Surorile gemene, Nora și Nada Stîngu,  au avut Expoziție de pictură,  săptămâna trecută,  24-25 aprilie, în spațiul Fresco Artigianale  din București!

Ce ne spun gemenele talentate, despre proiectul Uman neprelucrat…?

Expoziția are ca obiect de cercetare condiția umană și artistică în toată complexitatea ei, cu aspirații înalte și căderi sufletești, punând sub semnul întrebării raportul sinelui cu realitatea interioară și exterioară. Astfel, motivul mâinilor supradimensionate, expresii ale perseverenei și solidarității, întâlnesc Eul treaz, tăios și autocritic, aflat în starea neîndulcită a conștiinței.

Nora Stîngu

Având o poziție conflictuală față de rutina unor

frici repetitive, trăiesc această stare ca discurs

participativ la cerințele interioare de a conferi o

dimensiune introspectivă condiției de a fi artist în

societate. O societate deseori anemică la nevoile

artistului. Trupul devine fragment și element ofensiv

pe câmpul de bătălie imaginar.

Mâinile Artistului exprimă conținutul spiritual ce însuflețește materia și, totodată, simbolizează

lupta cu intervențiile neliniștitoare ale îndoielii și incertitudinii. Timpul “sculptează” trupul artistului,

taie, erodează, amenință cu descurajări, consumă pastă picturală, scrijelește onctuozitatea materiei, alternează tonuri zgomotoase cu simțul tactil al echilibrului. Ceea ce rămâne din real sunt fragmente ce invită la o conștiință de sine.

Nada Stîngu

Eram în facultate când am început să scot din

învelișul lăuntric sensibilități ascunse privirii,

resimțite de mine într-o atmosferă gravă și

tensionantă. Ceea ce nu agream din cotidian,

transpuneam incisiv pe pânză sub chipul unor

sinteze sculpturale, simboluri ale neputinței umane.

Ducând expresia plastică până la dezgolirea de

corectitudine anatomică.

Pe măsură ce mă adânceam în lucru, conștientizam că lumea este una a relațiilor, iar modul cum fiecare individ se raportează la existență, îi definește structura interioară. Așadar, forma, elementele imaginare își defineau, striveau, îmbogățeau caracterul în funcție de ceea ce primeau din exterior. În această complexă abordare a umanului, direcțiile au fost și sunt multiple.

Mă inspiră un vocabular nuanțat, critic și autocritic. De pildă: rolul Eului în multitudinea de contraste, identități și realități. Raportul creat între asemănări, contrarii și diferențe. Tipologiile comportamentale adoptate de către indivizi.

Indiferența cu care privim și judecăm tot ce nu răspunde noțiunii de familiaritate. Simultan, reflectez la stările incomode: angoase, temeri, păcatul originar. Mă intrigă sentimentul de vinovăție, apăsător și distrugător, ce îndepărtează ființa umană de la o relație sănătoasă cu Dumnezeu!

Ana Moroșanu Magdin