De vorbă cu rockerul Attila Kárpáthy-Blága, despre rock și tarot,

„Sunt vremuri ciudate – asta ca să fiu elegant în exprimare. Trăiesc în auto-izolare voluntară de peste zece ani și ce se întâmplă în afara „bulei” mele nu-mi place. În ciuda fantasticei evoluții tehnologice, omenirea, în ansamblul ei, a involuat incredibil de mult. Cred că spiritual – și ca nivel de conștiință – ne îndreptăm într-o direcție greșită, dar totodată, este evident că există forțe văzute și nevăzute care ne îndreaptă în acea direcție. Trăim o variantă distorsionată a viitorului descris de către George Orwell în cartea sa, 1984. Eu, din fericire, nu o să mai apuc prea mult din viitorul grotesc pe care-l construiesc unii cu atâta sârguință acum, dar mă tulbură gândul că băiatul meu va crește și va fi nevoit să trăiască în el. Noul normal este anormalul prezentat ca fiind normal. Cel mai grav este că se petrece la nivel global și nu ai unde să fugi sau să te ascunzi de asta!”

Ana Magdin: Attila, cum se îmbină rock-ul cu marea ta pasiune de peste 30 de ani, Taratologia?

Attila Kárpáthy : Ocultismul, deci, implicit Tarotul, s-a îmbinat și se îmbină cu muzica rock și în special ramura sa mai „zgomotoasă” cum este heavy metal-ul. Este relativ cunoscut faptul că Jimmy Page, chitaristul formației Led Zeppelin are o pasiune pentru ocultism, el cumpărând și deținând Boleskine House o perioadă îndelungată, fosta reședință a renumitului Aleister Crowley. În acea locație s-a filmat o parte din celebrul film muzical „The Song Remains the Same” al trupei Led Zeppelin. Cea mai veche piesă pe care mi-o amintesc am ascultat-o copil fiind, mama având o colecție considerabilă de discuri vinil, și-n care se pomenește despre Tarot, este „Tarot Woman” de pe albumul „Rising” din 1976 al formației Rainbow. Pictorul și muzicianul elvețian Walter Wegmüller, a realizat un album dublu dedicat Tarotului în anul 1973. Fiecare dintre cele 22 de piese reprezintă câte o carte din așa numita Arcană Majoră a Tarotului. John Zorn are o serie de discuri pe teme ezoterice, inclusiv legate de Tarot. Exemplele sunt numeroase și diverse.

Chiar dacă pasiunea pentru muzica rock am dezvoltat-o de pe la 12-13 ani, și interesul pentru ezoterism a apărut relativ devreme, cam pe la 18-19 ani. Însă, la sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90, nici informații referitoare la acest subiect nu existau și nici oameni interesați cu care să poți schimba idei pe aceste teme nu erau foarte numeroși. Pentru cei care nu au trăit în acele vremuri, le este greu să înțeleagă cum era lumea fără internet și telefoane mobile. Așa se face că puțină lume știa că în afară de muzică și pictură, am și alte preocupări – „ascunse”.

Ana Magdin: Spre exemplu, vin la tine, doamne sau domni, curioși să știe ce li se va întâmpla în această viață, ce spun aceste persoane, după ce le faci etalările dorite?

Attila Kárpáthy: În mod evident oamenii au probleme diferite, au concepții diferite despre ce este sau ar putea fi Tarotul, și, astfel, au așteptări diferite. Pentru mine, Tarotul este o știință, mi-am dezvoltat un sistem propriu și lucrez după anumite reguli stricte. Încerc să ofer oamenilor informații care să le fie utile și pe baza cărora să poată lua decizii, să facă schimbări în beneficiul lor. Unii oameni înțeleg și apreciază acest lucru, alții, nu. Din păcate, mulți cred că Tarotul le va rezolva problemele, ceea ce este o iluzie. Cărțile de Tarot oferă o radiografie de moment a unei situații și oferă informații despre ce opțiuni sunt la dispoziția noastră în acele circumstanțe. Pe baza acestor informații, omul poate lua decizii și poate să facă sau să nu facă anumite lucruri care să-i schimbe viața. Însă multă lume se teme să-și asume răspunderea și alege o abordare pasivă a vieții, fie ce-o fi sau „cum o vrea Domnul”. Astfel, oamenii care nu sunt dispuși să facă ceva pentru ei, nu pot fi ajutați.

Ana Magdin: Cu siguranță, în urma acestui interviu, vei fi foarte solicitat, oamenii sunt curioși, cum îi sfătuiești să te întrebe, există formulări stas, adică trebuie să știe cum să te întrebe? Te rog, dă câteva exemple…!

Attila Kárpáthy: Filozoful Evreu din secolul 11, Solomon Ibn Gabirol ben Judah, spunea că întrebarea unui om înțelept conține jumătate din răspuns. Cel mai important lucru pe care cineva trebuie să-l conștientizeze este că Tarotul se referă la cel care formulează întrebarea și că nu este un instrument ocult de spionat soțul, iubita, vecinul sau vecina de la cinci. Nu, este despre noi și despre propriile noastre posibilități. Întrebările, în opinia mea, trebuie să fie eficiente și să lase posibilitățile deschise. De exemplu, recent o domnișoară m-a întrebat când se va mărita. Sigur, sunt mai multe metode de a determina timpul în ore, zile, luni sau ani pe baza cărților, însă, acestea sunt relative. Viitorul are un caracter fluid și deciziile, acțiunile sau inacțiunile noastre pot produce modificări significante. Astfel, i-am recomandat domnișoarei să modifice întrebarea și să întrebe ce ar trebui să știe despre posibilitatea de a se căsători sau ce ar putea să facă pentru a se căsători. În final, domnișoara, a fost mulțumită de citire și mi-a spus că știe ce are de făcut. În concluzie, întrebările trebuie să fie pro-active, să cerem informații care să ne fie utile, și nu să așteptăm confirmarea sau infirmarea temerilor și speranțelor noastre.

Ana Magdin: Cât de precisă este citirea în Tarot, adică, oamenii pleacă lămuriți de la tine?

Attila Kárpáthy: Din nou, depinde de persoană, de întrebare, de așteptările persoanei respective. O întrebare bine formulată va obține un răspuns corespunzător. O întrebare vagă – generală – va primi un răspuns vag. Pe de altă parte, Tarotul este un proces, fiecare citire este un instantaneu al acelui moment, dar lucrurile fiind în permanentă mișcare, viitorul se schimbă cu fiecare decizie luată, fiecare pas pe care-l facem. Circumstanțele și opțiunile din momentul acesta sunt valabile acum, dar ele poate că nu mai vor fi aceleași săptămâna viitoare. Dacă alegem să nu fim spectatori și să ne implicăm activ în propria noastră viață, multe lucruri se pot schimba.

A venit mai demult o doamnă și m-a întrebat dacă soțul ei o înșeală. În general refuz să fac astfel de citiri, dar am convins-o pe doamnă să formuleze o întrebare referitoare la viața ei amoroasă și, dacă e ceva în neregulă acolo, se va arata în cărți. Pe baza cărților i-am spus că nu cred că soțul dânsei ar avea vreo aventură. Doamna s-a supărat foarte tare, m-a făcut cu ou și cu oțet. După circa doi ani m-a căutat din nou și mi-a spus că îi pare rău că nu m-a ascultat. A găsit o altă doamnă „ghicitoare” care i-a confirmat toate suspiciunile. Doamna a fost foarte mulțumită, i s-au confirmat temerile și a înaintat divorțul. După divorț a aflat că cea mai bună prietenă a ei pusese ochii pe soțul ei și i-a băgat „strâmbe” ca să ajungă la el. Am apreciat foarte mult însă faptul că doamna a avut tăria să-și recunoască greșeala. Este mare lucru, nu mulți o fac.

Ana Magdin: Unde te pot găsi cei care doresc să te contacteze?

Attila Kárpáthy: Ani de zile am scris pe un blog în limba Română, Tarot zi de zi, dar am renunțat la el. Acolo am oferit peste o mie de citiri gratuite și informații despre Tarot. Însă multă lume a abuzat de munca mea, au preluat textele și le-au republicat sub nume propriu. În consecință, am retras o mare parte din texte. Acum am un site în limba engleză, Tarotator (https://tarotator.com/) și pot fi contactat prin intermediul lui. În ultimii doi ani am creat opt pachete de cărți de Tarot, sunt membru în Fundația Internațională de Tarot cu sediul în Anglia și începând de anul acesta țin cursuri on-line prin intermediul lor și lucrez la mai multe cărți despre Tarot și cartomanție, dar și la un roman esoteric-distopic bazat tot pe Tarot.

Ana Magdin: Attila, te rog, povestește puțin, cum era viața ta de rocker, înainte de 1989, și, cum a fost, după 1989?

Attila Kárpáthy: Eu am fost un rebel și mereu m-am aflat în opoziție. Rockul prin definiție înseamnă să fii critic și implicat social, uneori chiar politic. Pe mine și pe mai mulți prieteni de-ai mei ne-a arestat Securitatea în 1988, fiind suspectați că vrem să organizăm o manifestare comemorativă pentru protestele din 1987. Cu formația Pansament repetam acasă la chitaristul Ernst Hübner și nu o data, cu duba Miliției parcată în față, Miliție, care, de multe ori alunga curioșii adunați la gard să ne asculte muzica. Nici după 1989 nu am fost pe placul celor din mass-media și, cu excepția a doi, trei oameni, mai mult ni s-au băgat bețe în roate. Una din excepții, și cea mai semnificativă a fost Petre Magdin și emisiunea sa, Întâlnirea de la Miezul Nopții, care și ea, de foarte multe ori, a fost sabotată. La Petre în emisiune au avut șansa să apară și trupele pe care alții refuzau să le difuzeze sau să scrie despre ele. Însă anii 90 au fost foarte dificili și pentru scena muzicală – tulburările economice, sociale și politice și-au lăsat amprenta și asupra vieții artistice. La noi nu a existat niciodată un underground bine conturat, nu au fost fanzinuri, stații de radio independente, nu erau cluburi și nici studiouri sau case de producție. Fiecare s-a descurcat cum a putut. Au apărut relativ multe trupe după 1989, dar majoritatea s-au și dus la fel de repede. Cu a doua mea formație, Nation’s Slum, cu toate că în 1995 am reușit să semnăm un contract de album cu o casă de discuri din Germania, fiindcă nu am putut să obținem vize să ieșim din țară și să cântăm prin cluburi, lucrurile s-au stins încet, încet și fiecare s-a reorientat cum a crezut de cuviință. Adevărul, pe care cei mai mulți se feresc să-l spună și azi, este că nu a existat un suport real nici din partea publicului, lumea, în general, între a plăti un bilet la un concert – mai ales pentru o trupă autohtonă – și o halbă de bere, alegea berea. Realitatea românească a fost, și înainte de 1989, și după, că s-a dorit un rock mai mult pop, domol, inodor și incolor, care să nu deranjeze și să nu supere. Și nu e vorba de sunet aici, ci de conținut și mesaj.

Ana Magdin: Mai cânți undeva, te mai ocupi și de frumoasa artă, rock?

Attila Kárpáthy: După ce, în 1999, trupa Nation’s Slum s-a destrămat, o vreme n-am mai cântat. Apoi cu ajutorul unor prieteni, în special Marius Ghinea și Ciprian Trifa, am descoperit lumea computerelor și a posibilităților oferite de noile tehnologii. Așa am ajuns să „cânt” la tastatură, să fac remixuri și câteva lucrări de mixaj și masterizare. O trupă propriu-zisă am avut în perioada 2014-2018 împreună cu un chitrarist American polivalent, Rich Prewett și un saxofonist Italian, Francesco Li Puma, membru și în formația Atomik Clocks. Trupa s-a numit Byzant At Sunset (https://mrpanksament.bandcamp.com/album/this-is-not) și primul nostru demo a fost foarte bine primit de multe fanzinuri din lumea întreagă. S-a spus că sunăm ca și ciocnirea autobuzelor de turneu al celor din King Crimson și Ministry. Ideea de bază a fost colaborarea dintre trei persoane din trei părți diferite ale globului, care nu se cunosc și nu s-au văzut niciodată față-n față dar datorită internetului pot crea ceva deosebit. Însă exact acest fapt a făcut imposibilă efectuarea unor concerte prin cluburi fără de care o trupă nu poate să se promoveze și să existe. Momentan proiectul este suspendat pe termen nedefinit deși am mai avut colaborări reușite cu Rich, ultima oară imprimând un cover inedit la celebra piesă „Hurt” al celor din Nine Inch Nails (https://mrpanksament.bandcamp.com/album/hurt-promo-single) sub titulatura Alice Scooter.

Ana Magdin: Cum sunt pentru tine vremurile în această perioadă?

Attila Kárpáthy: Sunt vremuri ciudate – asta ca să fiu elegant în exprimare. Trăiesc în auto-izolare voluntară de peste zece ani și ce se întâmplă în afara „bulei” mele nu-mi place. În ciuda fantasticei evoluții tehnologice, omenirea, în ansamblul ei, a involuat incredibil de mult. Cred că spiritual – și ca nivel de conștiință – ne îndreptăm într-o direcție greșită, dar totodată, este evident că există forțe văzute și nevăzute care ne îndreaptă în acea direcție. Trăim o variantă distorsionată a viitorului descris de către George Orwell în cartea sa, 1984. Eu, din fericire, nu o să mai apuc prea mult din viitorul grotesc pe care-l construiesc unii cu atâta sârguință acum, dar mă tulbură gândul că băiatul meu va crește și va fi nevoit să trăiască în el. Noul normal este anormalul prezentat ca fiind normal. Cel mai grav este că se petrece la nivel global și nu ai unde să fugi sau să te ascunzi de asta.

Ana Magdin: Ce noutăți ai pentru cei care ți-au cunoscut activitatea muzicală?

Attila Kárpáthy: Am o clapă și uneori mai cânt, dar am o cu totul altă percepție a muzicii față de cum aveam acum 30 de ani. O octavă a pianului este harta sistemului nostru Solar, fiecare notă corespunzând ca frecvență unei planete. Este un univers fascinant pe care dacă aș avea mai mult timp, poate l-aș explora mai intens, dar îmi dau seama că nu poți alerga după mai mulți iepuri deodată cu succes.

Acum câțiva ani am avut o revenire pe scenă cu Nation’s Slum într-un scurt recital în faimosul Rockstadt din Brașov. De asemenea, acum câțiva ani am fost contactat de doi cineaști care doreau să realizeze un documentar despre Pansament. S-au făcut câteva filmări și ideea era ca în final să urcăm din nou pe scenă împreună, posibil în același Rockstadt, dar momentan lucrurile sunt incerte. Majoritatea foștilor membri din gașcă nu mai sunt implicați activ în muzică de o perioadă lungă de timp și asta este doar una din probleme.