La o cafea online, cu una dintre cele mai bune pianiste ale lumii, Ramona Elena Munteanu, stabilită la Veneția,

“Spun sincer că această pandemie m-a făcut să văd mult mai clar anumite lucruri și persoane, în mod pozitiv și în mod negativ. A fost și încă este o oportunitate de a acorda o privire mult mai profundă asupra vieții, pentru că având conștiința fragilității și a efemerului putem aprecia mult mai mult ceea ce avem. Unele relații au devenit mult mai semnificative, altele s-au deteriorat!”

Ana Magdin: Dragă Ramona, la ce vârstă ai început să iubești muzica?

 Ramona Elena Munteanu: Dragă Ana, în primul rând aș dori să îți mulțumesc pentru această frumoasă invitație de a acorda un interviu. Te admir de multă vreme din umbră și iată că a venit momentul să intrăm într-o comunicare mai profundă. Facebook poate fi un mijloc de a întâlni oameni deosebiți și de a comunica cu mare ușurință.

Am început să iubesc muzica la vârsta de 6 ani încă neîmpliniți, datorită bunicilor mei care adorau muzica clasică și opera, nefiind profesioniști ci doar melomani. Visul lor era ca una dintre nepoate să urmeze această cale, așa că au decis să cumpere o pianină și să îmi ofere acest frumos dar de a începe orele de pian. Tatăl meu studiase vioara de mic copil, dar nu a urmat apoi studiile. În schimb iată că ideea bunicilor în ceea ce mă privea a marcat cursul vieții mele, aș spune într-un mod pozitiv și cât se poate de natural. Am continuat studiul pianului la Liceul de muzică “Sigismund Toduță” din Cluj ( clasele 1 – 12), apoi la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” și iată- mă acum încă elevă (studiind zilnic), nu doar profesoară de pian…

Ana Magdin: Când ai plecat din România și de ce?

Ramona Elena Munteanu: Am plecat din România în timpul studiilor de Masterat la Academia de muzică “Gheorghe Dima” , deoarece primisem o bursă de studiu “Erasmus” la Veneția. Fusese unul dintre visurile mele de mic copil… Veneția, Italia! Poate cartea care mi-a stârnit această pasiune a fost “ Agonie și extaz” de Irving Stone despre viața sculptorului Michelangelo, dar și nenumăratele fotografii, peisaje, opere de artă, viețile muzicienilor, istoria acestor locuri magice… Venind la Veneția nu-mi puteam crede ochilor că există atâta frumusețe, iar visul devenise realitate! După bursa Erasmus care a durat un semestru, am decis să dau admitere la “Biennio specialistico in pianoforte” pentru a continua studiile la Veneția pe cont propriu.

Ana Magdin: Ai studiat pianul la Conservatorul de Muzică Benedetto Marcello din Veneția, cum a fost, ce a însemnat acea perioadă pentru sufletul tău?

Ramona Elena Munteanu: Am fost acceptată ca studentă la Conservatorul “Benedetto Marcello” și îmi părea că încep o nouă viață… Era minunat să o iau de la capăt, să mă regăsesc și să mă reconstruiesc într-un alt context…… dar în același timp destul de înfricoșător tocmai pentru că eram departe de toate punctele de reper și lipsită de siguranța de a fi “acasă”, fiind singură într-o lume necunoscută, dar extrem de fascinantă… Recunosc că nu a fost mereu ușor, dar mi-am asumat responsabilitățile pentru această decizie și cred că a fost o perioada de mare creștere atât profesională, muzicală cât și umană, emoțională… îmi pare un secol de atunci.

Ana Magdin: Ce ai făcut în România, înainte de a pleca în Italia?

Ramona Elena Munteanu: În România am făcut practic ceea ce fac și aici: studiez, cânt, predau. Dar probabil diferența stă mai mult în “cum” faci un anumit lucru, decât în “ce” faci. Deci într-un anumit fel viața mea poate părea mono tematică pentru că totul se rotește în jurul pianului din fragedă copilărie, dar experiențele pe care le-am avut, locurile pe care le-am vizitat, oamenii pe care i-am cunoscut și care au fost importanți în viața mea… toate acestea alcătuiesc un mozaic de imagini, amintiri, sentimente și cu siguranță m-au transformat ca persoană… Eu sper ca această transformare să se reflecte în muzica mea și în ceea ce pot oferi celor din jur în general…

Ana Magdin: Cum a fost viața ta în plină pandemie, ce ai simțit cât ai stat în izolare…?

Ramona Elena Munteanu: Spun sincer că această pandemie m-a făcut să văd mult mai clar anumite lucruri și persoane, în mod pozitiv și în mod negativ. A fost și încă este o oportunitate de a acorda o privire mult mai profundă asupra vieții, pentru că având conștiința fragilității și a efemerului putem aprecia mult mai mult ceea ce avem. Unele relații au devenit mult mai semnificative, altele s-au deteriorat. Pe plan profesional am rămas la început, acum un an,  cu foarte puțini elevi și cu multe concerte amânate sau anulate. Pe de o parte timpul acela câștigat îl foloseam pentru a studia mai mult la pian, pentru a citi, a face yoga și a petrece timp de calitate cu partenerul meu. Dar din octombrie de anul trecut am primit o catedră de pian la o școală de muzică și de luna aceasta mi s-au adăugat câteva ore de predat la Conservatorul din Padova, deci acum, după un an, sunt extrem de ocupată. Dar mă simt binecuvântată în general pentru că fac ceea ce îmi place, chiar dacă există momente de oboseală, criză, nemulțumire. Suntem oameni până la urmă.

Ana Magdin: Te-a schimbat în vreun fel perioada aceasta care a adus stări noi pentru sufletele noastre?

Ramona Elena Munteanu: Să spunem că în această perioadă cele mai grele încercări au fost boala gravă pricinuită de Covid a unei persoane foarte apropiate care din fericire și-a revenit și apoi faptul că nu am mai fost în România și nu mi-am revăzut familia și prietenii de la Cluj de mai mult de un an. Cred că schimbarea cauzată de această pandemie e totuși una pozitivă: apreciez mult mai mult “normalitatea”, simplitatea lucrurilor de zi cu zi, revederea persoanelor dragi “în carne și oase”, liniștea, mișcarea, libertatea… Sper ca această perioada dificilă pentru toți să ia sfârșit cât de curând.

Ana Magdin: Ce faci acum?

Ramona Elena Munteanu: Predau pian la școală și la conservator, studiez zilnic în vederea unor viitoare concerte… încerc să mă bucur de viață, să ies în natură cu prietenul meu în puținul timp liber care îmi rămâne… încerc să nu mă plâng, să nu fac planuri prea multe, să iau totul așa cum vine, să nu renunț la visuri, să nu am remușcări și regrete, să trăiesc prezentul…

Ana Magdin: Ramona, ce îți bucură ție sufletul și viața? Ramona Elena Munteanu: Orice îmi poate bucura sufletul și viața: cu siguranță muzica, oamenii frumoși la suflet, arta, florile, copiii inocenți, o carte bună, soarele, filozofia, un film semnificativ, o conversație cu un bun prieten, o plimbare cu bicicleta, marea, muntele, vizitarea unui nou oraș, o cină romantică, un prânz în familie, iubirea și frumusețea autentică, în toate formele ei…

Ana Magdin: Ce ai vrea să spui omenirii în aceste vremuri? Ramona Elena Munteanu: Este o întrebare destul de complicată cu un răspuns și mai complicat, pentru că poate părea banal sau superficial… Cred că aș spune totuși lumii să aibă răbdare, înțelepciune și încredere că va fi totul mai bine… Perioada aceasta a creat multă dezamăgire, amărăciune, răutate, ură, sărăcie… Din păcate nu toți oamenii au trecut cu bine peste această criză, unii au pierdut pe cineva drag, alții au rămas fără serviciu, alții nu au avut destul echilibru psihic pentru a se adapta… Dar cine are sănătate și își poate duce traiul într-un mod decent sau are parte de bunăstare nu cred că are atât de mult de ce să se plângă… e nevoie de mai mult curaj, responsabilitate și înțelepciune!

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Ramona Elena Munteanu: Doresc românilor de pretutindeni multă multă sănătate, să nu uite de propriile rădăcini, dar în același timp să înflorească și pe alte meleaguri, oriunde s-ar afla… pentru că omenirea este una singură!

Ana Moroșanu Magdin