Viata mea este si a fost intotdeauna rock, nu doar muzical, mi-am cultivat dorinta de a face ceea ce imi place si imi ghidez viata dupa cum simt!

La o cafea cu Ovidiu Anton, o voce unica, un spirit liber, un talent urias, o adevarata comoara pentru Romania si o mare incantare sa ii asculti povestea…,

„In Romania trebuie sa se cante, sa se organizeze evenimente la care sa se cante, iar organizatorii trebuie sa se uite un pic mai bine in jurul lor, deoarece lasa impresia ca nu cunosc decat cateva trupe sau artisti!”

„Am fost deceptionat sa aflu recent ca foarte multa lume se intreaba din ce oras sunt si de ce nu cant in Bucuresti. Ei bine, sunt din Bucuresti. De ce nu cant la evenimentele din orasul meu natal? Poate ca inca nu s-a aflat de mine…, asta este, voi incerca sa razbat, pana la pensie poate ma lansez! Revenind la trupe si artisti, mai vechi sau mai noi, nu numai ca este loc pentru toata lumea dar eu sunt de parere ca toti isi au rostul, in special impreuna, in acelasi context. In rest, ceea ce tine de noi, artistii, este sa aratam oamenilor ca suntem prieteni si ca ne sustinem reciproc, pentru ca Rock-ul e o familie, indiferent de stil. Acest gen este oricum marginalizat de industria noastra muzicala, asa ca nu trebuie sa ne mai construim si noi alte nișe, trebuie sa fim uniti, atat artistii cat si ascultatorii, iar pentru asta, exemplul trebuie sa plece de la noi, cei care cantam!

Viata mea este si a fost intotdeauna rock, nu doar muzical, mi-am cultivat dorinta de a face ceea ce imi place si imi ghidez viata dupa cum simt. Romania, cu bune si cu rele este tara mea, simt o atractie, simt ca apartin, e instinct, e acasa pentru mine. Eu pot sa vad oamenii frumosi si sa ii tin aproape, pot admira natura, dar nici nu ma pot preface ca nu vad ceea ce nu imi place si atunci cuvantul, e sabia mea, pot canta despre asta, simt ca este o datorie a mea!”

Ana Magdin: Draga Ovidiu, ce noutati ai pentru anul acesta?

Ovidiu Anton: Anul acesta a inceput cu lansarea noului single ANTON – Amintirea ta, spun anul acesta, pentru ca desi l-am lansat cu concert in luna decembrie 2018, peisajul a fost cuprins de aerul de sarbatori, si, nefiind un colind am inceput promovarea abia acum.

In paralel, ma bucur sa fiu invitat de trupa MOISE in turneul pentru albumul, Cine esti, cine sunt. Piesa pe care am scris-o impreuna, Rezistam, are un impact deosebit si fiecare concert cu MOISE este suflet si forta, rock pur.

Revenind la ANTON, anul acesta vom mai lansa unul sau doua single-uri si apoi primul album care va purta simbolic numele piesei Linia Intai.

Ana Magdin: Cum este viata ta de rocker in Romania?

Ovidiu Anton: Viata mea este destul de atipica pentru multi, din exterior poate parea traita la extreme, dar pentru mine, daca este asa cum vreau eu, imi e bine si imi gasesc linistea foarte usor. Pot fi plecat, pot sta acasa, pot pierde nopti … sau nu…, nu e o regula. Viata mea este si a fost intotdeauna rock, nu doar muzical, mi-am cultivat dorinta de a face ceea ce imi place si imi ghidez viata dupa cum simt. Romania, cu bune si cu rele este tara mea, simt o atractie, simt ca apartin, e instinct, e acasa pentru mine. Eu pot sa vad oamenii frumosi si sa ii tin aproape, pot admira natura, dar nici nu ma pot preface ca nu vad ceea ce nu imi place si atunci cuvantul, e sabia mea, pot canta despre asta, simt ca este o datorie a mea.

Ana Magdin: In afara de muzica, ce alte lucruri minunate mai faci?

Ovidiu Anton: In afara de muzica mai am o pasiune, sunt crescator de caini, rasa American Staffordshire Terrier, detin canisa Praetorian Staff si am dedicat cat am putut din timpul si din energia mea ca sa promovez rasa si sa reproduc exemplare tipice, in conformitate cu standardul.

Ana Magdin: Ovidiu, tu ai studiat ASE-ul in Bucuresti! Chiar daca vocea ta este fenomenala, te intreb, totusi…, cand ai decis ca este cazul sa canti si daca este cineva care te-a motivat sa faci acest lucru?

Ovidiu Anton: Este adevarat, am absolvit Relatii Economice Internationale, mereu mi-a placut sa combin mediul artistic cu alte preocupari, asa simt eu ca nu pierd contactul cu realitatea, dar muzica a fost dintotdeauna azimutul meu.

Eu nu am decis ca este cazul sa cant:), eu am cantat!

Mama mi-a spus ca in loc sa vorbesc, eu inganam ce imi canta ea, ursul doarmeee, primul meu hit:)!

Nu am amintiri despre mine fara sa cant, asa ca, indrumati de nasii mei, Doina si Viorel Dumitrascu- ea profesoara de vioara, el lutierul filarmonicii Bucuresti- parintii mei mi-au incurajat si sustinut crezul. In 1986, am primit prima diploma de la clubul montan Argemont, langa care eram campati in concediu, la Plaiul Foii. Mi-a povestit mama ca in fiecare zi le luam chitara si zdranganeam incercand sa ma acompaniez in timp ce cantam vocal melodiile momentului. In 1989, am inceput cursuri de canto si chitara la Palatul Copiilor, cercul Armonia, sub indrumarea doamnei Ana Tanasescu.

Ana Magdin: Ce amintiri ai de la inceputurile cantarilor tale…?

Ovidiu Anton: Amintiri… sunt multe… mi-au ramas cateva intiparite in minte, cand se cantau piese de copii, cu parintii,cu catelul, dar eu nu eram de convins si am vrut sa cant rock n roll, Nu e vina mea– Daniel Iordachioaie, pentru ca asa voiam eu… clar:), cu aceasta piesa am si castigat primul festival de muzica … pentru copii…mici…dar eu cantam rock n roll si ii spuneam ca sunt indragostit.

Ana Magdin: Sa lamurim putin un aspect…, foarte multa lume crede ca esti si medic veterinar…, ca ai o ferma, unde este si cine se ocupa de ea?

Ovidiu Anton: Nu sunt medic veterinar si nu am ferma, am o casa normala cu ceva teren si de mic mi-au placut animalele. Locuiesc in apropiere de Bucuresti, mi-am dorit linistea dar si posibilitatea de a ajunge in oras rapid. Am doar cainii mei, 6 Staffi si doi maidanezi salvati, 5 capre pe care le tin pentru lapte si un tap care le iubeste. Vara mai cresc diverse pasari, gaini, rate, bibilici, cativa curcani, pentru consum propriu. Eu ma ocup de treburi, iar cand sunt plecat, ca orice om matur si independent, o deleg pe mama!

Ana Magdin: Care sunt primii 5 oameni din viata ta, carora simti sa le multumesti pentru ca sunt alaturi de tine?

Ovidiu Anton: Nu pot sa ma rezum la un numar fix, in primul rand, imi apreciez familia, parintii, sora, fiica , apoi toti prietenii apropiati … se stiu ei, cei care suna si daca nu sun eu:), cativa dar de nadejde si plusez un loc de onoare pentru mentorul meu, Titus Munteanu, pe care il simt mereu alaturi, chiar daca nu mai este cu noi.

Ana Magdin: Unde iti petreci timpul liber, ce iti place sa faci atunci cand nu ai concerte, evenimente…?

Ovidiu Anton: Pe langa casa imi place sa imi petrec timpul, nu neaparat pe langa casa mea, mai si ies, dar, datorita ocupatiei mele, prefer sa contrabalansez balanta in mediul intim, important este sa fiu cu prietenii, nu sunt un sfant, bautura, mancarea, tutunul, cofeina, toate sunt mai bune in compania prietenilor. Iubesc natura, cand imi permite timpul imi place sa pescuiesc la rapitor, ultima escapada a fost in Suedia si Norvegia, insa, oriunde as merge, revin cu drag in Delta Dunarii, la Mila23 sau Sulina.

Mi-am propus sa calatoresc mai mult, doar ca turist, desi cant aproape in fiecare weekend, dar important este ca mi-am propus…!

Ana Magdin: Ce crezi ca trebuie facut in Romania pentru rock-ul romanesc si pentru artistii acestui gen muzical?

Ovidiu Anton: In Romania trebuie sa se cante, sa se organizeze evenimente la care sa se cante, iar organizatorii trebuie sa se uite un pic mai bine in jurul lor, deoarece lasa impresia ca nu cunosc decat cateva trupe sau artisti. Am fost deceptionat sa aflu recent ca foarte multa lume se intreaba din ce oras sunt si de ce nu cant in Bucuresti. Ei bine, sunt din Bucuresti. De ce nu cant la evenimentele din orasul meu natal? Poate ca inca nu s-a aflat de mine…, asta este, voi incerca sa razbat, pana la pensie poate ma lansez! Revenind la trupe si artisti, mai vechi sau mai noi, nu numai ca este loc pentru toata lumea dar eu sunt de parere ca toti isi au rostul, in special impreuna, in acelasi context. In rest, ceea ce tine de noi, artistii, este sa aratam oamenilor ca suntem prieteni si ca ne sustinem reciproc, pentru ca Rock-ul e o familie, indiferent de stil. Acest gen este oricum marginalizat de industria noastra muzicala, asa ca nu trebuie sa ne mai construim si noi alte nișe, trebuie sa fim uniti, atat artistii cat si ascultatorii, iar pentru asta, exemplul trebuie sa plece de la noi, cei care cantam!