Moș Crăciun: „În fiecare an, în luna decembrie, începe transformarea în Moș Crăciun, rol care este o altă cale de a mă dărui oamenilor, copiilor, trup și suflet. Atât de puţine ocazii avem să bucurăm oamenii de lângă noi! Dacă suntem mai atenți și ne uităm în jurul nostru, nu vedem mulți oameni  fericiți, cu zâmbet pe față. Ar trebui să ne punem fiecare dintre noi, întrebarea, pe câți am putea să îi facem să zâmbească, sau chiar să îi facem bucuroși, fie și pentru puțin timp. Cu dragoste, puțin efort, atenție, credință, bunătate, am putea bucura aproapele nostru!”

Ștefan Nagy, unul dintre cei mai dragi prieteni, toboșarul formației Semnal M, Doamne, cât am iubit această formație și încă o mai iubesc, nu există melodie de-a lor care să nu îmi placă, am fost și am rămas o mare fană de-a lor…, anul viitor, vom povesti mai mute, dar, acum vorbim despre istoria lui Moș Crăciun și mici povetiri, amintiri de-ale Moșului!

Ana Magdin: Dragă Ștefan, este deja știut, că, prin tine, România, are un Moș Crăciun adevărat, când s-a întâmplat acest „miracol”?

Ștefan Nagy: Ca în fiecare an, în luna decembrie, intru într-unul dintre cele mai frumoase roluri din ultimii 30 de ani: acela de Moş Crăciun, pentru sute de copii clujeni (și nu numai) mai mari, sau mai mici, mai cuminţi sau mai puţin cuminţi. O viaţă întreagă am practicat o meserie care să încânte oamenii, care să îi smulgă din cotidian şi din necazuri: aceea de baterist în diferite formatii de muzică, la Mondial (scurt timp), FFN (o vară la Mamaia), dar,  o bună parte din viața mea, la formaţia Semnal M.

Ana Magdin: Ce spun copiii, dar, și cei mari, când te văd îmbrăcat așa frumos?

Ștefan Nagy: În fiecare an, în luna decembrie, începe transformarea în Moș Crăciun, rol care este o altă cale de a mă dărui oamenilor, copiilor, trup și suflet. Atât de puţine ocazii avem să bucurăm oamenii de lângă noi! Dacă suntem mai atenți și ne uităm în jurul nostru, nu vedem mulți oameni  fericiți, cu zâmbet pe față. Ar trebui să ne punem fiecare dintre noi, întrebarea, pe câți am putea să îi facem să zâmbească, sau chiar să îi facem bucuroși, fie și pentru puțin timp. Cu dragoste, puțin efort, atenție, credință, bunătate, am putea bucura aproapele nostru. Am început să fiu Moșu’, pentru copiii mei,  înainte de 1989. Pe atunci, nu erau atâtea posibilităţi ca şi astăzi. Mă dădeam cu făină albă pe barbă. Copiii mei, și cei din bloc, erau impresionaţi și încântați. Fericirea era la cote maxime. Mergeam şi la grădiniţă la copiii mei şi purtam mănuşi şi machiaj ca să nu mă recunoască, dar, copiii mei tot mă recunoşteau. Pe urmă, prietenii mă rugau tot mai des să fiu Moşu’ într-o perioadă în care Crăciunul nu era prea agreat. Am foarte multe amintiri frumoase.

Am un prieten, care mă ruga să vin la fiica lui. Ani de zile m-am dus la ei acasă şi le duceam cadouri. Ei, între timp, s-au mutat în Italia. Prin luna martie, de vreo 15 ani, primesc un telefon: «Alo, Moşu’? Da! Te-am sunat să îţi zic că tu nu exişti. Eu mă cert cu copiii la şcoală, ei îmi zic că nu este Moş şi tati mi-a spus că tu eşti bateristul de la Semnal M».

Într-un an, de Crăciun, am fost la Biserica Ortodoxă din Grigorescu, unde, copiii au fost impresionaţi când am ieşit din altar. Părintele nu a spus copiilor că va veni un Moş. Când am ieşit din Altar, a fost surpriză totală-generală, chiar şi eu m-am mirat și m-am bucurat tare. Surpriza a fost reciprocă. Cu altă ocazie. eram pe drum, între două evenimente, eram îmbrăcat în Moş Crăciun, şi un poliţist, pe stradă, mă întreabă: Mie ce îmi aduci?

La un eveniment, la o firmă, proprietarul firmei, Marcel,  la care sunt Moș de peste 20 de ani, un copil mă roagă să stea pe genunchii mei. Mă mângâia, și la întrebarea mea:  tu ești cuminte?, el mi-a răspuns, da, Moșule, eu sunt cuminte, dar mai greșesc și eu, din când în când!.

Am fost invitat Moș, și la Mihaela Rădulescu, la Case de copii, în mall-uri, la grădinițe, la spitale, la biserici, la restaurante, acasă la copii, la unii, în zorii zilei, la alții, seara de Crăciun, sau, noaptea, la alții ziua…

Ana Magdin: Ce daruri ai anul acesta pentru românii din întreaga lume?

Ștefan Nagy: Mi se cer tot felul de cadouri, un copil mi-a cerut să duc tatalui lui un escavator adevărat, ca să poată lucra și duce bani la familie…, tot felul de cadouri mi se cer …

Un alt copil, Darius, m-a oprit pe stradă, deși eram îmbrăcat civil și m-a rugat să duc cadouri dar să nu uit de bunicii lui. Mi-a spus asta de mai multe ori.

Moșu’ s-a întâlnit pe stradă  cu o grupă de grădiniță. Copiii s-au adunat în jurul meu, deși eram îmbrăcat civil. David a ajuns acasă și le-a spus la părinți că s-a întâlnit cu Moșu’ dar că Moșu’ nu avea hăinuțele roșii, că erau la curățat. David este nepotul celui mai bun prieten, Onuț. Părinții și-au dat seama că sunt eu, când au văzut pozele făcute de educatoare.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Ștefan Nagy: Moșu’ nu are puteri extra, dar mă rog ca Bunul DUMNEZEU să Vă ocrotească, să Vă călăuzească și să Vă binecuvânteze pe toți și să nu uităm că de Crăciun, sărbătorim nașterea Pruncului Sfânt ISUS.

Slăvit este și slăvit să fie în vecii vecilor!

Ana Moroșanu Magdin