„După aproape doi ani de pandemie, care a schimbat viața a milioane de oameni, am decis să petrec câteva luni de vacanță în Europa alături de familie și prieteni. După câteva luni de vacanță petrecute în Europa, aflându-mă la Câmpulung Moldovenesc și aducându-mi aminte de momentele frumoase petrecute aici în vacanță la verișori și ca sportiv de performanță în cantonamentele de vară sau de iarnă, am avut o discuție cu unul din verișori și astfel am ajuns la dl primar Codreanu în birou. Acolo, după o prezentare scurtă și o conversație profesională, am luat hotărârea, împreună cu dl primar, să reîncepem activitatea sportivă în cadrul Clubului FC Pojorâta. După câteva săptămâni de pregătire și imediat după sărbătorile de iarnă, cu reîntoarcerea copiilor în școli, am început pregătirea sportivă cu copiii în cadrul Centrului de Performanță Pojorâta. La început am avut 9 copii plus 5 jucători de fotbal încercând pentru echipa de liga 4. Astăzi, după 4 luni de activitate, am ajuns la 60-70 de copii care au participat cel puțin o dată la antrenamentele oferite.

Acest proiect are ca obiectiv înscrierea în campionatul județean al echipei în liga 4 și formarea echipelor de juniori. Proiectul se bucură de susținerea domnului Primar, a Primăriei, a doamnei Președinte a FC Pojorâta, a domnului consilier, a instituțiilor de învățământ, a membrilor comunității din Pojorâta și din împrejurimi!”

Ana Magdin: Dle Daniel Vochin, în ce perioadă ați ales să vă stabiliți viața în Canada, și, de ce?

Daniel Vochin: La începutul anilor 80, părinții au început să se informeze despre posibilitatea de a-și petrece vacanța în Canada alături de familie: unchi și verișori din partea mamei, stabiliți acolo înainte de cel de-al doilea război mondial. După numeroase încercări nereușite au ales, fără a anunța nici un membru al familiei, să emigreze. Au reușit în mai 1990, singurul motiv fiind acela de a-mi asigura un viitor și dreptul de a călători liber.

Ana Magdin: Ați revenit în România după mai bine de 30 de ani! Cum este România acum, din tot ceea ce vedeți, vă bucură sau vă întristează?

Daniel Vochin: În august 2021, după aproape doi ani de pandemie, am hotărât să îmi petrec vacanța alături de familie și de prieteni, în România. Ultima vizită în România a fost în anul 2011. După 10 ani am regăsit o Românie tristă, români cu mentalitate negativă, care refuzau să poarte masca de protecție obligatorie și să păstreze distanțarea socială, comentând vehement împotriva restricțiilor pandemice. Drumul București – Vatra Dornei m-a dezamăgit, doar 16-18 km de autostradă, gropi în asfalt, mormane de gunoaie, construcții la întâmplare, fără aspect arhitectural plăcut. Dar, în pofida acestor aspecte negative, nu pot să nu amintesc și de frumusețile patriei noastre, de munți, păduri, râuri, de oamenii simpli și frumoși care își transmit obiceiurile și tradițiile din generație în generație.

Ana Magdin: În ce perioadă ați jucat fotbal la Steaua, și, care erau colegii dvs pe atunci?

Daniel Vochin: Am participat la selecțiile pentru fotbal organizate de către Centrul de copii și juniori ai Clubului Sportiv al Armatei Steaua, la invitația domnilor Bujor Hălmăgeanu și Ludovic (Lajos) Sătmăreanu, începând cu anul 1976. Am petrecut o perioadă frumoasă de aproape 12 ani, până la sfârșitul anului 1988 când trebuia să încep efectuarea stagiului militar în cadrul Clubului militar, dar am fost refuzat din cauza problemelor personale- cererea părinților mei de a emigra în Canada. Am fost dat afară și trimis, pentru satisfacerea stagiului militar, la Brașov. După prima zi de înrolare am fost trimis la o subunitate de munci din cadrul Combinatului chimic Făgăraș, unde am jucat pentru echipa Nitramonia Făgăraș, pentru un an de zile sub îndrumarea domnilor Bebe Negreanu – președinte și Vasile Nuca – antrenor.

La Steaua am avut ocazia de a fi antrenat de foști jucători cu renume în fotbalul românesc și internațional, și pe această cale doresc să le mulțumesc personal pentru tot ceea ce am învățat de la dumnealor: Bujor Hălmăgeanu, Ludovic (Lajos) Sătmăreanu, Radu Troi, Teodor Anghelini, Anghel Iordănescu. Pe parcursul celor aproape 12 ani petrecuți în Ghencea, am avut ocazia și plăcerea să împart aceeași cabină cu foarte multe generații de jucători, printre aceștia numărându- se și o parte din membrii “generației de aur” ai fotbalului românesc.

Ana Magdin: Ce amintiri aveți din viața dvs de fotbalist în România?

Daniel Vochin: Din perioada activității sportive petrecute în România am foarte multe amintiri și experiențe frumoase, printre ele numărându-se toate meciurile echipei Steaua de pe stadionul Ghencea și echipei Naționale, participarea la numeroase competiții, campionate, turnee naționale și internaționale. Am avut oportunitatea unică de a crește și de a mă dezvolta profesional alături de singura echipă românească câștigătoare a Cupei Campionilor și Supercupa Europei.

Ana Magdin: Ce ați făcut în Canada, cum au fost începuturile dvs acolo, și, cu ce v-ați ocupat până la revenirea în țară?

Daniel Vochin: Viața în Canada a fost diferită și grea la început, toate economiile financiare fiind lăsate în grija familiei din România. Am reușit să mă angajez după primele 5 zile lucrând pentru o companie de restaurare. În același timp am continuat și activitatea sportivă. După primii șase ani petrecuți în Canada, fiind component al echipei de fotbal Red Star, am avut oportunitatea de a începe cariera de antrenor în cadrul mai multor academii de fotbal cu renume care sunt afiliate cu cluburi importante din Europa: Lazio, Bayern Munchen, FC Porto.

Ana Magdin: Ce v-a determinat să reveniți în România?

Daniel Vochin: După aproape doi ani de pandemie, care a schimbat viața a milioane de oameni, am decis să petrec câteva luni de vacanță în Europa alături de familie și prieteni. După câteva luni de vacanță petrecute în Europa, aflându-mă la Câmpulung Moldovenesc și aducându-mi aminte de momentele frumoase petrecute aici în vacanță la verișori și ca sportiv de performanță în cantonamentele de vară sau de iarnă, am avut o discuție cu unul din verișori și astfel am ajuns la dl primar Codreanu în birou. Acolo, după o prezentare scurtă și o conversație profesională, am luat hotărârea, împreună cu dl primar, să reîncepem activitatea sportivă în cadrul Clubului FC Pojorâta. După câteva săptămâni de pregătire și imediat după sărbătorile de iarnă, cu reîntoarcerea copiilor în școli, am început pregătirea sportivă cu copiii în cadrul Centrului de Performanță Pojorâta. La început am avut 9 copii plus 5 jucători de fotbal încercând pentru echipa de liga 4. Astăzi, după 4 luni de activitate, am ajuns la 60-70 de copii care au participat cel puțin o dată la antrenamentele oferite.

Acest proiect are ca obiectiv înscrierea în campionatul județean al echipei în liga 4 și formarea echipelor de juniori. Proiectul se bucură de susținerea domnului Primar, a Primăriei, a doamnei Președinte a FC Pojorâta, a domnului consilier, a instituțiilor de învățământ, a membrilor comunității din Pojorâta și din împrejurimi.

Ana Magdin: Câți copii aveți la antrenamente și ce vârste, cum se comportă, le place acest sport?

Daniel Vochin: La antrenament, avem, în medie, 35-40 de copii cu vârste cuprinse între 5-14 ani, numărul lor fiind în creștere, săptămânal, odată cu venirea primăverii și a promovării proiectului.

După evaluarea făcută în primele 4 luni de activitate sunt mulțumit dar conștient că drumul va fi foarte lung până la obținerea de performanțe. Sunt conștient că este o experiență și un program nou pentru majoritatea dintre ei. Programul este intens și solicitant dar, în același timp, și distractiv, unde copiii învață, socializează, interacționează și muncesc într-un cadru organizat. Majoritatea sunt foarte receptivi la toate activitățile organizate sportive, sociale și culturale.

Ana Magdin: Ce altceva mai faceți în România, în afară de pregătirea copiilor pentru a deveni fotbaliști de performanță?

Daniel Vochin: Performanța necesită timp și muncă investită, trebuie căutate soluții. Pregătirea programului și a  antrenamentelor este foarte solicitantă și nu prea reușesc să fac și altceva, cel puțin acum când suntem la început.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Daniel Vochin: România, pentru mine, înseamnă acasă, aici este locul unde m-am născut, am crescut și am făcut primii pași în carieră. Doresc de la oamenii care trăiesc în această țară și de la românii de pretutindeni să fie mai buni unii cu alții și să știe că cea mai mare bucurie este cea de a dărui, să fie mândri că sunt români și să încerce să facă această țară un loc mai bun pentru noi și pentru urmașii noștri.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Fotbalistul Daniel Vochin, invitat la RomâniaVipPress, vorbim despre revenirea sa în țară, după 30 de ani de Canada, și, cu sprijinul primarului Ioan Bogdan Codreanu, și-a reînceput activitatea sportivă, în cadrul Clubului FC Pojorâta, din județul Suceava! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

„Așa cum le zic și în conferințele mele, le voi spune și acum. Drogul dă o mare plăcere la început, după care, urmează problemele, creierul, organismul, vor dori mai mult și mai intense plăceri. Este un risc la care te expui nerealizând ce efecte urmează. Nu degeaba spun că drogurile nu sunt periculoase pentru că sunt ilegale, ci ilegale pentru că sunt periculoase. În anumite medii sunt perceput ca “pericolul numărul 1” care stă în calea legalizării. Mulți nu își mai amintesc perioada “legalelor”, miile de tineri care ajungeau la spital și chiar decesele din acea perioadă. Situația trebuie privită sub multe aspecte. Avem, statistic, peste 1 milion de consumatori ocazionali de droguri, clar că minți luminate și preocupate din Guvernul României, ar fi trebuit să își pună problema ce facem dacă 1 % , nu mai mult, ajung dependenți? Sunt liste cu sute de tineri la Centrele de tratament care așteaptă să fie primiți. Avem infrastructură de tratament, specialist, resursă financiară să-i tratăm? Clar că nu! Până nu facem prevenire reală, informare corectă asupra riscurilor asociate consumului de droguri, programe macro de alternative la consum pentru grupurile vulnerabile, nu vom avea decât creșteri semnificative!”

Ana Magdin: Dragă Gigel, mi-aș fi dorit să încep cu o altă întrebare interviul nostru, dar, te rog, spune-le cititorilor mei, care te iubesc, dar și colaboratorilor și simpatizanților tăi, care este starea ta de sănătate, pentru că, în ultima perioadă, ne dai emoții foarte mari…!

Gigel Lazăr: În primul rând, vreau să le mulțumesc miilor de prieteni, cunoștințelor,  și oamenilor pe care nu-i cunosc personal, dar care mi-au trimis mesaje sub diferite forme cu urări de sănătate. Răspunzând la întrebare, pot spune că nu a fost o perioadă fastă. Am făcut un infarct, am fost operat pe cord deschis cu bypass, mama a făcut o formă gravă de cancer și a trebuit operată, iar în decembrie 2021, mi-a decedat tatăl. Am crezut că este prea mult pentru un om, într-un singur an, dar, se pare, că Dumnezeu mi-a dat nu mai mult decât pot duce. Multe dintre durerile inerente situațiilor de mai sus au fost compensate prin venirea în echipa CIADO condus de acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, a domnului Dorin Opreanu ca vicepreședinte și căruia îi mulțumesc pentru implicarea în dezvoltarea programelor și în echipa Federației a domnului dr. Furtună Bogdan, un tânăr de excepție și cu multă empatie pentru problemele oamenilor.

Ana Magdin: Ai un program nou pentru tineri, te rog, povestește-mi despre ce este vorba și cum ajută el tinerii să aleagă o viață sănătoasă?

Gigel Lazăr: DA, în perioada de pandemie, împreună cu colegii mei am făcut zeci de analize și studii privind conceptul de sănătate prin alimentație fapt pentru care a apărut noul program SKY COMMUNITY sau cum îi zicem noi, stil, elegantă, rafinament (www.skycommunity.ro) . Este o creație a noastră pentru socializare, pentru petrecerea timpului liber, locul unde pregătim și gătim totul doar cu apă alcalină cu diferite PH-uri. Este situată în piața Unirii, cu o priveliște uimitoare asupra Bucureștiului și unde am convingerea că vom dezvolta noi prietenii, noi programe. O suprafață generoasă de 270 mp și locația va funcționa ca un HUB existând posibilitatea pentru o multitudine de activități.

Ana Magdin: De la ultimul nostru interviu, a trecut ceva vreme, erai în plină campanie antidrog, ce s-a mai întâmplat de atunci, care sunt statisticile celor care se droghează?

Gigel Lazăr: Lucrurile au evoluat în rău. Discutăm de 10.6% prevalențe la toate tipurile de droguri ilegale pe segmentul 14-64 ani, 16.7% segmentul 14-35 ani. Este, de altfel, o creștere firească în condițiile în care Guvernul României, Agenția Națională Antidrog doar mimează că au o preocupare față de această problemă.

Ana Magdin:  În România sunt foarte multe produse care conțin Canabis, de la ceaiuri, la ciocolată, gumă de mestecat, bomboane, acadele, paste de dinți, care, se vând cu toate avizele necesare, ce știi despre aceste produse, copiii le pot consuma?

Gigel Lazăr: Produsele respective se bazează pe CBD și nu THC. Teoretic nu au cum să fie nocive.

Ana Magdin: Undeva, în România, avem culturi de canabis, și, în același loc, este o fabrică cu tot felul de produse, dulciuri, săpunuri, etc, dar, și uleiuri CBD, care, sunt foarte bune pentru multe afecțiuni ale organismului! Sunt permise culturile de canabis în România, mă întreba o cititoare de a mea, având în vedere că cel puțin, din punct de vedere legal, există una?

Gigel Lazăr: Este o mare dezbatere privind studiile care să confirme sau să infirme efectele. Personal sunt un susținător al produselor pe bază de CBD care sunt folosite în industria Pharma. Referitor la gumă, băuturi, dulciuri, mă abțin ca necesitate, dar face parte din societatea de consum. Referitor la procedurile de avizare, culturi, etc, este o legislație ambiguă deocamdată. Nu pot aprecia ilegalitatea sau legalitatea existenței acestora.

Ana Magdin: Ce campanii mai ai pentru anul acesta și cum le primesc în mod special tinerii?

Gigel Lazăr: Deocamdată, continuă programul Artă Contra Drog, program care în cei 14 ani de existență, însumează peste 4.6 milioane participanți, suntem în discuții avansate cu Direcția de Învățământ, Cultură și Turism din cadrul Primăriei municipiului București, pentru dezvoltarea de programe comune “Tinerii și propriile lor valori”,  Programe dedicate diriginților și părinților, ateliere de lucru cu consumatorii ocazionali de droguri ilegale.

Ana Magdin: Gigel, spune-mi, te rog, cum mai este viața ta în aceste vremuri?

Gigel Lazăr: Cred că este exact viața pe care mi-o doresc, 80 % dedicată oamenilor, comunităților.

Ana Magdin: Ce face Gigel Lazăr într-o zi normală, cum îți începi ziua și cam pe la ce oră se termină programul tău de lucru?

Gigel Lazăr: Aici cred că este cel mai ușor să răspund. Am un program plin, deși încalc recomandările medicilor de cele mai multe ori. Încep activitatea în fiecare zi la ora 8,  la locația Sky Community, mă întâlnesc cu diferiți decidenți în materie de politici antidrog, fie că vorbim de reprezentanți ai ministerelor, administrației publice centrale sau locale. Discut cu echipa mea de consilieri, zilnic, despre programele de prevenire și informare ce impact au produs în ziua precedentă, care sunt activitățile zilnice fie că vorbim de cele on-line sau off-line. Seara mă întâlnesc cu diferite ONG-uri, reprezentați ai sindicatelor din învățământ. Cred că sunt un om care dorește multă informație pentru a ști cum putem fi utili. De două ori pe lună, sâmbăta, o petrec alături de câte 700 de invitați, la Palatul Național al Copiilor, unde socializăm, discutăm, petrecem timpul la câte o piesă de teatru.

Ana Magdin: Ce mesaj ai pentru tinerii care sunt tentați să consume droguri, ce mesaj ai pentru cei care deja consumă, și, totuși, cât de periculoase sunt ele pentru organismul uman, aici mă refer la cocaină, heroină, cox, dar și la țigările cu canabis, sunt periculoase pentru organismul uman?

Gigel Lazăr: Așa cum le zic și în conferințele mele, le voi spune și acum. Drogul dă o mare plăcere la început, după care, urmează problemele, creierul, organismul, vor dori mai mult și mai intense plăceri. Este un risc la care te expui nerealizând ce efecte urmează. Nu degeaba spun că drogurile nu sunt periculoase pentru că sunt ilegale, ci ilegale pentru că sunt periculoase. În anumite medii sunt perceput ca “pericolul numărul 1” care stă în calea legalizării. Mulți nu își mai amintesc perioada “legalelor”, miile de tineri care ajungeau la spital și chiar decesele din acea perioadă. Situația trebuie privită sub multe aspecte. Avem, statistic, peste 1 milion de consumatori ocazionali de droguri, clar că minți luminate și preocupate din Guvernul României, ar fi trebuit să își pună problema ce facem dacă 1 % , nu mai mult, ajung dependenți? Sunt liste cu sute de tineri la Centrele de tratament care așteaptă să fie primiți. Avem infrastructură de tratament, specialist, resursă financiară să-i tratăm? Clar că nu! Până nu facem prevenire reală, informare corectă asupra riscurilor asociate consumului de droguri, programe macro de alternative la consum pentru grupurile vulnerabile, nu vom avea decât creșteri semnificative.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni! Multă sănătate, dragă Gigel!

Gigel Lazăr: Clar că am un gând de sănătate pentru fiecare om în parte, îmi doresc să înțeleagă că familia nu înseamnă doar cei de sânge cu noi, familia este comunitatea în care trăim și că este vital să ne preocupe problemele oamenilor, să empatizăm cu aceștia. Și cel mai important pentru mine este să înțeleagă că un consumator nu este un infractor, este o victimă. Nu-i judecați, niciodată nu cunoști problemele din spatele acestuia, motivul pentru care a ajuns consumator.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Gigel Lazăr, Președintele Federației Neguvernamentale Antidrog, invitat la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Ovidiu Zereș – tobar al trupei Black Hawk din Hamburg-Germania

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște, le transmit românilor de pretutindeni, multă sănătate, iar Învierea Domnului să o întâmpine cu sufletul curat, cu multă pace și iubire!

Ție, draga mea, Ana Moroșanu Magdin, de-asemenea, îți transmit multă sănătate, multă putere de muncă și un Paște Fericit alături de toți cei dragi ție!

Salutări lui Petre și gânduri bune!

Rămâi frumoasă așa cum ești că-ți șade foarte bine!

Adrian Gozi – Administrator la ProVolt și patron Medianewsstudio

Ana Moroșanu Magdin, o doamnă plină de energie pozitivă, cu multă tărie de caracter și specială în tot ceea ce scrie și gândește despre oamenii care o înconjoară.

Am avut onoarea și plăcerea să fiu interlocutorul unui jurnalist de excepție care promovează românii de valoare de pretutindeni.

Cu această ocazie vreau să vă mulțumesc pentru faptul că m-ați primit și promovat pe paginile ziarului dumneavoastră. Pentru mine este o onoare să fiu promovat de un om ca dumneavoastră și de RomâniaVipPress.

Vă felicit pentru activitatea dvs jurnalistică, pentru munca pe care o depuneți și pentru ceea ce este azi, RomâniaVipPress. Datorită dumneavoastră și publicației pe care o reprezentați, mulți români din țară dar și din străinătate,  au avut șansa să devină vizibili, realizările lor ajungând la conaționalii acestora.

Anul acesta am hotărât să creez un mic trust de presă și televiziune sub denumirea de Media News Studio, un proiect foarte important pentru mine deoarece sigur va deveni o provocare și nu numai în activitatea mea din acest an.

Îmi plac provocările și consider că cea menționată mai sus mă va face să vad cu alți ochi oamenii  din jurul meu.

Acestea fiind spuse, vreau să închei cu cele mai sincere gânduri de bine îndreptate către dumneavoastră și Dl. Petre Magdin.

Sărbatori Pascale  fericite şi binecuvântate alături de cei dragi !

Cu mare drag și respect, al dvs.  Adrian Gozi.

Bogdan Valentin – Președinte Asociația Centrul Global Pentru Inovație Și Soluția Afacerilor Sociale Pentru Viață Și Educație –  ACIASVE

O îmbrățișare mare, pentru tine, Ana, și un călduros salut cititorilor revistei tale.

După cum știm, Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină. În acestă zi, se comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Paștele  este simbolul credinței desăvârșite, al încrederii neprihănite, al înălțării omenești și al Învierii.

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paști, ale acestui an, 2022, Asociația Centrul Global Pentru Inovație Și Soluția Afacerilor Sociale Pentru Viață Și Educație –  ACIASVE , împreună cu copiii dar și cu toți cei care au beneficiat de ajutorul vostru, urează, tuturor oamenilor cu suflet mare, sponsorilor, finanțatorilor, colaboratorilor, voluntarilor si prietenilor, ca minunea Învierii lui Iisus,  să dăinuie în inimile voastre și să vă lumineze viața, mintea și sufletul și să vă aducă renașterea credinței, speranței, bucuriei cu bunătate și căldura în suflete!  Hristos a Înviat! Paște Fericit!

Cătălin Emil Ghioltan-Vocal la Les Tarabostes-Canada

Mă consider cu adevărat un norocos, un privilegiat al sorții să o fi cunoscut pe distinsa doamnă Ana Magdin, soția celebrului rocker Petre Magdin, cel care ne-a adus atât de multă bucurie prin emisiunile sale muzicale, de la miezul nopții, în acele timpuri comuniste de opreliște .

Vinovatul principal este Fane Nagy (Semnal M) și îi mulțumesc din tot sufletul că mi-a pus-o in cale pe minunata Ana Magdin, o inimă caldă, un suflet extraordinar, capabil să vibreze cu atâta intensitate la toate frumusețile acestui pământ.

Zice o vorbă românească din bătrâni că omul sfințește locul. Ei bine, Ana Magdin, are această putere extraordinară să impregneze sacralitate lucrurilor din jurul ei, promovând valorile și frumusețile neamului românesc. RomâniaVipPress, este mai mult decât o revistă virtuală, este o bucățică din sufletul unui înger, este dovada că încă Creatorul nu și-a abandonat creația și că EL, este mereu prezent în mijlocul nostru. 

Să aduci bucurie și speranță  în inimile oamenilor în aceste vremuri atât de dificile pentru umanitate, este cu adevărat o misiune sacră, o manifestare a chipului lui Dumnezeu care este ancorat în lăuntrul ființei noastre. 

Ana Magdin, să aveți parte de multă sănătate și energie creatoare ca să ne puteți oferi în permanență balsamul vindecător al frumuseții și valorii umane.

Un Paște binecuvântat tuturor!   

Costi Cămărășan – artist român-trupa Compact

Acest an pentru mine ar fi trebuit să fie speranța de a reveni la normalitatea atât de dorită de noi toți. După aproape trei ani de la debutul pandemiei care ne-a blocat de tot, aproape am uitat să interacționăm normal. Mai sunt câteva zile până la Sărbătorile Pascale și totul părea normal acum o lună. Se pare că liniștea noastră a tuturor pământenilor obișnuiți, nu contează. Răul suprem, Războiul, planează asupra noastră implacabil. Lideri și state care nu mai încap pe această planetă trec cu tancurile peste noi. Când sume fantastice se cheltuiesc pe înarmare, foametea și bolile fac ravagii printre copiii năpăstuiți. Vreau în aceste momente să fiu undeva la țară ca să simt cu adevărat Lumina care va să vină peste noi toți în curând. Doresc să mă detașez de nebunia din jur, să fiu alături de oameni cu credință în Dumnezeu, de oameni simpli, fără fițe, cu mult bun simț. De curând am lansat o piesă nouă, intitulată ,,Ard Ruguri”, care se mulează perfect pe situația din Ucraina. Azi, am terminat de imprimat o piesă împreună cu Aurel Tămaș, o rugă către Dumnezeu ca să aducă Pacea în lume.

Dragă Ana, în încheiere, vreau să-ți urez atât ție, cât și cititorilor revistei RomâniaVipPress, Sărbători Pascale cât mai normale și luminate. Dumnezeu să vă aibă în pază!

Elena Soare – Artistă de muzică populară

Pentru că se apropie Sfântul Paște, perioadă în care trebuie să fim buni și empatici, mai ales cu cei mai puțin norocoși, și în suferință, transmit prin RomâniaVipPress, cele mai bune gânduri cititorilor, și multă empatie și într-ajutorare. Eu asta fac, și nu numai în postul Paștelui, ci ori de câte ori văd suferință în jurul meu. Mulțumesc RomâniaVipPress și ANEI MOROȘANU MAGDIN, pentru ocazia pe care mi-o oferă, de a comunica cu cititorii RomâniaVipPress. Dragi cititori, să aveți Sărbători fericite, alături de familie, cu pace și lumină în suflet.

PAȘTE FERICIT, TUTUROR!

GEORGE CANTEA – ARTIST român stabilit în Spania

După anii de PANDEMIE, care au trecut foarte greu pentru mine, deoarece l-am pierdut pe fratele meu mai mare, Ion Cantea din București, era profesor, cu durere în suflet și multă întristare, mă rog la Dumnezeu să-l odihnească în pace cu lumină printre stele și să aibă grijă de el acolo unde este. Amin!!!                                                               Ca artist, în acest timp a fost foarte greu pentru mine, dar Dumnezeu mi-a ajutat și am mers în străinătate unde  mi-am câștigat pâinea cea de toate zile, cântând. Acum, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, în primul rând, vreau să transmit doamnei Ana Moroșanu Magdin, Președinte RomâniaVipPress, și minunatului soț, Petre Magdin, numai gânduri bune cu multă sănătate, putere de muncă, liniște, pace sufletească, iar lumina sfântă să intre în casa dumneavoastră și a tuturor românilor de pretutindeni . Sărbători fericite!!! Dumnezeu să vă lumineze calea și sufletele.                                                                                                                                                                                                                                                      Hristos a Înviat ! Paște Fericit și binecuvântat !!!

George Rotaru – artist român stabilit la New York

Din inimă, gânduri bune, pline de sănătate și pace în preajma Sărbătorilor Pascale, tututor fanilor Revistei RomâniaVipPress! Putere de muncă celei mai prețioase doamne, Ana Moroșanu Magdin!

Un Paște Fericit, tuturor!

Ica Gaftone – poetă

Cu ocazia Sărbătorilor Pascale, transmit toate gândurile mele de bine, pace, liniște sufletească, Anei Moroșanu Magdin, inimoasa conducătoare a revistei RomâniaVipPress, dedicată trup și suflet muncii sale, atat dânsei cât și tuturor cititorilor săi de pretutindeni!

Să nu lăsăm sacrificiul Fiului Domnului Dumnezeu, să fi fost în zadar!

Paște fericit!!!

Ioan Vasiu – poet și jurnalist

Acum, când Sărbătoarea Paștelui bate la geamul sufletului meu, când sălciile și-au desfăcut mugurii și lăcrimează de bucurie, aflând de Învierea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, gândul mă duce către distinsa Doamnă ANA MOROȘANU MAGDIN și către cititorii ziarului său, RomâniaVipPress, cărora le dedic aceste versuri, scrise cu sângele Celui Răstignit pe Cruce:

în fiecare an mă logodesc cu primăvara

și berzele ce se întorc în țară le admir

fur soarelui o rază în zori de zi sau seara

și scriu cu ea un vers pe flori de trandafir

rândunicile flămânde îmi ciugulesc din palmă

păzesc cu multă dragoste ciopoarele de miei

câmpia mă răsfață cu melodia-i calmă

luceferii se oglindesc zâmbind în ochii mei

în fiecare primăvară-i mare sărbătoare

pline de flori livezile se bucură mereu

în case și-n biserici lumina azi răsare

de când mă știu de Paști mă rog lui Dumnezeu!

Irina Radu – fost Președinte Director General al Televiziunii Române!

Dragă Ana, îmi doresc să vină un Paște frumos și plin de lumină pentru tine, Petre și cititorii tăi!

Să avem pace, un cuvânt care a devenit mai mult decât o înșiruire de litere…! Să avem sănătate și bucurii. Și să nu uităm că Paștele este despre sacrificiu, Înviere, regăsire, să facem asta fiind mai buni, mai deschiși sufletește pentru cei din jur și mai iertători, cu ei și cu noi. Paște fericit!

Kieu Bich Hou – Executive Assistant la Vietnam Writers’ Association

Happy Easter dear Ana. Wish you and your family a delighted time and good luck. You are always in my mind, the great and beautiful jounalist who dedicated two amazing interviews of Vietnamese poets and published them in your News platform-RomâniaVipPress. Hope that we will soon meet you in Vietnam.

Kieu Bich Hou – Executive Assistant la Vietnam Writers’ Association

Paște fericit, dragă Ana. Vă doresc ție și familiei tale un timp încântat și mult succes. Ești mereu în mintea mea, marele și frumosul jurnalist care a dedicat două interviuri uimitoare ale poeților vietnamezi și le-a publicat pe revista ta. Sper că ne vom întâlni curând în Vietnam.

Liviu Marin – artist

Dragi prieteni,

Ne aflăm în perioada sărbătorilor pascale, vă doresc să vă aducă sănătate, liniște și lumină în suflet și în gând. Să primim cu încredere lumina Sfânta a Învierii Domnului nostru Isus Hristos.

Vă doresc un Paște Fericit!

Lolli Karaiola – artist româno-makedon

Un mic gând  într-o zi de mare sărbătoare  –  Pentru toți cititorii RomaniaVipPress.com  și pentru Ana &Petre Magdin!

Dragilor, bucuria pe care Paștele o dă inimii, rămâne să  vă  lumineze fiecare zi din viața! Să aveți  iubire, liniște, sănătate, înțelepciune și  blândețe!

Paște fericit  cu sănatate  și  numai bucurii!

..Hristolu  anye /Hristos a inviat!

Cu respect  Lolli Karaiola

Lucian Pop – Alma Marketing & Promotions Inc. – Made in Chicago Drum Project

Ana Dragă nici nu știu cu ce să încep…, sunt obosit și supărat de lumea aceasta destrămată/distrasă, în care trăim…!

Tu și eu, avem acelașii numitor comun, de a uni oamenii…! Nu vreau să schimb lumea, ci doar să o fac mai bună…! Uniți santem puternici, ne ajutăm mai mult și mai ușor…! Am început din liceu cu foști colegi și până aici în Chicago, unde încerc să ajut cât pot  lumea tobarilor locali și din România, prin proiectul actual de a gândi local &companii mici (mici întreprinzători). Muzica unește și sper ca întro zi să duc la capat visul meu aici și Acasă. Mă rog pentru o lume mai bună, pace și liniște între oameni iar de Sfintele Paşti, sper ca vecinii noștri să realizeze că nu războiul e soluția…, ci doar iubirea e singurul răspuns la toate problemele individuale și globale.

Mulțumesc mult pentru munca ta enormă şi am să te susțin neîncetat Ana.

Sănătate multă şi fericire ambilor favoriți Rockstars ai mei, Ana & Petre!

Să ne vedem cât de curând.

Doamne ajută. Amin!

Maria Besciu – Doctor în istoria medicinei

DE LA SUFLET PENTRU SUFLETE!

Cu revista RomâniaVipPress, am o relație  mai mult decât specială. Sunt onorată că mă aflu printre cei “aleși”. Într-adevăr, între coperțile ei virtuale găsim rânduite articole, interviuri, opinii ale românilor pentru români, indiferent unde se află aceștia.

Promovarea tinerelor talente, promovarea valorilor reale sunt un adevărat crez, astăzi când scara de valori este răsturnată, această publicație este o oază de liniște, pace și prietenie.

Tu, dragă Ana, ne-ai demonstrat că numai cu empatie, iubire și devotament putem clădi adevărate comori ale culturii și spiritualității românești.

Fie ca lumina crucii din deal să îți călăuzească gândurile pentru a continua misiunea încredințată!

Faptul că noi ne-am cunoscut după trecerea în neființă a bunei noastre prietene, dr Jenica Tabacu, directoarea Muzeului B.P. Hasdeu din Câmpina și că am început o colaborare atât de frumoasă, nu face decât să-mi întărească convingerea că aceasta a fost și dorința ei. Pios omagiu!

Cu ocazia Sarbătorilor Pascale îți doresc sănătate, inspirație, multă putere pentru a duce mai departe flacăra culturii românești. Muza creației să te însoțeasca permanent.

Cititorilor revistei le doresc sănătate, liniște și pace în suflete!

Semnat, Româncuța

M-am integrat se pare în neamul românesc,

Dar ști-voi eu vreodată ce ramuri se-mpletesc?

În arborele vieții, străbunii, în stil moldovenesc

Mi-au semănat se pare tot ce e latinesc.

Mă simt un pic și dacă , dar și romană parcă

Când sunt mai mânioasă aș zice că-s turcoaică,

Iar când sunt diplomată mai c-aș fi franțuzoaică.

Sunt doar o româncuță, de-a lui Ștefan vrâncioaică

Mergând chiar mai departe, de-a lui Decebal Dacă

Iar flacăra ce arde pentru strămoșul meu

Dusă va fi departe de către fiul meu!

Cu aleasă considerație, Maria Besciu

Maria Ghiorghiu – Teolog și vizionar

Bine v-am regăsit, dragi prieteni. Dacă anul trecut Sfintele Paști, Sfânta Înviere a Domnului și Mântuitorului nostru IISUS HRISTOS, am fost nevoiți ca să stăm acasă din cauza Pandemiei de Coronavirus, iată, dragilor, că anul acesta, suntem liberi ca pasărea Cerului. Să ne bucurăm și să mulțumim Domnului și Maicii Lui Dumnezeu, că anul acesta putem merge în Sfânta Biserică fără niciun fel de restricții, putem să ne regăsim liniștea sufletească de care avem atâta nevoie. Nu-mi doresc dragilor, decât că  trebuie să fim optimiști, să ne punem toată nădejdea în Bunul Dumnezeu și în Măicuța Domnului cu Sfinții Săi, că vom fi ocrotiți și ocoliți de toate cele rele, să ne întărim în Credință și să ne iubim Aproapele ca pe noi înșine. Dragilor, oriunde v-ați afla pe acest pământ, să nu uitați de cei dragi, să nu uitați de Dumnezeu și Maica Domnului. Întotdeauna să fiți buni, să fiți milostivi și nu în ultimul rând, Credinta, Nădejdea și Dragostea să rămâna strâns legate în inimă și-n sufletul vostru. Vă mulțumesc cu inima și cu sufletul că urămăriți Blogul meu, DUMNEZEU EXISTĂ – MĂRTURII precum și pagina mea de Facebook Maria Ghiorghiu.ro și doresc ca să vă asigur că voi fi prezentă așa ca până acum, pentru voi toți, dragilor, 24 de ore din 24.

Vă dores să vă bucurați de un PAȘTE fericit, să fiți sănătoși și să aveți parte numai de bucurii și împliniri divine. Cu toată ființa mea, vă spun: HRISTOS A ÎNVIAT! Cu dragoste și cu recunoștință, Maria Ghiorghiu!

Maria Grapini – Europarlamentar

De fiecare dată când mă adresez românilor, îl simt pe Dumnezeu lângă mine!

Învierea Domnului Isus este cea mai mare minune a umanității și creștinii o întampină cu smerenie și bucurie!

Doresc tuturor românilor să-l poarte pe Dumnezeu în suflet și să-l accepte în casele lor! Să se bucure de tot ce Dumnezeu i-a ajutat să aibă și să fie sănătoși!

Dragi români, iubirea de Dumnezeu ne face mai buni, iubirea de neam, mai uniți!

Doamne ajută, România și pe români!

Hristos a Înviat!

Radhu – Regele Cumbiei în Argentina

Mi-ați fost mereu alături cu gândurile voastre bune, cu buna energie și susținere de acasă! Mi-ați apreciat arta și sacrificiul, dar și dorința nebună de a duce puțin din România peste ocean, și de a împărtăși cu românii experiențele mele exotice și tropicale din Mexic și Argentina!

Hristos a Înviat, românilor de pretutindeni, să vă mențineți sănătoși, să aveți un Paște minunat, și să vă înconjurați numai de oameni speciali!

Cu drag, Radhu!

Rareș Dragomir – artist

Îți mulțumesc pentru că te gândești la mine și mă introduci printre oameni de elită în RomâniaVipPress

Bun găsit dragi romani de pretutindeni, iată-ne alături din nou, prin intermediul RomaniaVipPress, de Sfânta Înviere a Domnului nostru Isus!

Sper că sunteți cu toți bine, sănătoși alături de toți cei dragi sufletului vostru, acum la ceas de sărbătoare.

Nu pot decât să mă rog la Bunul Dumnezeu și să fiu încrezător că vom depăși cu toții toate aceste încercări din ultimul timp. Mă refer la pandemie și la situația economico – politică foarte tensionată și total inutilă.

Vreau să vă urez să aveți parte de lucruri frumoase, de iubire, bucurii și împliniri!

Nu trebuie să uităm să încercăm să fim mai buni, mai înțelegători, mai toleranți și mai iubitori, pentru ca acesta este sensul unei existențe frumoase și creative!

Un gând special însoțit de gratitudine și respect pentru tine Ana Morosanu Magdin, dar și pentru RomâniaVipPress!

Să avem Sărbători liniștite cu Lumină în suflet și cu multă bucurie alături de toți cei dragi!

Hristos a înviat!

Paște fericit!

Silvia Mitrache – artistă stabilită la Parma în Italia

Românilor le doresc tot binele din lume, sănătate și bucurii împreună cu familia lor,  mă gândesc înlăcrimată ce tradiții frumoase și de neuitat avem,  la TV, pe toate posturile este muzică, sunt spectacole pline de sărbătoare, iar eu nu sunt printre ei, dar tot sper de la an la an ca Dumnezeu să se gândească și la mine, să mă vadă și pe mine și să-mi dea această posibilitate de a mă regăsi în tot ceea ce trăiam odată cu familia mea de suflet! De aici din Italia, este greu și dureros să vezi doar pe ecran. Mi-aș fi dorit și eu să fiu invitată la filmări, la emisiuni de Sfintele Paști, dar încă mai sper!

Ana, îți mulțumesc din suflet pentru că nu mă uiți niciodată, ești adevăratul JURNALIST CARE GÂNDEȘTI ȘI MUNCEȘTI PENTRU NOI TOȚI ȘI PENTRU ȚARA TA , ȘI PENTRU POPORUL TĂU!  TE ADMIR ENORM, EȘTI OMUL IUBIT DE DUMNEZEU, AI UN DAR DE LA EL PE CARE ÎL ÎMPĂRTĂȘEȘTI CU NOI TOȚI. ÎȚI MULȚUMESC CU SUFLETUL, ANA, PENTRU TOOOT CE DAI  ROMÂNIEI ȘI ROMÂNILOR TĂI,  DEVOTAMENT, PROFESIONALISM ȘI EMPATIA CU CARE, TE-AU ÎNZESTRAT PĂRINȚII TĂI. TE IUBESC ȘI RĂMÂI UNICA DOAMNĂ SPLENDIDĂ ȘI MINUNATĂ PE CARE AM CUNOSCUT-O CA FIIND O VALOARE INESTIMABILĂ PENTRU ȚARA MEA!

PAȘTE FERICIT CU PACE ȘI CREDINȚĂ ÎN DUMNEZEU

Veronica Balaj – jurnalist și scriitoare

DE PAȘTE, OCHII  LUMII AR TREBUI SĂ FIE DOAR IUBIRE

Primesc o solicitare de suflet de la minunata Ana Moroșanu Magdin, Președinta  revistei, RomâniaVipPress. De la  bun început, lucrurile sunt clare. Nu o poate nimeni refuza pe Ana care-i dăruită cu toate râvnitele calități: e frumoasă, frumoasă tare, e talentată fără să lase vreodată loc orgoliilor, îngâmfării, dar, Doamne cum să nu te uimească puterea sa de-a iubi? În orice situație, se dedică,  dăruiește celor din jur, atenție, ajutor material, gânduri bune, rugăciuni, empatie, curaj din curajul său de  viață. Un suflet ales. Pare o poveste ? Pare ceva imaginat? Ei  bine, lucrurile sunt  chiar adevărate. Există, mai există asemenea oameni pe tulburata noastră planetă, în zbuciumata existență contemporană,  hipertehnicizată, evoluată, modernizată cu principii noi, care mai de care mai bulversante? În general, știrile zboară fulgerător, suntem în epoca on-line, și , nici nu băgăm de seamă că aflăm adesea ba, poate mai mult despre furturi, omoruri, războaie, convulsii sociale, revolte, răzbunări, ură… Iubirea , când e să iasă la vedere în acest iureș de informații se întâmplă să ni se pară ceva …, cam demodat.  Sau, o naivitate care nu aduce profit. Sau, doar  încercarea de a ne detașa de realitate. Și totuși, cine poate contesta adevărul că,  fără iubire nimic nu se poate clădi temeinic. Mulți consideră acest adevăr drept o  simplă teorie. Bună de luat în seamă doar la necaz. Poate și atunci, Doamne ferește, unii o ignoră.

La ceasul sărbătorilor, măcar  acum, de Sfintele Paște, se cuvine  să ne înfrumusețăm sufletul  cu iubire. Să nu uităm de postamentul pe care s-au clădit în perindarea lor, istoriile omenirii. O fundație care suportă greutatea, frumusețea și rezistența în timp  a tuturor veacurilor, mileniilor. Iubirea ne-a fost dată  în dar. Sămânța divină ne-a fost sădită întru ființarea noastră terestră  în forme expresive diverse:

de la flacără arzândă pentru cineva anume, la crez de viață, la simbol existențial lăsat  nouă, oamenilor  prin jertfa lui isus. Isus s-a jertifit din iubire necondiționată, infinită. Iubirea face parte din structura noastră hărăzită de divinitate. Să o ignorăm, ar fi o nerecunoaștere a propiei noastre ființări.

Iubirea? Complicat  simțământ ne-a fost dăruit, nouă oamenilor. Incomparabil vector în  trăirile, convingerile religioase, psihologice, filozofice, morale. Îmi imaginez în acest sens, o convorbire cu Ana Moroșanu Magdin, Președinta publicației RomâniaVipp Press, întrucât știe  la minuție , exersând  dăruirea din iubire. Crede că  empatia și iubirea în sens biblic, este un principiu de viață. De la care nu trebuie să abdicăm. Nu o ating nicidecum umbrele invidiei, ale revanșei supărătoare. Pentru că așa a fost educată, (am înțeles din mărturiile sale), dar, și pentru că așa este construită sufletește,  face bine, consideră că este vital .

Binele este o coordonată a iubirii.

Și-mi imaginez, n-ar tăgădui să creadă în semnificația recognoscibilă  a celor patru brațe ale crucii: Pe orizontală, prin  cele două brațe ale crucii, ne legăm de ceilalți semeni, la stânga, la dreapta existenței noastre,  iar pe verticală, celelalte  două brațe ale crucii, simbolic, unul ne leagă de Dumnezeu  și înălțimile celeste, celălalt braț al crucii, partea de jos, ne leagă de pământul pe care ne trăim viața. Îi dau dreptate.  Și adaug: Rotunjind cele patru brațe ale crucii, imagistic, poate rezulta un cerc în  interiorul căruia ne aflăm cu toții, trăitorii Terrei.

Suntem de fapt, un crâmpei din rotundul imens al universului.

Nu există argumente care să conteste faptul următor:

A DĂRUI , A SIMȚI IUBIRE, NU ESTE CHIAR UȘOR  DE ÎMPLINIT. TREBUIE O ANUMITĂ FORȚĂ. Cum  însăși  iubirea are  puterea speranței, a binelui, a creației.

Iubirea are forța unei legi existențiale.

Nu o putem ignora. Și, dacă încercăm să n-o luăm în seamă, uneori dă buzna în viețile noastre și  dictează  un parcurs nou sau, dacă  nici atunci nu ne străduim să o acceptăm, să o chemăm, să ne-o asumăm, viața noastră va fi  pustie. Seacă.

Iubirea înseamnă  și după înțelepciunea biblică, dăruire de sine:

”Dragostea indelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește „.(CORINTENI, 1,13/14).

Iubirea pentru aproapele nostru și, mai presus de toate , pentru Creator, ar trebui să ne fie călăuzitoare. Precum  o linie de foc. Se pune că, dacă nu poți simți flacăra invizibilă dar diriguitoare, ar fi indicat să faci bine cu fiecare prilej. Măcar dintr-un considerent uman. Și, de fapt, atunci intri în sfera luminoasă a iubirii.

Nenumărate sunt treptele iubirii.

O iau drept exemplu pe Ana Moroșanu Magdin, care dovedește fără zăbavă, nu doar la sărbătorile luminate în calendare de brațele crucii divine, sufletul său dovedește că are puterea de-a iubi. De-a dărui. De-ai păsa de ceilalți. Este prietena sufletelor rănite, aflate în nevoi sau durere, Iubește, florile, ierburile,  copacii, păsările, oh, bufnițele înțelepte, ce mister poartă cu ele, și nu în ultumul rând, iubește binele. Face bine cât poate semenilor săi.

Lumina sărbătorii Pascale, ne poate călăuzi sufletul spre pace și bucurie. Fie și printr-un vers pe care-l dăruiesc , Anei  Moroșanu Magdin,  Directoarea acestei prestigioase publicații  internaționale, RomâniaVipPress!

LUMINA DIN IERUSALIM

E-o lumină de dincolo de timp

o lumină sălbatecă mă cuprinde ,

mă domină …

E-o lumină ca dragostea

          Vine totală

peste umbră și taină

mă scaldă, mă-nalță

vindecătoare

iau formă de nour ,

pier, mă ridic

și tot ea-i biruitoare

lumina iubirii jertfelnice

mă înrobește,

stranie, vie, acaparatoare,

atâta știu, că-i soare,

e vineri

și sunt în palma Ta,  Doamne,

cerul, ochi divin

deschis larg peste vremuri…

Pășesc prin irisul sacru

mai e puțin și devin lichefiată în lumină

unde-i oare mulțimea care

l-a urmat,

care-l va urma pe Învățător?

GHETSIMANI (2)

Strada deșirșirată printre ziduri albe

spre Grădina GHETSIMANI…

Profeția s-a împlinit aici

tăcerea din noaptea trădării

e-un labirint

primordial

cu țărmuri nevăzute, mișcătoare…

S-ar fi cuvenit s-aduc ofrandă

măcar un vers șoptit

scurt cât aripa de rugăciune

un cânt de cumpănă

între sacrul mister

și profana  secundă

umbra măslinului tăinuitor

îmi scrie pe trup

cu împrumut,

cuvinte cu sens necunoscut

prin oglinzi enigmatice

lucind în mine,

alunecă pașii Apostolilor

umbra Învățătorului

ca o chemare cifrată

prin Lumină în veacuri antamată,

 mă-mbată

măslinul magic, adânc  ridat,

de parcă râuri s-ar plânge

căzute din cer

susține coroana

unde pășesc îngerii

trimiși să numere

întrebările omenirii

frânte

pe verticala dintre

țărână și cer.

Mă-ncearcă o teamă străină,

și-o liniște  divină…

  Din vol. Ierusalim-Jerusalem, ediție română-engleză ebraică, Edit. Zur- Ott, Ierusalim, 2012 (VERONICA BALAJ)

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul RomâniaVipPress, vă urează un Paște Fericit, și vă oferă în dar, ca de obicei, Ediția Specială de Paște, cu o parte dintre colaboratorii revistei mele, români valoroși de pretutindeni! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Cartea a fost scrisă de la început cu un scop caritabil. Toți am fost de acord ca venitul din vânzarea cărții să meargă exclusiv către Organizația de caritate fondată de Prințesa Marina Stourdza “Casa Speranței House of Hope” spre a veni în ajutorul copiilor cu boli incurabile. Editura Curtea Veche a sprijinit din primul moment inițiativa  noastră și au făcut toate demersurile necesare ca fondurile să ajungă la copiii din centrul de îngrijire paleativă “Casa Speranței House of Hope”

Ana Magdin: După 32 de ani v-ați reîntâlnit cu foști colegi din clasele I-VIII, cine a avut ideea să scrieți această carte de suflet?

Anca Stuparu: Cartea intitulată poznaș “Povestirile unor școlari zvăpăiați Amintiri pandemice” e produsul final al unei idei colective a foștilor colegi de Școală Generală regăsiți la peste trei decenii de la absolvire, fiecare blocat fiind în câte un colț de lume, în carantina din Martie 2020. Inițial poveștile au fost scrise ca o terapie, ca un mecanism de apărare în fața unei realități noi, incerte.  Am folosit acest timp oprit transformandu-l într-un “timp regăsit”. Astfel am început să ne aducem aminte de cele mai trăznite lucruri făcute în școală, povestindu-ni-le unul altuia.

Catalizatorul acestei cărți, Andreea Marcu Fugaru, a creat un grup și a avut inspirația de a adăuga și o a doua parte a cărții în care scriem și povestim fiecare despre noi cei de acum. Ca o tragedie a sorții, Andreea Marcu s-a stins răpusă ea însăși de Covid în Noiembrie 2021.

Ana Magdin:  Care era povestea Andreei Marcu? Cum vă gândiți  să îi păstrați memoria vie?

Anca Stuparu: Andreea Marcu povestește cu mult umor și nostalgie despre “Drumul către școală” cu tot ritualul și rutina repetitivității lui. O rutină pe care am spart-o cu un râs, cu o trăsnaie, cu emoția primelor trăiri și am transformat-o într-un ritual al camaraderiei, al drumului înapoi, al întoarcerii spre casă. Andreea Marcu rememorează o mulțime de alte întâmplări hazlii, năzdrăvănii născocite ad hoc după povara unei zile toropitoare de școală. Îi păstrăm vie amintirea împlinindu-i ce a visat. “Îmi doresc ca fiecare din noi să scrie ceva, să nu se termine cartea cu mine!”

Ana Magdin: V-ați revăzut anul acesta cu unul dintre Școlarii Zvăpăiați la New York, cum a fost această revedere?

Anca Stuparu: Elian Bacilă, Pictorul de Negru al României, s-a aflat prin profesia sa la New York în vizită la muzee de artă și am avut bucuria să îl revăd de două ori în mai puțin de un an. A fost o revedere de suflet, în care timpul parcă nu s-ar fi oprit niciodată. Nu doar că reîntâlnindu-ne am povestit despre foștii colegi și năzdrăvăniile făcute împreună, dar am și avut surpriza unei revederi virtuale cu Mihaela Melencu, altă colegă a noastră stabilită pe celaltă coastă a Americii. A fost o veselie continuă, un râs mult din orele de franceză și adus cu noi într-un alt timp și într-o altă lume.

Ana Magdin: Care va fi scopul acestei cărți, vă rog, să ne povestiți cu ce gând ați scris această carte, Dvs și colegii dvs de școală?

Anca Stuparu: Cartea a fost scrisă de la început cu un scop caritabil. Toți am fost de acord ca venitul din vânzarea cărții să meargă exclusiv către Organizația de caritate fondată de Prințesa Marina Sturdza “Casa Speranței House of Hope” spre a veni în ajutorul copiilor cu boli incurabile. Editura Curtea Veche a sprijinit din primul moment inițiativa  noastră și au făcut toate demersurile necesare ca fondurile să ajungă la copiii din centrul de îngrijire paleativă “Casa Speranței House of Hope”

Ana Magdin:  Cum era ritualul îndrăgostiților și cine l-a creat?

Anca Stuparu: Depre acest “Ritual al îndrăgostiților” am rememorat cu Elian Bacilă, fiind unul dintre momentele încărcate de emoție, noutate, surpriză și suspans create de el și de Petrică Jianu. E o poveste de o candoare și o frumusețe povestită cu mult umor, așa cum doar niște adulți rămași în suflete copii, o mai pot povesti. Alt paradox al cărții este că niciodată nu mi-aș fi imaginat că foștii mei colegi ajunși la vârsta maturității se vor întoarce cu aceeași poftă de joacă în copilărie și că vor povesti atât de sublim despre ea.

Ana Magdin: De unde vine povestea și amintirea “Șoarecului din clasă”?

 Anca Stuparu: Povestea șoarecului ascuns în lada de lemne,  e povestea noastră, a tuturor. Petrică Jianu l-a găsit acolo după un chițăit care putea părea un lemn trosnind în soba cu care ne încălzeam clasa, dar fuga bietului animal speriat printre bănci ne-a dus pe toți la o exaltare colectivă cu Alin Milutinovici, Silviu Vlăduceanu, Vasile Lature, Cristi Ghițoaica, Florin Slavoia, Sorin Bijan, Adi Nichescu și Nicu Suciu, cei mai nebunatici și inventivi dintre colegi. Tocmai acest suspans și ceea ce a descurs din el, puteți descoperi în paginile cărții.

Ana Magdin: În această carte, care este povestea Dvs?

Anca Stuparu: Povestea mea e despre profesorii noștri, cu automatismele lor verbale, iar experiențele hazlii de la diverse materii încheie cartea. Fără acești profesori unici în felul lor, copilăria noastră nu ar fi fost aceeași. Și chiar dacă unii din ei ne privesc acum din cer precum Tovarășul Învățător  Costică Cârstoiu, pe care îl strigam și după Revoluție tot “Tovarășu’”, diriginta noastră Camelia Mărculescu, profesorul de geografie Alexandru Ștefănescu poreclit  “Gulo Gulo”, profesorul de Germană Brândușoiu Ion sau “Hausaufgabe” care râd aducându-și aminte de noi printre îngeri, iar pe ceilalți, ca profesoara de română, Paraschiva Nănescu, Profesoara de istorie Anica Ghindoc, profesoara de fizică Diana Grozăvescu, profesoara de Constituție Mery Iacobescu, pofesorii de matematică Șefan Stuparu și Nicolae Bobic, pofesoara de chimie Elena Banda, cei de lucru manual Porfesorul Șorican și Profesoara Sveta Kitchet, profesoara de muzică  Doina Stuparu, profesoara de franceză  Ariana Grozăvescu,  directorul școlii Liviu Orza, sunt toți parte din amintirile noastre și frumusețea vie a interacționării cu ei, rămâne eternă.

De asemeni, am adăugat la fiecare povestire a colegilor, o altă aminitre hazlie pe care le-am păstrat-o peste ani. Astfel am scris despre “Minunile copilăriei” în povestea despre Gabi Trăilescu, am readus timpul în care reflectam la “Cele mai bune meserii” în continuarea poveștii lui Silviu Vlăduceanu, am stabilit în “Gramatica după Florin” că și peste ani de zile “Un motan culcat în pat/ Se numește predicat, Lapte dulce, lapte fiert/ Se numește Subiect, Lapte acru și bătut/ Se numește Atribut așa cum ne ajuta să le ținem minte, Flori Slavoia.

Ana Magdin: Al cui era ghiozdanul cu dulciuri nemțești? Cine mai scrie atât de caligrafic precum Adina Bornuz?  

Anca Stuparu: Sunt minunate întrebările dumneavoastră și dezvăluie cititorului câte puțin din întâmplările haioase din paginile cărții. Din ghiozdanul cu ursuleți nemțești și bomboane M&M a lui Anne Marie Kreutzer am mâncat cu mare poftă fiecare dintre noi. Povestea Adinei Bornuz, despre cheia uitată și biletele rupte înainte să fie vândute la spectacol, precum și scrisul impecabil al acesteia sunt redate cu mult umor de situație în carte.

Ana Magdin:  Unde sunteți acum, ce faceți și prin ce zonă a Universului v-ați stabilit fiecare?

Anca Stuparu: Răspunsul la această întrebare e dat în a doua parte a cărții. La sugestia regretatei noastre colege, Andreea Marcu, am scris fiecare câte ceva despre noi cei de acum și ce am făcut în cele peste trei decenii de la ultima noastră clasă.

Ana Magdin: Un gând pentru colegii Dvs, și pentru românii de pretutindeni!

Anca Stuparu: Le doresc din tot sufletul să rămână copii, să aibă mereu sufletele pătrunse de neastâmpărul și forța creativă a copilăriei, să râdă, să se bucure de minunile vieții. Îi încurajez să citească cartea și să se regăsească printre noi. Până la urmă în clasa fiecăruia era un Ilie Nichescu care făcea fițuici, un Silviu Vlăduceanu care anunța când vine profesorul spre clasă, un Vasile Lature care spunea că el este elevul de servici, o Gabi Trăilescu și o Anne Marie Kreutzer, care ne arătau că dincolo de granițe lumea mănâncă pe săturate urși berlinezi și șuncă de Praga, un Ghiță eroul care făcea cele mai neînchipuite trăsnăi, o cuminte Adina Bornuz care echilibra tensiunile create și ne ancora în realitate, o Andrea Marcu care găsea soluții în cele mai dificile momente, un Florin Slavoia care ne ajuta să memorăm când ajungeam la capătul puterilor.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Anca Stuparu, invitată la RomâniaVipPress, ne vorbește despre cartea sa, „Povestirile unor școlari zvăpăiați-Amintiri pandemice”, banii de pe vânzarea acestei cărți, vor merge exclusiv către Asociația Prințesei Sturdza, pentru copiii cu boli incurabile! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

La o cafea online cu Radu Antonenco, românul cu una dintre cele mai impresionante povești de viață, din care, am înțeles, durerea și dorul din inima românilor mei dragi, nevoiți să trăiască în lumea largă, departe de România lor Sfântă…,

„Anul acesta nu știu ce lucruri noi mai pot face pentru comunitatea românilor din zonă, dar ce știu, este faptul că această comunitate, a decis să ajute românii din țară,  bătrânii rămași singuri, familiile cu mulți copii,  oameni care chiar au nevoie de un ajutor, după dezastrul social creat de actuala clasă politică!” 

Cred că acesta este lucrul cel mai important, SOLIDARITATEA! 

Ana Magdin: Dle Radu Antonenco, vă rog, să îmi spuneți povestea plecării dvs în Italia!

Radu Antonenco: Povestea plecării mele în Italia începe în primăvara anului 2001,  atunci când  prieteni de familie s-au întors în țară, în primul lor concediu, după 4 ani de la plecarea în Italia. Printre altele ne-au povestit despre modul în care statul italian se gândește și pune problema viitorului nației lor, al generațiilor ce vor veni.

Noi, în România, aveam afacerea noastră, o afacere care la vremea respectivă ne aducea stabilitatea financiară pe care ne-o doream, dar cum nu totul se rezumă la bani,  gândul nostru era la ce viitor îi vom putea oferi băiatului nostru în România, având în vedere că în toamnă începea primul an de școală.

Decizia de a pleca a fost greu de luat, deoarece ne era frică de acea ruptură dintre părinți și copil.

După nopți și zile de analizat dacă e bine sau nu, dacă merită, sau nu, sacrificiul, am decis să încercăm și în luna noiembrie am plecat cu o viză de afaceri luată de la ambasada Germaniei,  fiind singurul stat care la acea vreme, mai acorda vize cetățenilor români.

Ajunși în Italia ne-am stabilit în orașul FORLI, acolo unde locuiau și prietenii noștri, care imediat ne-au ajutat să ne găsim un loc de muncă și o locuință, totul la „negru”, deoarece statul Italian nu acorda permis de ședere sau muncă străinilor. Am stat așa aproape 1 an și 4 luni,  până când guvernul italian a decis să dea așa numita „SANATORIA”, acesta fiind modul în care lucrătorii „la negru” puteau să se pună în regulă.

Perioada aceasta de 1an și 4 luni, a fost perioada cea mai grea din viață. Dorul de copil, dorul de părinți, îți rupeau sufletul și inima! Odată ajuns acasă de la muncă, gândul îți zbura ACASĂ! Te năpădeau amintirile, dorul de cei dragi, adormeam cu lacrimi în ochi și tot așa ne trezeam.

16 octombrie 2002, este o zi pe care nu o voi uita niciodată! Întreaga noapte am stat la coadă în fața clădirii unde erau sute de cetățeni străini, de toate naționalitățile, fiecare cu povestea lui de viață!

Odată depuse documentele, nu aveai certitudinea că vor fi aprobate, riscând repatrierea.

Descătușarea a venit în data de 7 martie 2003, ziua în care am fost anunțați că putem veni să ridicăm „Permesso di soggiorno” actul care îți garanta șederea legală în Italia. Din nou cu lacrimi în ochi, dar de această dată de bucurie, era primul pas pentru a putea cere reîntregirea familiei, dar pentru acest lucru,  aveai nevoie de un loc de muncă stabil, un contract de muncă de tip nedeterminat, o locuință care să asigure spațiul suficient pentru întreaga familie.  De aici începe o altă poveste,  pentru căutarea unui alt loc de muncă, o locuință care să corespundă cerințelor, greu, foarte greu de obținut,  dacă nu aveai referințe de la un cetățean italian care să garanteze faptul că ești o persoană ok, din toate punctele de vedere. Noi am avut norocul să avem acea persoană,  căruia țin să-i mulțumesc și astăzi,  chiar dacă nu se mai află printre noi!

Tina Ricci, este numele numele ei, a fost omul care a crezut în noi ca familie și care ne-a ajutat să facem toate demersurile pentru a ne putea aduce copilul lângă noi.

În luna august 2003, visul nostru a devenit realitate,  eram din nou 3! Sunt sentimente și trăiri ce nu pot fi nici scrise pe hârtie și nici cuvinte care le pot descrie! De aici începe o altă viață pentru noi!

Ana Magdin: Sunteți realizator de emisiuni tv, aveți și propria televiziune online, cum decurg lucrurile la dvs, vă finanțează cineva proiectele pentru a putea realiza aceste emisiuni?

Radu Antonenco: Din dorința de a informa corect românii din diaspora dar și din țară, din dorința de a promova valori și oameni cu care ne mândrim,  am decis să colaborez cu o televiziune online nou înființată, apoi să-mi fac propria televiziune, P.O.T. Tv – Diaspora!

O altfel de televiziune! Una în care românii de succes își găsesc locul, poveștile de viață ale românilor din diaspora dar și din țară, care au reușit în domeniul lor de activitate, români cu care ne mândrim aici în diaspora, (dar care nu prea au loc pe ecranele marilor trusturi tv), în emisiunea OAMENI, LOCURI ȘI POVEȘTI DE VIAȚĂ,

Colaborăm cu avocați și prezentăm publicului emisiuni cu și despre profesia de avocat, cum să ne alegem un avocat, atunci când avem nevoie și tot ce poate fi legat de jurisprudență, în emisiunea ÎNTRE ADEVĂR ȘI UMBRE.

Și nu în ultimul rând, emisiuni cu teme politice, în care ne-am propus să promovăm reprezentanții partidelor „mici” ca o alternativă la actuala clasă politică,  (știind faptul că nu au nici posibilitatea financiară și nici marile televiziuni nu doresc să le promoveze), în emisiunea POLITICĂ ȘI NU NUMAI.

Totul este făcut din pasiune, fără nici un ajutor financiar, nu este ușor, dar atunci când vezi că îți acceptă invitația persoane precum europarlamentarul MARIA GRAPINI,  fostul primar al Clujului, GHEORGHE FUNAR, europarlamentarul CRISTIAN TERHES, președinți de partide politice neparlamentare, avocați precum ELENA RADU, sau GEORGETA POPESCU,  sportivi care au ridicat drapelul României pe cele mai înalte culmi, precum înotătorul AVRAM IANCU, campion mondial, sau CLAUDIU MIHĂILĂ campion mondial la arte marțiale, stabilit în Spania, dar care a reprezentat România, pentru mine contează mult mai mult, decât orice sumă de banii cheltuită!

Am lansat anul trecut o provocare politicienilor din Parlamentul României,  campania „UN PARLAMENTAR O CĂRUȚĂ CU LEMNE”, o campanie în care fiecare parlamentar trebuia să doneze o căruță cu lemne de foc, unei familii nevoiașe, din UAT-ul în care a fost ales.

Tot anul trecut s-a născut și GALA PREMIILOR A.C.T.  ( ANTREPRENORIAT – CULTURĂ – TRADIȚII) organizată de televiziunea noastră în colaborare cu asociațiile românilor din țările în care avem comunități mari de români.

La această gală  sunt premiați românii din diaspora la cele 3 categorii propuși de asociațiile din țara respectivă!  Prima ediție a fost la Firenze, în iulie 2021, anul acesta, în luna aprilie, în Spania, la Madrid!

Ana Magdin: Cu ce altceva vă mai ocupați în Italia?

Radu Antonenco: Nu puteam renunța la a doua dragoste a mea, fotbalul. Așa că mi-am îndeplinit un alt vis, cel de a antrena.

Am făcut cursurile și am primit licența de antrenor, astfel mi-am început cariera de antrenor  la academii de fotbal din oraș și din jurul acestuia,  la diferite categorii de vârstă.

Multe satisfacții și bucurii am trăit antrenând copii și juniori, dar cea mai mare bucurie și satisfacție a fost atunci când împreună cu un prieten, am înființat o echipă de fotbal formată din jucători români, categoria amatori, care, în 4 ani,  a câștigat 4 campionate regionale, a jucat 3 finale naționale, din care 2 câștigate, fiind campioni naționali, trebuia să reprezentăm Italia la Champion League Amator, dar băieții au refuzat acest lucru!

Ultima provocare a venit acum câteva luni,  când am fost chemat de consilierul pe probleme sportive din primăria orașului, dar și cel pentru integrarea străinilor în comunitate, să antrenez o echipă formată doar din refugiați africani în Italia. O adevărată provocare, deoarece puțini dintre ei vorbeau și înțelegeau italiana, sau engleza!

Sincer m-am simțit onorat pentru că, dintre zeci de antrenori, am fost ales eu!

Ana Magdin: Cum este comunitatea dragilor noștri români de acolo, cine are grijă de ei, vă sprijiniți, vă ajutați când aveți probleme?

Radu Antonenco: De 21 de ani trăiesc în același oraș, într-o comunitate frumoasă, cu oameni muncitori, veniți în marea lor parte în Italia, din dorința de a trăi decent și pentru a le face o copilărie fericită copiilor lor!

Suntem o comunitate unită, și, da, atunci când cineva este în dificultate, aproape întreaga comunitate se mobilizează pentru a-i rezolva problema!

Ne întâlnim deseori pe parcursul anului și nu uităm să fim împreună pentru a sărbători zile precum,

8 martie, 1 iunie, Ziua costumului național, Ziua iei, Paștele, sau 1 decembrie, Ziua națională.

În fiecare an, cei care rămânem aici, sărbătorim revelionul în marea noastră familie de aici!

Ana Magdin: Ce înseamnă România pentru sufletul dvs?

Radu Antonenco: Ce înseamnă România pentru sufletul meu? 

România înseamnă ACASĂ, înseamnă, prietenii cu care ai copilărit, vecinii cu care ai împărțit atât bucurii dar și tristeți, înseamnă locul în care ai crescut, te-ai educat, dar înseamnă și locul în care ți-ai lăsat părinții cu lacrimi în ochi !

ACASĂ înseamnă locul în care atunci când pui piciorul pe pământ, ți se face pielea de găină.

Mie când îmi este dor de România, iau în mână bolul cu pământul pe care l-am luat din curtea casei, un bol îmbrăcat în răchită și cu tricolorul pe el, așa îmi alin dorul de țară!

După 21 de ani de stat în Italia, pot mărturisi cu mâna pe inimă, faptul că aici, niciodată nu am putut spune că sunt ACASĂ, de aceea am decis să ne reîntoarcem!

Ana Magdin: Cum vedeți politica țării noastre din aceste vremuri, mă refer, desigur, la România!

Radu Antonenco: Cum văd eu politica din România?  Vă voi spune așa: dacă astăzi avem peste 4 milioane de români în afara granițelor,  dacă anul trecut (2021) s-au născut mai mulți copii români în diaspora decât în țară,  este în proporție de 90% din vina clasei politice care a guvernat această țară din ’90 și până astăzi. Politicile făcute au fost doar în interes personal sau de grup și nu așa cu ar fi fost normal, în folosul cetățeanului!  Dar în același timp, trebuie să o spun, și noi, întreaga societate, avem vina noastră,  pentru că ne lăsăm manipulați ușor și pentru că foarte mulți, din păcate, nici astăzi nu înțeleg, faptul că,  atunci când îți dorești o schimbare, trebuie să ÎNLOCUIEȘTI ce este vechi și prost,  cu ceva nou, chiar dacă ai incertitudinea că acel nou este și bun!

Poate că a sosit momentul să ne uităm mai atent către partidele politice care vin cu PROPUNERI și nu cu PROMISIUNI,  care au în programul lor de țară, proiecte viabile de redresare economică, de reformare a învățământului, al sănătății, al agriculturii și de incurajare a muncii!

Un popor needucat, un popor bolnav, un popor sărac nu va fi niciodată respectat în lume!

Din punct de vedere politic,  ducem o lipsă crasă de adevărați lideri, de oameni valoroși și patrioți, care să se bată pentru România și pentru români. Din păcate, avem doar câteva voci în Parlamentul European, insuficient pentru a fi luați în seamă serios, ca nație!  Dacă marea lor majoritate, deschid ușile Parlamentului stând în genunchi, nu vom reuși niciodată, să ne facem iubiți ca națiune, cu atât mai puțin RESPECTAȚI!

De aceea, eu prin emisiunea mea „POLITICĂ ȘI NU NUMAI”, încerc să schimb mentalitatea românilor în ceea ce privește modul în care ar trebui să își exprime votul, pentru ca la final să poată compara cu cine a fost mai bine, cu cei noi sau cu cei vechi.

Dar pentru acest lucru este nevoie ca oamenii de calitate,  oamenii integri, oamenii corecți și care au un dram de patriotism, să facă pasul în față,  să aibă curajul să își asume responsabilitatea de a conduce această țară, iar noi toți să le dăm o șansă,  altfel vor mai trece alți 30 de ani de suferințe și umilință, tinerii vor pleca, iar ACASĂ, va rămâne NIMIC!

Ana Magdin: Ce faceți dvs într-o zi liberă, cum vă petreceți timpul?

Radu Antonenco: Acum, cu serviciul, televiziunea și fotbalul, nu prea mai am timp liber, 24 de ore sunt prea puține, dar atunci când găsesc acele ore, le petrec cu jumătatea mea cea mai bună,  soția mea, de cele mai multe ori făcând o plimbare pe malul mării, dar pentru a-mi încărca cu adevărat bateriile fac o vizită nepoțelei mele, pentru că de aproape 2 luni, am devenit bunic, iar acest lucru îmi dă forța de a merge înainte cu toate proiectele mele! Atunci când sunt la ea, sunt momente și trăiri ce nu pot fi așezate pe o coală de hârtie!

Ana Magdin: Ce lucruri noi doriți să faceți anul acesta pentru comunitatea de români din zona dvs?

Radu Antonenco: Anul acesta nu știu ce lucruri noi mai pot face pentru comunitatea românilor din zonă, dar ce știu, este faptul că această comunitate, a decis să ajute românii din țară,  bătrânii rămași singuri, familiile cu mulți copii,  oameni care chiar au nevoie de un ajutor, după dezastrul social creat de actuala clasă politică!

Cred că acesta este lucrul cel mai important, SOLIDARITATEA!

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Radu Antonenco: Nu am doar un gând pentru românii de pretutindeni, ci mai de grabă, am o rugăminte, haideți să fim uniți, haideți să fim mai buni, ajutați-vă între voi, pentru că aici, departe de casă,  suntem pe cont propriu, actuala clasă politică își va aduce aminte de noi, doar în preajma alegerilor

În final, le doresc tuturor românilor din diaspora, să aibă ÎNȚELEPCIUNE și să nu uite faptul că, ROMÂNIA este întotdeauna ACASĂ, indiferent de țara în care ai ales să trăiești!

Iar atunci când valul vieții îi va readuce acasă, să nu uite să-și scrie amintirile și poveștile lor de viaţă din anii petrecuți departe de cei dragi!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Radu Antonenco, unul dintre cei mai importanți lideri ai românilor din Italia, invitat la RomâniaVipPress, „Mie când îmi este dor de România, iau în mână bolul cu pământul pe care l-am luat din curtea casei, un bol îmbrăcat în răchită și cu tricolorul pe el, așa îmi alin dorul de țară”! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

La o cafea, cu Bogdan Valentin,

„Contextul meu multinațional, după ce m-am mutat în Canada, unde am locuit timp de 10 ani, mi-a permis accesul la cunoștințe și dezvoltare, care mi-au deschis ochii asupra provocărilor și soluțiilor care au impact pozitiv asupra vieții oamenilor și a copiilor, din diferite medii sociale și diferite naționalități, fapt care m-a făcut să îmi îndrept atenția către copii din țara mea natală, România, neuitând niciodată nici pe cei din Rep Moldova!”

Ana Magdin: Bogdan, în ce an ai plecat în Canada și ce ai făcut acolo?

Bogdan Valentin: Am plecat din România, în anul 2011, acum 11 ani, la vârsta de 33 ani, împreună cu familia, având și o fetiță în vârstă de doar 1 an și 2 luni.  A fost dorința mea, din copilărie, un vis pe care mi l-am îndeplinit după 17 ani.

După mulți ani de antreprenoriat, în România,  Economist licențiat, cu specializări ulterioare în managementul afacerilor și marketing, am decis că este timpul și momentul, să fac o schimbare, chiar  de țară, chiar de continent.

Odată ajunși acolo, m-a frapat discrepanța dintre cele două lumi – România (Europa) și Canada (Continentul American), cu toate că am locuit în Quebec, Montreal, se mai apropia de spiritul european, dar nu îndeajuns. Fiind un oraș multicultural, era un amalgam de culturi, arome, artă și religie. Aceste aspecte făceau ca imposibilă păstrarea unei culturi proprii sau a unei tradiții specifice.

Întotdeauna, întoarcerea în România sau în Europa,  pentru mine, a fost ca un film, „Back to the future”.

Aceste lucruri au fost întotdeauna pentru mine, acel „trigger” care m-a motivat, m-a impulsionat în a lua ce este mai bun dintr-o parte și a duce în cealaltă, astfel, am adăugat un plus valoare atât pentru mine și pentru cei din jurul meu, cât și pentru activitatea mea profesională desfășurată în cele două lumi, continente.

În primii ani, am fost nevoit să fac cursuri de franceză, pentru a-mi completa nivelul de franceză cerut pe piața de muncă. Cu toate că nivelul meu de engleză, era suficient de avansat, era nevoie și de limba franceză, fiind în partea francofonă.

În același timp, trăind în Canada și adoptând fabulosul mediu multicultural din Montreal, implicându-mă în mod activ în societatea canadiană dar și în acțiuni și evenimente caritabile, am avut norocul să învăț multe și să descopăr atât de multe despre auto-dezvoltare, auto-cunoaștere emoțională și spirituală și despre puterea auto-cunoașterii și a educației în schimbarea vieților copiilor.

Împreună cu alți membrii ai comunității românești sau basarabene, am participat și organizat mai multe evenimente culturale.

De asemenea, ca membru activ al comunității mediului de afaceri și antreprenorial, din cadrul comunității românești din Montreal, sunt mândru că am participat și reprezentat România, în anul 2018, alături de echipa noastră,  la cel de-al 16^th Youth Human Rights Summit care a avut loc la Națiunile Unite, în New York.

În ultimii ani, am dezvoltat o companie socială de Marketing Digital și Publicitate Media, asta însemnând că mare parte a profitului se ducea către organizații caritabile sau cazuri sociale.

Ana Magdin: Înțeleg că după mulți ani, plecat departe de țara ta natală, ai decis să revii acasă pentru a-ți ajuta semenii, te rog, povestește-ne toată istoria proiectelor tale!

 Bogdan Valentin: A fost odată…, ca toate poveștile frumoase, așa începe și a noastră poveste!

De-a lungul activității mele în afaceri, nu numai că m-am dezvoltat ca manager și lider de echipă, dar mi-am dezvoltat și un obiectiv final: să investesc cât mai mult posibil din profitul nostru, într-o serie de inițiative pentru a sprijini dezvoltarea copiilor.

Când am pierdut copilul, la naștere, în anul 2000, am început să visez la cum aș putea să-mi combin experiența în afaceri, marketing și economie, cu expertiza mea, să investesc în a face o diferență în viața copiilor, pe toate planurile.

Contextul meu multinațional, după ce m-am mutat în Canada, unde am locuit timp de 10 ani, mi-a permis accesul la cunoștințe și dezvoltare, care mi-au deschis ochii asupra provocărilor și soluțiilor care au impact pozitiv asupra vieții oamenilor și a copiilor, din diferite medii sociale și diferite naționalități, fapt care m-a făcut să îmi îndrept atenția către copii din țara mea natală, România, neuitând niciodată nici pe cei din Rep Moldova.

România și Moldova, sunt țări fantastice, cu o istorie bogată și o frumusețe naturală și mai bogată – iar principala sa comoară se află în oamenii săi. Acești oameni trăiesc adesea în condiții precare, nu sunt capabili să-și întrețină cu adevărat copiii și se luptă să găsească cea mai bună modalitate de a le oferi un viitor viabil. Cu toate acestea, potențialul neexploatat al generațiilor tinere este acolo, există și m-a motivat să caut soluții, care să le susțin evoluția lor ca oameni.

Astfel, în iarna lui 2020, am revenit în România, cu gândul clar de a face din acesl moment orice îmi este cu putință să ajut. Să ajut un copil, un bătrân, o familie aflată într-o situație dificilă. Astfel, împreună cu o mână de prieteni, oameni minunați și cu un suflet mare, am creat Asociația Centrul Global Pentru Inovație și Soluția Afacerilor Sociale Pentru Viață și Educație – ACIASVE – România – în onoarea fiicei mele, Brianna Maria, în vârstă de 12 ani, care împărtășește cu mare dragoste pasiunea mea, pentru educația și dezvoltarea copiilor și aceea de A AJUTA.

După ce am investit în dezvoltarea mea, am simțit că este timpul să dau înapoi și să-i ajut pe alții – mai întâi copiii.

Asociația Centrul Global Pentru Inovație și Soluția Afacerilor Sociale Pentru Viată și Educație– ACIASVE a început să activeze în domeniul protecției copilului și familiei din anul 2019, dar ca și entitate cu personalitate juridică a luat ființă în vara anului 2021.

În prezent, Asociația noastră, oferă servicii unui număr de peste 80 de copii şi peste 20 de familii din București, Brașov, Călărași, Giurgiu, Buzău și Constanța.

Când am început asociația, primul lucru a fost să ne facem o listă în ceea ce credem: adică, Valorile noastre și Obiective pe termen lung.

Valorile Asociației noastre sunt caracterizate de ceea ce numim TCI, acronim de la Transparență, Corectitudine și Implicare. Doar împreună cu partenerii noștri, persoane fizice și companii, putem reuși, doar clădind această relație pe principii sănătoase, precum transparența și corectitudinea, putem forma o relație armonioasă și de durată în beneficiul grupurilor vulnerabile pe care le sprijinim, și anume, copii și tineri, studenți și elevi, bătrâni și persoanele nevoiașe ori cu dizabilități sau aflate în risc de excluziune socială.

Astfel, cei mai importanți din poveste sunt companiile și persoanele care sprijină acest proiect pentru a ajunge la comunitățile care chiar au nevoie de sprijin și care doar așa pot realiza și mai mult, să își depășească propria condiție.

Viziunea ASOCIAȚIEI CENTRUL GLOBAL PENTRU INOVAȚIE ȘI SOLUȚIA AFACERILOR SOCIALE PENTRU VIAȚĂ ȘI EDUCAȚIE, este că noi considerăm că societatea poate evolua doar prin dezvoltarea sustenabilă a unor soluții axate pe domeniul social și întemeiate pe trăirea vieții comunitare și educația noilor generații.

În sensul dezvoltării sentimentului comunitar, dar și a creșterii nivelului de educație, mentoratul și suportul continuu pentru tineri, parte a noilor generații, ne revine nouă și în acest sens am dezvoltat și dezvoltăm o serie de programe transfrontaliere pentru comunitățile de tineri din România și Moldova.

Ana Magdin: În general, persoanele care se încadrează în programele tale de sprijin umanitar, sunt copii, bătrâni și familii sărace?

Bogdan Valentin: Da, în programele noastre, ca asociație, se încadrează cei care au nevoie de ajutor, fie ei copii, bătrâni, familii aflate în condiții deosebite de sărăcie.

Totodată, având în vedere dinamica relațională și faptul că fiecare generație are specificul ei, bunicii și părinții unor tineri pot găsi programe de parenting, specializate pe conflictul intergenerațional și pe înțelegerea noilor realități sociale pentru o mai bună adaptare și pentru o formare armonioasă a tinerilor și copiilor noștri, dar și cursuri care ne învață cum să ne implicăm social și civic.

Analfabetismul funcțional este o problemă care afectează 42% dintre elevii români, care, deși sunt capabili să citească un text la prima vedere, au mari dificultăți în a-l înțelege sau a efectua operații matematice simple. Această statistică plasează România pe locul I în rândul țărilor din Uniunea Europeană cu cel mai mare grad de analfabetism funcțional, o problemă care va afecta în timp structura socială și economică a țării.

Inteligența emoțională într-o societate atât de lipsită de empatie, atât de axată spre propriul eu, este un element cheie, din ce în ce mai căutat și pe piața muncii. Având în vedere problemele cu care ne confruntăm și necesitatea creării unei punți de dialog cu copilul nostru interior, dezvoltarea personală devine o alta componentă necesară în restabilirea unui echilibru interior, dar și pentru a satisface capacitatea noastră de adaptare și formare continuă pentru a ține pasul cu noile cerințe din societatea românească.

O altă problemă observată de noi în societate și pentru care venim cu soluții, este lipsa unei educații sexuale, educație pentru viața de familie și educația parentală. România, se află potrivit unui studiu Eurostat, realizat în 2019, pe primul loc în ceea ce privește rata nașterilor în rândul adolescentelor. Procentul la nivel național este de 12,3%, mult peste media europeană, de 4%. În țara noastră, unul din zece copii are o mamă adolescentă, situație regăsită şi la nivelul Bulgariei, unde rata minorelor devenite mame atinge un procent de 11,9%.

Așa încât dezvoltarea programelor de educație sexuală, un subiect destul de controversat în societatea noastră, dar și cea din Republica Moldova apare ca o încercare de a forma comportamente sănătoase, de a ne respecta pe noi și pe cei din jurul nostru și pentru a forma vieți sănătoase, dar și pentru a înțelege responsabilitățile ce ne revin ca părinți, cine suntem noi și cum am ajuns să venim pe lume, dar și cum trebuie să ne ferim de bolile cu transmitere sexuale sau cum să ne igienizăm corect. Este nevoie de un sprijin social continuu, adaptat și de programe specifice tocmai pentru a deveni mai responsabili, mai conștienți cu privire la copiii abandonați .

Persoanele vârstnice sunt cei ce au construit societatea de azi, arhitecții realității noastre și cei care prin viața lor au lăsat un mare cadou pentru posteritate, fapt ce determină în noi, societatea de azi, responsabilitatea de a avea grijă de ei, de a îi respecta și de a le onora așa cum se cuvine bătrânețea și viața. Vulnerabilitățile prin care bătrânii noștri trec ne fac responsabili ca să venim în ajutorul lor.

Alături de companii și de persoane fizice bine intenționate, muncim pentru a oferi bătrânilor noștri asistență financiară prin donații pentru plata diverselor utilități, sau pentru cazarea acestora în centre specializate de îngrijire a persoanelor vârstnice. Lucrăm pentru a le oferi o masă caldă ori o alinare, un ajutor medical sau psihologic pentru a trece peste diverse obstacole ale vieții, frica de moarte ori pierderea unei persoane dragi.

Asistența persoanelor cu dizabilități este o dovadă a empatiei noastre pentru societate, iar aici la CENTRUL GLOBAL PENTRU INOVAȚIE ȘI SOLUȚIA AFACERILOR SOCIALE PENTRU VIAȚĂ ȘI EDUCAȚIE, sprijinim aceste persoane tocmai pentru că dorim ca viața acestora să se desfășoare cât de mult posibil alături de comunitate și cu cât mai puține obstacole.

Ana Magdin: De unde faci rost de bani, de haine, de alimente și de tot ce ai nevoie pentru a-i ajuta pe oameni?

Bogdan Valentin: Sursele de finanțare ale programelor Asociației sunt: companii private, donații persoane fizice, donații primite în diferite programe dezvoltate prin campaniile noastre de Social Media, campania 3,5% Formularul 230 – Privind destinația sumei din impozitul anual datorat. Primim, de asemenea, donații în produse (din partea companiilor sau persoanelor fizice) sau servicii oferite în mod voluntar şi gratuit de către companii.

Ana Magdin: Care este rolul tău în toată lupta aceasta pentru bine?

Bogdan Valentin: Rolul meu este unul simplu – sunt liantul între cei care au nevoie mare de ajutor și cei care vor și pot să îl ofere.

Eu singur nu pot face prea multe lucruri, doar împreună cu alții ca mine, vom reuși să aducem un plus valoare și o schimbare.

Pasul pe care alții trebuie să îl facă, pentru a schimba viitorul și societatea, pentru a se schimba pe el însuși și pentru a fi o parte activă din povestea noastră, începe cu înscrierea acestuia  în cadrul organizației noastre.

Ana Magdin: Ce îți dorești să faci în continuare, poți să accesezi și anumite programe, ai și alte planuri?

Bogdan Valentin: În continuare, îmi doresc ca echipa noastră să dezvolte alte proiecte, mai ales alături de partenerii noștri, și care să facă o diferență, o schimbare cât de mică în viața oamenilor, să lăsăm ceva după noi!
Planuri sunt, motivație există, dorință și putere de muncă de asemenea, tot ce ne dorim este sănătate.

Un alt proiect derivat din Asociație – Centrul Global pentru inovație.

Crearea unei comunități sociale prin atragerea în acest proiect a mai multor  ONG-uri,  Asociații, Fundații, Federații, Societăți Comerciale, unde vom veni cu idei inovatoare care vor face diferența în Viața și Educația copiilor și a tinerilor din România  și Rep. Moldova, plecând de la pasiunea sau motivația fiecăruia,  comunități alcătuite din persoane dornice și capabile să distribuie și să răspândească informații, idei și competențe.

Înființarea Asociației și a Centrului Global Pentru Inovație a venit ca o soluție față de multe dintre problemele amintite anterior, dar și față de cele omise în descrierea de mai sus. Soluția noastră este crearea unei punți de legătură dintre mediul antreprenorial și ONG prin Centrul sau Rețeaua CGI cu persoanele sau grupurile țintă aflate în nevoie.

Când cineva face parte din CGI, noi lucrăm împreună cu ei, pentru a oferi valoare atât pentru ei cat și pentru clienții lor.

Suntem conduși de un set de bază de valori care evoluează odată cu învățăturile noastre și pun clientul tău în centrul activității noastre, iar bunăstarea copiilor ca obiectivul nostru de producție pe termen lung.

Dacă cineva vrea să își dezvolte afacerea prin Centrul Global pentru Inovație – CGI, el va deveni parte a acestui efort comun, pentru a îmbunătăți viața copiilor.

Noi sprijinim activități de consultanță pentru mai multe domenii utile partenerilor noștri, cum ar fi, în PR, media și comunicare, Leadership și resurse umane, Marketing digital, Managementul și dezvoltarea afacerilor, Reconversie profesională – programe de formare continuă, Dezvoltare personală, GDPR, Servicii de mediere, lista continuă.

Obiectivele Centrului Global pentru Inovație

• Creşterea rolului societății civile în activitatea de protecție a drepturilor copilului;
• Prevenirea şi reducerea abandonului familial si școlar , dar şi a marginalizării şi excluderii sociale a copiilor cu posibilități reduse;
• Conștientizarea violențelor în școli și licee
• Reconversie profesională și reintegrarea în societate

• Pregătirea și sprijinirea, promovării de tinere talente în diferite domenii de activitate, care sunt lipsiți de posibilități materiale necesare; activități educaționale – școlare și extrașcolare;
• Protecției sociale a persoanelor defavorizate ( copii, tineri, familii, bătrâni), cazurile sociale, copii abandonați, orfani din centre de plasament, persoane cu handicap sau dizabilități educaționale, sau diferite dependențe, pentru, şi, în sprijinul comunităților locale din România și din Rep Moldova;
• Susținerea, dezvoltarea și integrarea societății basarabene din România

• Mentorat
• Burse

Ce intenționăm să facem?

Lucrând la respectarea valorilor noastre și dedicând întreaga sumă de bani, 100% cazurilor caritabile, pe care Asociația noastră ACIASVE  sau Centrul Global pentru Inovație – CGI , împreună cu partenerii noștri, le avem în  desfășurare, în Romania și în Rep Moldova, noi ne propunem să îmbunătățim viața copiilor azi, pentru a-i dezvolta mâine, în cetățeni remarcabili și membri de încredere ai comunității lor. De asemenea, lucrăm cu parteneri externi, alte Asociații și Fundații, Companii private pentru a produce schimbări pozitive în viața copiilor aflați în directa noastră grijă.

Ana Magdin: Ce faci tu într-o zi obișnuită?

Bogdan Valentin: După ce mă trezesc, îmi iau 30- 40 minute ale mele, în care mă conectez cu Dumnezeu, vorbesc cu el , îi mulțumesc pentru tot , îmi pun în ordine ideile și planurile pentru ziua în curs, beau apă suficientă, stau 5 minute în soare, dacă este o zi însorită, dacă nu… mă bucur de fiecare părticică cât de mică din natură!

Ana Magdin: Cum îți place să îți trăiești viața?

Bogdan Valentin: Făcând ceea ce-mi place și iubesc. Să ajut oameni!

Să mă bucur de fiecare clipă, de fiecare rază de soare, de fiecare frunză, de tot ce mi-a dat Dumnezeu!

Ana Magdin: Ce mesaj ai pentru oameni?

Bogdan Valentin: Motto ul nostru” „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Bogdan Valentin: „Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergeți împreună.” Nu uitați de unde ați plecat!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Bogdan Valentin, invitat la RomâniaVipPress, tânărul om de afaceri, după experiența de mulți ani în Canada, a revenit în România-„De-a lungul activității mele în afaceri, nu numai că m-am dezvoltat ca manager și lider de echipă, dar mi-am dezvoltat și un obiectiv final: să investesc cât mai mult posibil din profitul nostru, într-o serie de inițiative pentru a sprijini dezvoltarea copiilor!” apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Felicitări, Ștefan Mandachi!

În ziarul meu, RomâniaVipPress, ziar care promovează românii valoroși la ei acasă și în lume, am doar interviuri de colecție, nu știri…, etc, dar, în aceste vremuri, și, mai cu seamă, în acest moment, nu pot să nu vă spun pe scurt povestea unui român valoros de la Suceava, român, care, în foarte multe situații a dat dovadă de o mare calitate umană, a fost mereu prezent acolo unde oamenii au avut necazuri și nevoi, el este băiatul care a construit un metru de autostradă, ca să dea o palmă de trezire celor care sunt în măsură și avizați să o facă! De când a început războiul în Ucraina, acest suflet nobil, a ajutat zi și noapte la sprijinirea refugiaților urcainieni la noi în țară!

Ștefan Mandachi, este un român bogat, muncește enorm, pentru că, așa vrea el să fie bogat, deci, se poate, și, iată, că, din munca lui, ajută acolo unde sunt situații grele, acolo unde inima-i plânge de durere…!

Acest om, este pe sufletul meu, m-a impresionat până la lacrimi inima lui cât China, pentru că, la hotelul său de lux din orașul Suceava, găzduiește câini și pisici, veniți cu stăpânii lor din calvarul războiului…, Ștefan Mandachi, lasă animăluțele să doarmă lângă stăpânii lor!

Mai jos, este textul scris de Ștefan Mandachi pe pagina lui de Facebook!

„Un Pit Bull doarme ca un copilaș, după un drum istovitor din Harkov, cel mai bombardat oraș din Ucraina. Proprietarul mi-a spus că din oraș a rămas o ruină…

Proprietarul mi-a spus că a preferat să lase toate bunurile în urmă, dar nicio clipă nu s-a gândit să-și abandoneze tovarășul fidel. Ce om…

Mi se rupe sufletul când știu câți câini n-au avut norocul să fie luați peste graniță. Au rămas flămânzi, însetați, părăsiți, sub bombele rușilor.

Dacă aveți prieteni ucrainieni, informați-i că la Suceava, str. Sofia Vicoveanca 106 ( Mandachi Hotel) găzduim câini, pisici și alte animale.

NU VĂ ABANDONAȚI CÂINII ÎN UCRAINA!”

Ana Moroșanu Magdin

Președinte RomâniaVipPress

În imagine, Ștefan Mandachi

Foto preluate de pe pagina de Facebook Ștefan Mandachi

Distribuie

Articolul BRAVO…!!! Milionarul sucevean, Ștefan Mandachi, strigă cu durere, „nu vă abandonați câinii în Ucraina, găzduim câini, pisici și alte animale la Hotel Mandachi din Suceava!” apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Așa cum îl cunoaștem pe Dl Primar al Comunei Pojorâta, Ioan Bogdan Codreanu, prieten al ziarului meu,  RomâniaVipPress, este tot timpul prezent ca să ajute suflete!

Împreună cu echipa sa, după ce a început războiul dincolo de granița sfintei noastre țări,  acești oameni minunați, Bucovineni de elită, își ajută frații refugiați din Ucraina!

Mai jos, poate fi citit anunțul complet!

Felicitări, frați Bucovineni, Dumnezeu să vă binecuvânteze sufletul și viața!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Ioan Bogdan Codreanu, Primarul Comunei Pojorâta, din Jud. Suceava, anunț de ultimă oră, în aceste vremuri foarte grele, ajută refugiații din Ucraina! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

„Am avut plăcerea să ne implicăm în înfrumusețarea lăcașurilor de cult din orașul nostru și nu numai. Este o acțiune benevolă, făcută din proprie inițiativă, deoarece consider că puterea exemplului poate aduce numai beneficii. A fost și este în continuare o bucurie pentru mine și pentru colegii mei, cu care am realizat aceste proiecte sub formă de donație!”

Ana Magdin: Domnule Adrian Gozi, faceți foarte multe lucruri care-i bucură pe oameni, vă rog, spuneți-le cititorilor mei câte ceva despre Dvs!

Adrian Gozi: Pentru început, vreau să vă mulțumesc sincer pentru interesul acordat în ceea ce mă privește ca persoană dar și mai mult mă bucură posibilitatea de a interacționa  cu cititorii dumneavoastră. Despre mine, nu sunt multe lucruri de spus . Nu că nu aș avea ce spune, dar prefer să-i las pe cei din jurul meu să facă asta. Pot spune doar că sunt un Buftean 100%, născut și crescut în Buftea, în vara aceasta voi împlini 47 ani, din care, 28 de ani mi i-am dedicat profesiei de electroenegetician, profesie pe care noi o moștenim pe linie paternă de câțiva zeci de ani buni, bunicul, tatăl meu, fratele meu, având aceeași profesie. Sunt și fericitul părinte a doi copii de care sunt foarte mândru, deoarece prin pasiunile lor și-au ales o cale de urmat în viață. Atât cu lauda de sine…, să-i lăsăm pe cei care mă cunosc să aibă și ei un cuvânt de spus 🙂 !

Ana Magdin: De când ați început să vă ocupați de proiectele de iluminat și ce faceți mai exact?

Adrian Gozi: Proiectele de iluminat, pot spune că au devenit o pasiune și chiar un mod de exprimare personal, în anumite contexte. Proiectez și execut proiecte de acest gen de cel putin 8 ani. Executăm proiecte profesionale care includ o randare în DIALUX precum și o simulare virtuală a propunerii de iluminat arhitectural pe care beneficiarii noștri și-l doresc. Un proiect pe care îl consider foarte important pentru mine este ILUMINATUL ARHITECTURAL AL CATEDRALEI SF. IOSIF din BUCUREȘTI,  executat în anul 2019, luna MAI. Am avut onoarea să executăm un proiect extraordinar în cinstea  sosirii PAPEI FRANCISC în țara noastră, proiect în urma căruia am primit o frumoasă recomandare scrisă și multe mulțumiri cu privire la light designul executat. Pe  lângă multele proiecte de iluminat arhitectural executate  prestăm și alte servicii de natură electroenergetică. Am participat la dezvoltarea infrastructurii unui întreg sistem de telefonie mobilă, cca 450 de antene GSM și în momentul actual avem un parteneriat foarte frumos cu un important retailer pe piață și cu  trei televiziuni de top din ROMÂNIA dar și în REPUBLICA MOLDOVA.

Ana Magdin: Vorbiți-ne puțin despre proiectele dvs și unde vă pot găsi cei care au nevoie de serviciile Dvs!

Adrian Gozi: Proiectele mele  sunt mult mai stufoase, sunt aplicate și puse în valoare în mai multe direcții. Ne adresăm tuturor  categoriilor de clienți, atât rezidențiali, casnici, media, dar și industriali. În derulare avem execuția unei instalații de iluminat nocturn a unui stadion de fotbal din Liga1, derulăm un proiect de modernizare a cca 200 magazine alimentare a unui important retailer dar și modernizarea a două studiouri de televiziune de top. Compania pe care o dețin poate fi găsită în orașul BUFTEA. De asemenea, avem și un site în care ne promovăm serviciile, precum și o pagină de facebook.

Ana Magdin: M-a impresionat ideea Dvs cu fântâna arteziană, proiectul este clar, dar, încă nu i-ați găsit un nume, când îi faceți botezul?:)

Adrian Gozi: Fântâna arteziană la care faceți referire este următorul meu proiect de suflet pe care vreau să îl concretizez cât se poate de repede. Așa cum de acest CRĂCIUN care tocmai a trecut am ținut cont și de părerea comunității în ceea ce privește alegerea unui model de brad, realizat din cca 7000 leduri, pe care l-am amplast în orașul nostru, am decis ca și acum să cer părerea comunității în ceea ce privește numele pe care îl va primi, dar, și posibila locație unde o vom amplasa. Am primit cel puțin 12 variante de nume, sigur, îl vom alege pe cel mai reprezentativ ținând cont de propunerile comunității. Momentan, predomină ideea de FÂNTÂNA SPERANȚEI . Doresc ca la sfârșitul lunii februarie, să finalizăm proiectul tehnic dar și cel de light design pentru a intra în linie dreaptă în ceea ce privește obținerea autorizațiilor legale necesare. Avem un deadline impus de noi, ca obiectivul nostru să fie finalizat și pus în funcțiune până la începutul acestei veri.

Vă așteptăm la botez 🙂 cu mare drag.

Ana Magdin: Aveți foarte multe proiecte terminate, iluminatul multor lăcașuri de cult, asta trebuie să fie o mare bucurie pentru dvs, ce spun oamenii, preoții?

Adrian Gozi: Într-adevăr, am avut plăcerea să ne implicăm în înfrumusețarea lăcașurilor de cult din orașul nostru și nu numai. Este o acțiune benevolă, făcută din proprie inițiativă, deoarece consider că puterea exemplului poate aduce numai beneficii. A fost și este în continuare o bucurie pentru mine și pentru colegii mei, cu care am realizat aceste proiecte sub formă de donație. Preoți care păstoresc aceste lăcașuri de cult sunt foarte încântați de aportul nostru și ne-au adus cu toții multe mulțumiri pentru realizările noastre. Am primit mulțumiri de la toți preotii dar și foarte multe aprecieri pozitive de la enoriașii lor. Avem o satisfacție sufletească maximă când vedem că efortul nostru de a creea un iluminat arhitectural prin care să scoatem în evidență arhitectura bisericilor  este apreciat și catalogat ca atare. Vreau să le mulțumesc pe această cale tuturor enoriașilor și  celor care s-au implicat alături de noi și au contribuit la amenajarea acestor biserici. Nu ar fi corect din partea mea să nu menționez aportul și implicarea Primăriei orașului BUFTEA la întreținerea acestor lăcașuri de cult . Dacă noi am putut, atunci, repet, și voi repeta de câte ori voi avea ocazia: Puterea exemplului poate aduce numai lucruri bune dacă există dorința de a face bine.

Ana Magdin: Ce proiecte aveți anul acesta?

Adrian Gozi: Anul acesta vom avea un an foarte încărcat. În primul rând, ne dorim să fim sănătoși, să înceteze cumva această pandemie și apoi, să ne reluăm viața normală. Anul acesta ne dorim să putem duce la bun sfârșit  proiectele începute la sfârșitul anului trecut. Sunt proiecte mari care se vor desfășura pe toată perioada acestui an. Vom finaliza instalațiile tehnologice pentru două studiouri de televiziune, unul în București, celălalt în Chișinău, vom moderniza cca 200 de magazine cu profil alimentar, în care vom implementa brandul MONACO, dar și finalizarea integrală a proiectelor asumate anul trecut și nefinalizate. Nu vom lăsa în urmă nici proiectele de donație către biserici dar și obligatoriu frumoasa fântână arteziană.

 Ana Magdin: Cum vă petreceți timpul liber?

Adrian Gozi: Timpul liber îmi este foarte limitat, sunt perioade în care muncesc chiar 7/7, dar atunci când pot să mă relaxez puțin, prefer să joc bowling, să iau masa la restaurant cu meniu internațional, sunt un gurmand în ceea ce mă privește. Apreciez enorm muzica și  bucătăria grecească, frecventez de câte ori am ocazia restaurante cu specific grecesc.

Ana Magdin: Ce înseamnă oamenii și Dumnezeu pentru sufletul Dvs?

Adrian Gozi: Când spui, Oameni, spui de fapt, Dumnezeu, iar cand spui Dumnezeu, spui de fapt, Oameni.

Pentru mine, toți oamenii sunt la fel, cu bune, cu rele, indiferent de culoare, naționalitate, sex, orientare sexuală sau politică. Dumnezeu, în sufletul meu, are un loc special, ca pentru majoritatea dintre noi. Dumnezeu înseamnă liniște, credință, bun simț, și mai presus de toate, iubirea aproapelui, a omului de lângă tine.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Adrian Gozi: Da, un subiect sensibil în contextul socio-politic actual. Un gând bun pentru toți românii din țară, dar și celor din diaspora. Celor din diaspora, le doresc ca  România să nu reprezinte doar un loc unde să vină pentru a sărbători Crăciunul și Paștele, le doresc să aibă puterea necesară să revină în țară, alături de cei dragi și să aducă un important aport la ideea de o Românie unită, o Românie în care să ne simţim cu toţii în siguranță. Le doresc să aibă puterea și dorința ca impreună să ne ajutăm mai mult unii pe alţii, să vedem şi interesul comunităţii și al țării pe lângă cel individual. De asemenea, le doresc să aibă o Românie în care şcoala și educaţia, să redevină o prioritate.

Toate acestea reprezintă baza unei societăţi care să poată construi un viitor durabil pentru noi și pentru copiii noștri.

Vă doresc tuturor românilor doar lucruri bune, frumoase și realizabile.

Ana Moroșanu Magdin

TELEFON – 0763555777

EMAIL – [email protected]

EMAIL – [email protected]

FACEBOOK – ProVolt

Distribuie

Articolul Adrian Gozi, omul care s-a ocupat de proiectul de iluminare, în cinstea sosirii PAPEI FRANCISC în țara noastră, invitat la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

„Locuiesc la confluența Sălăuței cu Someșul, două râuri care ne scaldă atât pământurile, cât și trupurile, în verile călduroase, celor care locuim în minunatul sat de munte Salva, situat la răscrucea a trei județe și regiuni ale țării, Clujul, Maramureșul și Bucovina, minunat aranjat și ocrotit de câteva dealuri, vara dăruind  răcoare, oferită de pădurile de foioase și conifere, încântare auzului iubitor de triluri magnifice de păsărele și susur de izvoare, flori de toate felurile și ciupercile hrănitoare… Iarna ocrotindu-ne de viscol și zapezi troienite…

Natura e o minune oferită de Dumnezeu pentru a contrabalansa unele întâmplări nu prea fericite întâmpinate în viață… E cea care mă fascinează mereu…!”

Ana Magdin: Draga mea, Ica Gaftone, cam pe la ce vârstă ai început să iubești poezia?

Ica Gaftone: Încă din liceu, cochetam cu poezia, la început din plictiseală, în unele ore de tehnologie chimică, eu frecventând cursurile colegiului Național George Coșbuc Năsăud, secțiunea chimie, în tandem cu o colega de clasă, după care, văzând că mă pricep la îmbinarea frumoasă a cuvintelor, am continuat…

Ana Magdin: Îți amintești care este prima ta poezie?

Ica Gaftone: Prima poezie, nu mai știu, dacă nu mă înșel se voia a fi un fel de epigramă, o ironie subtilă adresată unor așa ziși prieteni care se dădeau mai deștepți pentru că aveau pile și bani… După care, am încercat mai multe genuri… și eu fiind mai timidă, a fost felul meu de a replica unor exprimări nu prea ortodoxe ale unora…

Ana Magdin: Ce te inspiră, în ce momente sufletești compui?

Ica Gaftone: Ce mă inspiră…?

Realitatea din jurul meu, lucruri și fapte care mi se întâmplă, bune sau mai puțin bune… Depinde și de dispoziția pe care o am în acele momente…

Ana Magdin: Cum sunt locurile în care te-ai născut și în care trăiești?

Ica Gaftone: Locurile în care m-am născut și trăiesc, sunt cele mai frumoase din lume. Ele sunt cele care nu mă lasă a pleca prin altele necunoscute…

Locuiesc la confluența Sălăuței cu Someșul, două râuri care ne scaldă atât pământurile, cât și trupurile, în verile călduroase, celor care locuim în minunatul sat de munte Salva, situat la răscrucea a trei județe și regiuni ale țării, Clujul, Maramureșul și Bucovina, minunat aranjat și ocrotit de câteva dealuri, vara dăruind  răcoare, oferită de pădurile de foioase și conifere, încântare auzului iubitor de triluri magnifice de păsărele și susur de izvoare, flori de toate felurile și ciupercile hrănitoare… Iarna ocrotindu-ne de viscol și zapezi troienite…

Natura e o minune oferită de Dumnezeu pentru a contrabalansa unele întâmplări nu prea fericite întâmpinate în viață… E cea care mă fascinează mereu…

Ana Magdin: Ce îți bucură sufletul, ce te face fericită?

Ica Gaftone: Al doilea volum, care e încă în lucru… Nici nu sunt sigură dacă va fi tot poezie sau întâmplări din viață… Ca un roman autobiografic..

Ana Magdin: Cum vrei să fie oamenii din viața ta?

Ica Gaftone: Cum vreau sa fie oamenii din viata mea…?

În primul rând, să fie…

Adică prezenți când am o nevoie de a împărtăși cu cineva, bucurii sau necazuri… Pozitivi, sinceri și Onești… Să mă susțină în întreprinderile mele, să-mi dea un sfat la nevoie…

Ana Magdin: Mi-ai trimis un volum de versuri, trebuie să îți mărturisesc, ai poezii frumoase, bucură sufletul! Care este povestea primei tale cărți?

Ica Gaftone: Povestea cărții începe în urmă cu douăzeci de ani, când căutam aprobare sau pe cineva să îmi îndrume pașii spre finalizarea ei, am întâmpinat multe piedici, drept urmare nu am gasit situații favorabile înfăptuirii visului meu, decât acum, de unde și titlul volumului…

Fiind o luptătoare nu am renunțat de tot și uite că minunile se întamplă…

Ana Magdin: Cu siguranță mai ai în lucru un nou volum de versuri, cam când ai vrea să îl duci la tipar?  

Ica Gaftone: Nu știu data fixă, sper doar să nu mai dureze la fel de mult ca și apariția primului volum… Sper să dea Dumnezeu pace în lume și să fim cu toții sănătoși… Restul vine de la sine…

Ana Magdin: Cum este pentru tine viața în pandemie?

Ica Gaftone: Viața în pandemie, nu prea diferă de cea de dinainte, eu fiind mai retrasă, tot cam aceleași lucruri făceam. Pierderea mamei a fost un moment greu în viata mea, în urmă cu 2 ani, urmare a păcătosului de virus ucigaș…

Sper să scăpăm de el și să ne reluăm viața de unde am lăsat-o, nu va fi la fel, dar vom încerca să trăim frumos. Fiecare în arealul său…

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Ica Gaftone: Gânduri bune tuturor românilor de pretutindeni, îndeplinirea viselor, să nu uite de unde au plecat și să și iubească țara care i-a format și crescut, până au plecat fiecare unde i-a purtat soarta…!

Ana Magdin: Încheiem cu o poezie scrisă de tine…

Templul iubirii

Ica Gaftone

Omul e un templu al iubirii
Icoană a chipului divin sculptat
Ca să iubești, e o lege a firii
Dar nu ești obligat să faci păcat

De poți să te păstrezi curat
La trup, la suflet si la minte
Vei dobândi comori cum n-ai sperat
Si toate-n juru-ți vor fi sfinte

Păstrează-ți mintea întreagă
Si gândul tau curat
Când lumea te apasă sub vorbe care dor
De poti, tu uită, taci si iartă
Orice indoiala a lor
Si nu lăsa furia, ca sa te stăpânească

Să crezi oricând in tine
In tot ce ai visat
Să ai oricând voința,
Chiar de tinerețile te lasă
Să lupti, nicicând să nu cedezi
Ispitei care-ti spune: lasă, lasă

Încearcă să fi OM, să meriți
Tot ce ai primit când ai venit în viață
Tu ești un templu al iubirii
Icoană, a  chipului divin, e a ta față!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Poeta Ica Gaftone, invitată la RomâniaVipPress, vorbim despre poezie, suflet și locul ei natal! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Ana Magdin: Emil Cătălin Ghioltan, când ai plecat din România, și, de ce?

Emil Cătălin Ghioltan: Am plecat din România cu destinația Montreal, Canada în iunie 2004, împreună cu soția mea, Annamaria și cu fiica mea, Andreea, care avea atunci 1 an și 10 luni. Am părăsit România din dorința de a  oferi un viitor mai bun fetiței noastre și bineînțeles nouă, o viață mai bună. La acea vreme, emigrarea era la modă, iar programele de emigrare îți deschideau ușa spre continentul American, visul oricărui tânăr din acele timpuri.

Ana Magdin: Cum au fost începuturile tale pe un alt continent, departe de familie și de prieteni?

Emil Cătălin Ghioltan: Toate schimbările sunt dificile la început , aș zice chiar penibile. Noi prin emigrare, practic, am renunțat la  confortul pe care-l aveam în țară  și am ales să  plonjăm  într-o societate pe care nu o cunoșteam decât din vorbele altora și în care nu aveam nici o identitate, practic, ne-am depersonalizat ca să purcedem la căutarea propriei identități într-o lume nouă. Cred că nu-i nevoie să vorbesc despre lacrimile care au curs pe fețele părinților și a celor apropiați nouă. Cam 2 ani de zile ne-au trebuit ca să cicatrizăm rănile emigrării și să începem să ne simțim confortabil aici în Canada. 

Ana Magdin: Din ce ai trăit la început?

Emil Cătălin Ghioltan: Noi am avut șansa să fim găzduiți și orientați în primele zile ale emigrării de niște cunoscuți cu inima mare, care ulterior ne-au devenit prieteni buni. Ei ne-au îndrumat să apucăm drumul școlii și să nu ne grăbim să intrăm pe piața muncii, deoarece calea de întoarcere spre școală este mai anevoioasă odată ce ai început să muncești. Programele guvernamentale fiind destul de bine puse la punct aici, ne-au oferit posibilitatea să ne reîntoarcem pe băncile Universității cu împrumut și bursă, și să studiem limba franceză, iar mai apoi, și eu și soția, în asistență socială, un domeniu care-ți oferă posibilități de angajare excelente. Mici joburi pe ici pe colo am mai avut, dar sursa principală de venit ne-a fost asigurată de bursa studențească și de  împrumutul oferit de Guvern pentru programele universitare pe care le-am urmat. Împrumutul l-am restituit în timp, odată ce am început să lucrăm. Diplomele obținute ne-au permis să intrăm în ordinul Asistenților Sociali, iar azi lucrăm în acest domeniu.

Ana Magdin: Ce faci acum, cu ce te ocupi?

Emil Cătălin Ghioltan: Muzical vorbind, sunt destul de activ în ciuda dificultăților pandemice și sunt prins cu niște proiecte de suflet extraordinare. În urmă cu 8 ani, împreună cu niște sufletiști am pornit trupa Les Tarabostes și continuăm până în ziua de azi să ne implicăm în tot felul de activități muzicale. Am cântat în deschiderea legendei Phoenix, aici la Montreal, iar acum recent am fost implicați într-un spectacol tribut în memoria liderului Cargo, Adrian Bărar, la care au participat foști membrii Cargo care trăiesc pe continentul Nord American.

În urmă cu mai bine de 10 ani am înființat corul Sf. Pantelimon, pe care-l dirijez până în ziua de azi. Am realizat un disc de colinde minunat în 2014.

Aș putea spune că toată familia mea este implicată în diferite proiecte muzicale, soția este altistă în cor, fata cea mare basistă în trupa Les Tarabostes, iar Gabi, fata mea cea mica, 14 ani, este o cântăreață care promite mult, cu o voce excepțională.

Ana Magdin: Comparând cu România…, cum este viața artiștilor în Canada?

Emil Cătălin Ghioltan: Niciodată nu am trăit din muzică, nici în România și nici în Canada, așa că-mi este imposibil să fac o comparație relevantă. Mie veniturile îmi vin din alte surse, așa că nu am nici o constrângere sau presiune în acest sens și întotdeauna cânt ceea ce vreau, când vreau și cu cine vreau.

Ana Magdin: În cât timp își poate realiza viața un tânăr în Canada? Adică, să aibă o casă, o mașină și un loc bun de muncă? Tu, ai realizat toate acestea de când ești acolo?

Emil Cătălin Ghioltan: Cred că fiecare își are drumul lui și ritmul lui. Este foarte greu să dai cifre sau rețete de succes. Vă ofer cu drag povestea mea care vă poate fi de ajutor sau nu. Prima casă, am avut-o în 2009, deci la 5 ani de la emigrare și după terminarea Universității. Și eu și soția aveam deja joburi bune și venituri simpatice care ne-au permis să fim creditați de bancă pentru tot ce ne-am dorit, casă, mașini, școli private la copii etc.

Ana Magdin: Cum este viața ta acolo în aceste vremuri?

Emil Cătălin Ghioltan: Mulțumesc Celui de Sus că nu ne lipsește absolut nimic și tot ceea ce ne dorim în acest moment este să fim sănătoși…Atât. Vremurile sunt dificile pentru noi toți la nivel planetar, dar cred că întotdeauna avem ceva de învățat. Diminuarea vieții sociale în pandemie, ne-a oferit oportunitatea să devenim mai puternici și mai apropiați la nivel familial.

Ana Magdin: Ce noutăți pregătești pentru fanii tăi, până la sfârșitul acestui an?

Emil Cătălin Ghioltan: La jumătatea lunii mai, vom lansa DVD-ul cu spectacolul tribut, desfășurat la Montreal. Vom face un concert la care vor participa toți muzicienii care i-au adus tribut lui Adi Bărar pe 20 noiembrie. În același timp vom cânta alături de Raul Dudnic (fost basist Cargo) care-și va lansa albumul muzical.

În toamnă pregătim un festival rock la Montreal cu participarea unor muzicieni excepționali.

În apropierea Crăciunului vom avea tradiționalele concerte de colinde.

Ana Magdin: În afară de muzică, ce altceva mai faci în Canada?

Emil Cătălin Ghioltan: Camping, foarte mult camping. Tragem o rulotă după noi și de câte ori avem ocazia, evadăm în mijlocul naturii, pe marginea unui lac, la lumina unui foc în acorduri de chitară. Facem caiac, canoe, bicicletă, drumeții. Pentru familia noastră este cel mai minunat mijloc de relaxare și reîncărcare a bateriilor.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Emil Cătălin Ghioltan: Fiți niște Tarabosteși (daci) oriunde v-ați afla și faceți cinste României. Știți că dacii, strămoșii noștri, se împărțeau în tarabostes și comați, iar noi, chiar aici la mare depărtare, nu ne-am uitat originile și păstrăm cu sfințenie moștenirea noastră spirituală și încercăm s-o transmitem copiilor noștri.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Artistul român din Montreal, Cătălin Ghioltan, invitat la RomâniaVipPress, ne povestește de ce a părăsit România, și, cum este viața lui în Canada! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

La o ciocolată caldă, cu Căpitanul de vas, Onu Pavelescu,

Vorbim despre viața pe mări, Dunăre și Oceane, dar, și despre marea lui pasiune, muzica și Micul Paris, o formație cu care a cucerit foarte repede inimile românilor de pretutindeni!

Ana Magdin: Dragă Onu, cam pe la ce vârstă ai visat se devii căpitan de vas?

Onu Pavelescu: Aveam 12-13 ani când tata a terminat de construit un vaporaș cu cabine, pătuțuri, bucătărioară și tot ce îți trebuie ca să poți pleca într-o expediție mai lungă pe Dunăre. Atunci m-am îndrăgostit de marinărie.

Ana Magdin: Te rog, povestește-mi, cum a fost drumul către viața pe vapor?

Onu Pavelescu: Viața pe vapor a început pe lacul Cernica apoi pe Dunăre, cu vaporașul construit de tatăl meu. Până la navele mari, maritime, nu a mai fost decât un pas: Institutul de Marină Mircea cel Bătrân, din Constanța. Am dat admiterea, în anul 1982 și, spre surprinderea mea, am luat-o! :))) Au urmat 4 ani de școală și armată, pe atunci institutul fiind militarizat, chiar dacă eram la marina civilă. Regimul sever a fost îndulcit de intrarea mea în trupa institutului, numită Polifonic. Am numai amintiri plăcute din acea perioadă în care am cântat prin toată țara, fiind premiați 3 ani consecutiv la Festivalul Artei și Creației Studențești, la festivalul Armonii de primăvară din Ploiești și prin alte părți. Eram cunoscuți în toată zona litoralului și invitați la tot felul de sindrofii și concerte, la Casa Armatei din Mangalia, la Casa de cultură din Constanța și alte “case” cum erau pe vremea aia. Revenind la marinărie, în anul II am făcut practică pe lacul Siutghiol din Mamaia, pe bărci cu pânze. Atunci m-am îndăgostit și de navigația cu vele, adevărata navigație care îți dă mult mai mari satisfacții decât cea cu motor.

Ana Magdin: Care este povestea Căpitanului de Vas, Onu Pavelescu?

Onu Pavelescu: Povestea este lungă și a început, cum spuneam, la 13 ani. Căpitan la 13 ani, ca să adaptăm titlul cărții lui Jules Verne. Mai târziu, pe navele maritime nu am fost căpitan, ci, ofițer mecanic. Numai cei care terminau facultatea de navigație puteau ajunge la rangul de căpitan. Dacă nu m-aș fi retras din marină, aș fi putut ajunge șef mecanic dar… n-a fost să fie.

Acum scriu o carte, “Aventuri marinărești adevărate”, o poveste completă, cu rechini și sirene, despre anii petrecuți pe apă, botezul Ecuatorului, locurile exotice vizitate pe coasta Africii și alte lucruri inedite.

Ana Magdin: Ai studiat la Institutul de Marină Mircea cel Bătrân – Facultatea de Electromecanică Navală, cât timp ai lucrat în domeniul marinei?

Onu Pavelescu: Ca marinar “cu diplomă” am lucrat doar 4 ani. Nu aveam ”dosar bun” nefiind membru de partid și am fost nevoit, după câteva voiaje prin lume, să renunț. M-am retras la Dunăre la Navrom Galați, unde m-am ambarcat pe împingător. Am revenit, deci, la prima mea dragoste, Dunărea. Aici m-a prins revoluția din 89 și atunci m-am “lăsat la vatră”. M-am reprofilat pe IT dar am rămas căpitan pe nava mea.

Ana Magdin: De câți ani ai vaporașul tău de suflet?

Onu Pavelescu: Tata a terminat de construit vaporașul în anul 1976. Au trecut deci 46 de ani de când petrec în fiecare vară vacanțe minunate pe apă.

Ana Magdin: Ai un anumit program la Snagov, ai evenimente pe vaporaș, își pot face oamenii programări la tine pentru plimbări pe lac?

Onu Pavelescu: Până acum ne-am plimbat doar cu prietenii, dar, mi-am luat autorziație de navă comercială, de la căpitănie, și voi putea face plimbări cu turiștii pe Dunăre și în Deltă. O să le promovez și voi “face valuri” pe tema aceasta.

Ana Magdin: Cum este viața ta în pandemie, Onu?

Onu Pavelescu: Tocmai datorită vaporașului nici nu prea am simțit că este pandemie. Am stat mult pe lac, la Snagov, între lotuși, nuferi și stuf. Nu cred că există un loc mai sigur și mai plăcut decât natura. Pandemia ne-a afectat însă concertele, cu trupa Micul Paris.

Sperăm să se revină la normal cât mai repede.

Ana Magdin: Ce evenimente ai iarna aceasta cu trupa ta, Micul Paris, unde te pot vedea fanii tăi?

Onu Pavelescu: Am avut deja câteva concerte în cluburile din București. Am cântat și la un botez. Mai nou cântăm în club The Pub, un local foarte bun din centru. Vom mai avea aici concert pe 16 februarie. De fapt va fi un adevărat spectacol, cu dansatoare și tot felul de surprize, nu zic mai mult.

Ana Magdin: Ce faci de toamna până primăvara, când poți să ieși pe lac cu vaporașul tău?

Onu Pavelescu: În afara sezonului muncesc mult pentru lucrările de întreținere: reparații, curățat rugină, vopsit (marțagonit și piturat, cum se zice în termeni marinărești). Noroc că mă pricep, ca fost ofițer mecanic, altfel m-ar costa foarte mult întreținerea. Mă susține și chiar mă ajută foarte mult soția care s-a molipsit de la mine de marinărie. Prietenii mai dau și ei câte o mână de ajutor, nerăbdători să reînceapă sezonul. În general ieșim din nou pe apă în luna mai, când se încălzește, dar au fost și ani când am început plimbările mai devreme, în aprilie. Alteori mai târziu, în iulie, când nu am putut termina de vopsit mai repede din cauza ploilor. Acum 2-3 ani am ieșit „în larg”  chiar de 1 ianuarie. Era vreme frumoasă, soare, dar pe lac erau porțiuni înghețate prin care am trecut cu “spărgătorul de gheață” INON – acesta este numele vaporașului. A fost una dintre cele mai interesante ieșiri pe lac.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Onu Pavelescu: În primul rând le doresc tuturor multă sănătate. Să nu ne pierdem speranța că vom reveni la normal. Apoi mult succes în afaceri, la serviciu dar și vacanțe frumoase prin toată lumea, la mare, la munte, la țară, în deltă, fiecare pe unde are pasiunea și plăcerea de a vizita și de a-și petrece timpul liber. Am numai gânduri bune pentru toți românii indiferent unde s-ar afla.

Să ne revedem cu bine prin intermediul acestei reviste minunate, RomâniaVipPress!

Mulțumesc, Ana Magdin, pentru atenția și aprecierile pe care ni le oferi nouă, românilor de pretutindeni!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Căpitanul de Vas, Onu Pavelescu, lider al trupei Micul Paris, invitat la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

On a coffee with writer Khosiyat Rustam, beautiful, talented, great lover of Pushkin,

“The story of my life began with love. I loved Pushkin before literature. And because of Pushkin, I fell in love with literature. When I was at school, I literally learned Pushkin word by word. I lived with every letter…!”

Ana Magdin: Khosiyat Rustam, in addition to poetry, as a writer and playwright, she wrote a series of stories, poems, screenplays. Please tell me about it!

Khosiyat Rustam: Actually, I was not interested in anything else than writing a poem… However, in my life I suffered from not being able to write twice for eight years and at that time I started to cry and write something about the painful situations I was going through. It was the only way to calm myself dawn. And on those days, a feature film based on a story I wrote was shot and is still being shown on state television as a topical film. My drama ‘The Bird That Didn’t Fit in the Sky’ was my first work in this field. It was also very well received by the audience and has not left the stage for more than a decade!

Well, the days when I couldn’t write a poem made me a writer…

Ana Magdin: In 2004 you received the Medal of Glory from the President of the Republic of Uzbekistan and in 2016 the commemorative medal „25 Years of Uzbekistan’s Independence”. How was that feeling?

 Khosiyat Rustam: I wasn’t in a position to be happy with the award in those days. Because the pleasure I got from writing was so strong that it could not be replaced by anything. For me, as a poet who is devoted to writing, it didn’t matter at all. Only, non-stop congratulations distracted me from writing a little…

Ana Magdin: In addition to poetry, as a writer and playwright, she wrote a series of stories, poems, screenplays. Tell me the story of your life.

 Khosiyat Rustam: The story of my life began with love. I loved Pushkin before literature. And because of Pushkin, I fell in love with literature. When I was at school, I literally learned Pushkin word by word. I lived with every letter. And when I got older, I was even jealous of Pushkin from the girls in his works and tried to kill myself. As I read the coffin-maker, I could hear the coffin-maker’s hammer knocking as he made the coffin. Most surprisingly, I used to see the heroes of Pushkin’s works in my dreams. I could talk to them and be friends. They knew me as Pushkin’s closest person and asked me to tell Pushkin that they wanted to be happy…

Ana Magdin: “It was raining and I bought a picture of Pushkin from an old woman selling old curiosities on the street. It’s raining…”! What is the story of that image?

 Khosiyat Rustam: I don’t know if it’s because I thought about Pushkin a lot. I had many situations relating to Pushkin. Even that day, when I was leaving with my daughters, a woman who had gone out of her way was selling a picture of Pushkin, in addition to her old things. I was in a hurry until I bought it, I was afraid that someone would buy it before me.

Ana Magdin: What do you love most about this life? 

Khosiyat Rustam: I loved the word in this world and was captivated by the word. I lived a lifetime according to its taste. Eight years of inability to write, repeated twice in my life, made me agree to die. A total of sixteen years… Can you imagine? I can’t even brag in my current writing situations. Because, the above sixteen years have taken my heart. I am afraid to remember now and face this situation again. Now that I’m older, I know my heart can’t stand it. The best thing for me is to write and enjoy writing.

Ana Magdin: What makes you happy, what makes you happy when you need peace?

Khosiyat Rustam: Every moment I live makes me happy. Every minute that passes amazes me. We didn’t know how to live because we were living in this world for the first time. We lived as we knew. I tried to get into myself more. I tried to listen to my inner world. But as I got inside, I didn’t recognize myself. Because it was more beautiful than the world we see… 

Ana Magdin: Of all the things you do, what do you love most about this world?  

Khosiyat Rustam: I’m more interested in writing now than living. The word is like omnipotent. I clung to it as if it were doing miracles in my life. I follow it like a young child. The word knows it… Sometimes when it opens its arms and rubs my head like my mother, every drop turns into a poem despite the tears flowing from my eyes. I am ready for anything for this delicious cry.

Ana Magdin: What else would you like to do for life?

Khosiyat Rustam: I want to get to know myself better, learn more about myself, and get deeper into myself. And if I write something down! If only my writing could turn someone’s life the other way!

Ana Magdin: What do you know about my country, have you been to Romania?

Khosiyat Rustam: I know that your country and the people of your country are so good, it is not hard to imagine that. A person gives enough information about a nation. When my esteemed translator Tatomir wrote a letter asking me to translate my poems into Romanian, I sent my poems with concern, to be honest. Because I didn’t know Tatomir. Then I found out that he was also a very handsome human and a talented poet. My poems are, to tell the truth, chosen by the translator. Not all translators get close to it either.

That is why I left the issue of translation to my poems… And I hope that my poems will become ambassadors of literature in Romania and become citizens and live… I can say that.

Ana Magdin: What is life like in your country, what do you love most about Uzbekistan?

Khosiyat Rustam: My poems went to Romania before me. And they opened the golden doors of Romania to me…

I recently returned from America. Now I am in the house of legendary writers Peredelkino of Russia. In any case, Uzbekistan is my homeland. Wherever I am, this name goes with me. In Uzbekistan, I like my family and people. Our people are extremely kind!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Khosiyat Rustam writer from Uzbekistan invited to RomaniaVipPress-„My poems have opened the golden doors of Romania to me”! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Ștefan Nagy, unul dintre cei mai dragi prieteni, toboșarul formației Semnal M, Doamne, cât am iubit această formație și încă o mai iubesc, nu există melodie de-a lor care să nu îmi placă, am fost și am rămas o mare fană de-a lor…, anul viitor, vom povesti mai mute, dar, acum vorbim despre istoria lui Moș Crăciun și mici povetiri, amintiri de-ale Moșului!

Ana Magdin: Dragă Ștefan, este deja știut, că, prin tine, România, are un Moș Crăciun adevărat, când s-a întâmplat acest „miracol”?

Ștefan Nagy: Ca în fiecare an, în luna decembrie, intru într-unul dintre cele mai frumoase roluri din ultimii 30 de ani: acela de Moş Crăciun, pentru sute de copii clujeni (și nu numai) mai mari, sau mai mici, mai cuminţi sau mai puţin cuminţi. O viaţă întreagă am practicat o meserie care să încânte oamenii, care să îi smulgă din cotidian şi din necazuri: aceea de baterist în diferite formatii de muzică, la Mondial (scurt timp), FFN (o vară la Mamaia), dar,  o bună parte din viața mea, la formaţia Semnal M.

Ana Magdin: Ce spun copiii, dar, și cei mari, când te văd îmbrăcat așa frumos?

Ștefan Nagy: În fiecare an, în luna decembrie, începe transformarea în Moș Crăciun, rol care este o altă cale de a mă dărui oamenilor, copiilor, trup și suflet. Atât de puţine ocazii avem să bucurăm oamenii de lângă noi! Dacă suntem mai atenți și ne uităm în jurul nostru, nu vedem mulți oameni  fericiți, cu zâmbet pe față. Ar trebui să ne punem fiecare dintre noi, întrebarea, pe câți am putea să îi facem să zâmbească, sau chiar să îi facem bucuroși, fie și pentru puțin timp. Cu dragoste, puțin efort, atenție, credință, bunătate, am putea bucura aproapele nostru. Am început să fiu Moșu’, pentru copiii mei,  înainte de 1989. Pe atunci, nu erau atâtea posibilităţi ca şi astăzi. Mă dădeam cu făină albă pe barbă. Copiii mei, și cei din bloc, erau impresionaţi și încântați. Fericirea era la cote maxime. Mergeam şi la grădiniţă la copiii mei şi purtam mănuşi şi machiaj ca să nu mă recunoască, dar, copiii mei tot mă recunoşteau. Pe urmă, prietenii mă rugau tot mai des să fiu Moşu’ într-o perioadă în care Crăciunul nu era prea agreat. Am foarte multe amintiri frumoase.

Am un prieten, care mă ruga să vin la fiica lui. Ani de zile m-am dus la ei acasă şi le duceam cadouri. Ei, între timp, s-au mutat în Italia. Prin luna martie, de vreo 15 ani, primesc un telefon: «Alo, Moşu’? Da! Te-am sunat să îţi zic că tu nu exişti. Eu mă cert cu copiii la şcoală, ei îmi zic că nu este Moş şi tati mi-a spus că tu eşti bateristul de la Semnal M».

Într-un an, de Crăciun, am fost la Biserica Ortodoxă din Grigorescu, unde, copiii au fost impresionaţi când am ieşit din altar. Părintele nu a spus copiilor că va veni un Moş. Când am ieşit din Altar, a fost surpriză totală-generală, chiar şi eu m-am mirat și m-am bucurat tare. Surpriza a fost reciprocă. Cu altă ocazie. eram pe drum, între două evenimente, eram îmbrăcat în Moş Crăciun, şi un poliţist, pe stradă, mă întreabă: Mie ce îmi aduci?

La un eveniment, la o firmă, proprietarul firmei, Marcel,  la care sunt Moș de peste 20 de ani, un copil mă roagă să stea pe genunchii mei. Mă mângâia, și la întrebarea mea:  tu ești cuminte?, el mi-a răspuns, da, Moșule, eu sunt cuminte, dar mai greșesc și eu, din când în când!.

Am fost invitat Moș, și la Mihaela Rădulescu, la Case de copii, în mall-uri, la grădinițe, la spitale, la biserici, la restaurante, acasă la copii, la unii, în zorii zilei, la alții, seara de Crăciun, sau, noaptea, la alții ziua…

Ana Magdin: Ce daruri ai anul acesta pentru românii din întreaga lume?

Ștefan Nagy: Mi se cer tot felul de cadouri, un copil mi-a cerut să duc tatalui lui un escavator adevărat, ca să poată lucra și duce bani la familie…, tot felul de cadouri mi se cer …

Un alt copil, Darius, m-a oprit pe stradă, deși eram îmbrăcat civil și m-a rugat să duc cadouri dar să nu uit de bunicii lui. Mi-a spus asta de mai multe ori.

Moșu’ s-a întâlnit pe stradă  cu o grupă de grădiniță. Copiii s-au adunat în jurul meu, deși eram îmbrăcat civil. David a ajuns acasă și le-a spus la părinți că s-a întâlnit cu Moșu’ dar că Moșu’ nu avea hăinuțele roșii, că erau la curățat. David este nepotul celui mai bun prieten, Onuț. Părinții și-au dat seama că sunt eu, când au văzut pozele făcute de educatoare.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Ștefan Nagy: Moșu’ nu are puteri extra, dar mă rog ca Bunul DUMNEZEU să Vă ocrotească, să Vă călăuzească și să Vă binecuvânteze pe toți și să nu uităm că de Crăciun, sărbătorim nașterea Pruncului Sfânt ISUS.

Slăvit este și slăvit să fie în vecii vecilor!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul La telefon, cu Moș Crăciun, Ștefan Nagy, toboșarul formației Semnal M, invitat pentru Dvs, la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Ana Magdin: Dr. Chowdhury, when did you discovered that you are loving medicine?

Dr. Chowdhury:  Love for medicine was primarily driven by the values instilled in me by my mother. Seeing her practicing homeopathic medicine, helping people regardless of circumstances inspired me to become a part of this noble profession.

Ana Magdin: You grew up in Bengal, what memories do you have of it?

Dr. Chowdhury: I have numerous fond memories of growing up in Bangladesh. Every time I’m alone, I’m hit by ineffable nostalgia. The memory of being in my own room, immersing myself in a poetry book on a rainy holiday, still remains evergreen in my memory.

Ana Magdin: What does this state of pandemic mean to you as a doctor?

Dr. Chowdhury:  state of the pandemic has brought a revelation for us all. I wholeheartedly

sympathize with the bereaved families. At the same time, I believe that we have grown tremendous admiration for our own lives as well as our closest ones. This newfound admiration should drive us more towards vaccination.

Ana Magdin: What are your toughts about getting vaccinated?

Dr. Chowdhury:  Vaccines are developed to keep our families safe. Obviously, there are risks

associated with both being vaccinated and not being vaccinated. But the advantages greatly outweigh the disadvantages. I believe that vaccination is our key to a mask-free future.

Ana Magdin: Tell us about your friendship with Dr. Sângeorzan?

Dr. Chowdhury: I have had the opportunity to meet Dr. Sangeorzan several times. I was impressed by his charismatic personality. He was polite, charming, and the professionalism and camaraderie that he brought to the table were second to none. We had some incredibly engaging conversations, and I look forward to having more opportunities like this and growing a friendly bond between us.

Ana Magdin: What does the Indian Rabindranath Tagore writer and philosopher from Bengal, nicknamed the Soul of Bengal and the Prophet of Modern India, Nobel Laureate, mean to your soul?

Dr. Chowdhury: Rabindranath Tagore and his poems provide nourishment to my soul. His creations

always speak to my soul whether I’m in sorrow, in happiness or even when I’m just feeling nostalgic. His verses are like ‘Mantra’ to me. They give me strength, make me a better human being. To quote president Kennedy, “Tagore’s majestic verse from ‘Gitanjali’ might serve as today’s universal prayer-

Where the mind is without fear and the head is held high

Where knowledge is free

Where the world has not been broken up into fragments

By narrow domestic walls

Where words come out from the depth of truth

Where tireless striving stretches its arms towards perfection

Where the clear stream of reason has not lost its way

Into the dreary desert sand of dead habit

Where the mind is led forward by thee

Into ever-widening thought and action

Into that heaven of freedom, my Father, let my country awake.”

Ana Magdin: What do you love most about me, the violin or medicine?

Dr. Chowdhury:  playing the violin was very impactful, practicing medicine would always be my first choice.

Ana Magdin: What do you love about people?

Dr. Chowdhury: I love the diversity of people. My profession demands constant human interaction and the more I see the more I learn. Different people have different cultures, habits, values, and different ways of living, and I feel honored to have the opportunity to know about them.

Ana Magdin: You have worked with Dr. Anca Stuparu in ER and discovered common love for art and literature?

Dr. Chowdhury:I have known Dr. Anca Stuparu for a long time. I am fascinated to see her compassion and affection towards her patients. I admire her diligence to develop more skills and her sincerity towards her profession. The versatility of her knowledge of literature makes her personality unique.

Ana Magdin: A thought for all people in the Universe!

Dr. Chowdhury:, religion, political affiliation, social class, and social standing can not define people. Instead, people are defined by the empathy they show to others, the respect they give others. Our universe will be a better place if only we all learn to respect people the way we wish to be respected.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Dr. Chowdhury, from Bengal, friend of the Romanians, invited to RomaniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

„Iubesc sinceritatea și adevărul. Loialitatea și generozitatea. Empatia și puterea interioară de a renunța la ceva din tine pentru a-i aduce celuilalt liniștea!”

Ana Magdin: Dragă Alina Ioniță, te rog, povestește-ne istoria cărții pe care o vei oferi cititorilor pe 4 decembrie anul acesta.

Alina Ioniță: Întotdeauna am fost pasionată de educație și de cunoaștere și nu doar de educația aceea formală, educația de la școală. Ci de cunoașterea adevărurilor profunde ale vieții. Întodeauna am căutat, mi-am pus întrebări, am fost pasionată de a evolua, de a mă dezvolta, de a înțelege sensul și scopul vieții. Întotdeuana am crezut în educația inimii și în puterea ei.

Aristotel spunea că: “Educația minții fără cea a inimii nu este educație deloc.“ Și împărtășesc această părere.

Odată cu nașterea fetiței mele, am început să îmi pun și altfel de întrebări.

Ce vreau eu sa transmit copilului meu? Care sunt speranțele și visele mele pentru copilul meu? Nu doar pentru grădiniță, ci pentru întreaga viață?

Securitate financiara? Un job bun? O casă frumoasă?

Obiectivele materiale sunt necesare și merită.

Însă, mult mai importante sunt valorile, fericirea, caracterul și liniștea sufletească.

În zilele noastre se acordă din ce în ce mai multă atenție dezvoltării valorilor copiilor. Valorile sunt comorile care îi ajută pe copii să înțeleagă unde se află adevărata fericire.

Pregătirea intelectuală este esențială și ne ajută să reușim în lumea în care trăim. Dar viața ne învață că succesul și fericirea depind în mare măsură de abilitățile umane, cum ar fi să știm cum să ne înțelegem cu ceilalți, cum să ne asumăm responsabilitatea pentru faptele noastre, cum să ne descoperim darurile și cum să lăsam Lumina din noi să strălucească.

Așa că am creat conceptul “Spiritualitate Pentru Copii”, un concept care aduce această educație spirituală. Educația Spirituală este o Educație a Inimii, o educație prin care le este transmisă copiilor înțelepciunea necesară vieții, acea cunoaștere a adevărurilor spirituale universale, cum ar fi bunătatea, compasiunea, empatia, loialitatea, onestitatea, încrederea, curajul, răbdarea, pacea, bucuria și dragostea.

Educația Inimii este o educație prin care copiii, având aceste valori spirituale, pot să acționeze, să se manifeste, să experimenteze și să contribuie atât la transformarea lor interioară, cât și a lumii întregi.

Educația Inimii, adică acea educație prin care transmitem copiilor speranțe și vise. Nu doar pentru grădiniță, școală, ci pentru întreaga viață. Aceasta este educația care inpiră valori și idealuri pozitive, precum și o înțelegere profundă a sensului vieții. O educație care crează cunoaștere, construiește încredere, deschide orizonturi și schimbă vieți. O educație care este cel mai solid fundament pe care poate fi construită evoluția, atât a societății, cât și a familiei.

“Spiritualitate Pentru Copii” își propune să contribuie la această Educație a Inimii, scopul final fiind acela de a sprijini copiii să se ocupe cu succes de orice ar putea aduce viața, de a crește puterea conștientizării, a înțelegerii și de a le oferi acestora un sentiment puternic interior de sens și bucurie.

Prin Educație Spirituală, sprijinim copiii să învețe să aducă pacea, armonia și iubirea în familii și în comunități. De asemenea, să deprindă respectul față de ei înșiși în primul rând, dar și față de părinți, prieteni, profesori și societate.

Prin Educație Spirituală copiii noștri reușesc să își construiască caractere puternice și să își dezvolte acele abilități de viață de care au nevoie pentru a fi ființe umane echilibrate, fericite și armonioase.

CARTEA “365 Afirmații de Putere pentru Super-Eroi”

Am realizat această carte în cadrul conceptului “Spiritualitate Pentru Copii”.

Cartea “365 Afirmații de Putere pentru Super-Eroi” fundamental are același scop: îmbunătățirea educației spirituale a copiilor. Dincolo de forma pe care i-am oferit-o, cartea este un exercițiu spiritual pe care îl propun copiilor timp de un an de zile (365 de zile). Acest an de zile poată să corespundă unui an calendaristic sau să fie efectuat pe parcursul mai multor ani, însă scopul este ca tinerii și copiii să acorde acest timp pentru a-și întări 7 Super-Puteri: Bunătatea, Bucuria, Pacea, Curajul, Răbdarea, Încrederea și Dragostea.

Aceste Super-Puteri, atunci când sunt sporite, sprijină copiii să acționeze, să manifeste, să experimenteze și contribuie la transformarea lor interioară, dar și a lumii întregi. Îi ajută să se ocupe cu succes de orice ar aduce viața, le crește puterea de conștientizare, de înțelegere și le oferă un sentiment interior de scop și sens.

Cartea este împărțită în 7 volume, fiecare volum fiind aferent unei Super-Puteri, adică în fiecare volum copiii vor putea să își dezvolte o Super-Putere. Iar modalitatea prin care le propun să facă aceasta este prin intermediul Afirmațiilor de Putere. Volumele totalizează 365 de afirmații, fiecare zi aducând o nouă afirmație.

Cartea este concepută ca o misiune specială în care invit copiii și tinerii eroi, care vor să devină Super-Eroi, să își întărească Super-Puterile cu ajutorul Afirmațiilor de Putere.

Ceea ce este fascinant, este că, în această misiune, eroii nu sunt singuri, ei sunt însoțiți de eroul Miki, care își dorește și el să devină Super-Erou. Miki începe această misiune odată cu copiii, le va fi alături ca un prieten bun și întotdeauna se vor putea baza pe el. Și el exersează în fiecare zi câte o Super-Putere, reprezentată printr-un simbol unic. Împreună vor fi o Super-Echipă, se vor ajuta reciproc și inspira în toate acțiunile misiunii.

Fiecare zi, așa cum spuneam, aduce o nouă afirmație. Însă, afirmația vine însoțită de câte o imagine, în care sunt reprezentate experiențele eroului Miki. Copii se pot inspira de la el sau pot să își aleagă singuri experiențele.

Așadar, prin această carte vreau să invit copiii într-o misiune spirituală, specială pentru Super-Eroi, pentru a-și întări Super-Puterile, pentru a avea parte de cel mai eficient instrument: Afirmațiile de Putere, de a avea parte de sprijinul eroului Miki și de a face parte din echipa Super-Eroilor. O echipă care poate schimba lumea, dar mai important este că se pot schimba pe ei înșiși, astfel încât, să trăiască o viață fericită, armonioasă, plină de scop și sens.

Copiii și părinții care vor să facă parte din echipa Super-Eroilor, pot să acceseze siteul comunității “Spiritualitate Pentru Copii”, www.spiritualiatepentrucopii.org și siteul editurii „Floare de Iris”, www.editurafloaredeiris.ro, unde vor găsi începând cu 4 decembrie, primul volum al cărții, volumul Bucuria. Cartea este, de fapt, manualul acestei misiuni prin care copii și tinerii pot deveni Super-Eroi, întărindu-și cele 7 Super-puteri cu ajutorul Afirmațiilor de Putere.

Ana Magdin: Cum este lumea, în acest Univers, pentru tine?

Alina Ioniță: Lumea pentru mine este plină de binecuvântări, simt că am primit și primesc cu adevărat dragoste. Cred că sunt o răsfățată a Vieții, mereu mi s-a purtat de grijă, mereu am găsit Lumina. Iar prin tot ce fac, vreau să dăruiesc la rândul meu cât de mult pot. Profund recunoscătoare pentru tot.

Ana Magdin: Ce iubești cel mai mult la oameni?

Alina Ioniță: Iubesc sinceritatea și adevărul. Loialitatea și generozitatea. Empatia și puterea interioară de a renunța la ceva din tine pentru a-i aduce celuilalt liniștea.

Ana Magdin: În afară de această carte, la care, ai muncit foarte mult, ce alte proiecte mai ai în suflet?

Alina Ioniță: De aproape 2 ani sunt în concediu de maternitate și în timpul acesta am dezvoltat un concept care se numește “Spiritualitate Pentru Copii”. Prin intermediul lui, îmi doresc să aduc în viețile copiilor o altfel de educație și anume, o educație a inimii, o educație spirituală. Cred cu tărie în puterea acestei educații și văd și nevoia pe care o au copiii în acest sens.

În cadrul conceptului, am dezvoltat mai multe proiecte.

Unul este Podcastul “Povești de Viață” – un Podcast care are ca scop educația socio-emotională, culturală și spirituală a copiilor și tinerilor prin prezentarea săptămanală a unei povești de viață.

„Povești de Viață” este un furnizor de educație bazat pe impact. Ne concentrăm pe abilitățile de viață care promovează bunăstarea socială și emoțională și gândirea dinamică, ajutând tinerii să prospere în viață, atât acasă, cât și în viitorul lor loc de muncă.

Căutăm să educăm și să hrănim copiii și tinerii cu modele de viață pozitive și sănătoase. Să îi inspirăm către valori benefice, un stil de viață pe deplin echilibrat, care să le permită să își atingă visele și să fie pe deplin fericiți și împliniți.

Contribuim la o educație prin exemplu personal, aducând în lumina reflectoarelor oameni care au reușit și care dincolo de realizări, își mențin o coloană morală dreaptă și nezdruncinată.

Apoi, sunt și  Poveștile cu morală pentru copii. Morala și etica contribuie enorm la formarea caracterului copiilor și au un impact profund asupra modelării lor. Prin intermediul poveștilor inspiraționale cu morală îi învățăm pe pe copii lecții de viață într-un mod plăcut, antrenant și amuzant, îi pregătim pentru rolul lor în societate și îi învățăm într-un mod ușor adevăratele valori, cum ar fi: înțelepciunea, empatia, încrederea, curajul și dragostea adevărată, care sunt necesare pentru a fi fericiți și pentru a înțelege cum să trăiască în această lume.

Și nu în ultimul rând,  Cartea “365 de Afirmatii de Putere pentru Super-Eroi”.

Ana Magdin: Ce faci în România, cu ce îți ocupi timpul, în aceste vremuri, când, odihna este impusă la nivel planetar?

Alina Ioniță: Mă odihnesc, da. Și pot spune că îmi odihnesc mai mult sufletul. Am luat o pauză de la agitația în care eram înainte, de la goana după a face, de la ceea ce mă orienta mai mult către exterior și mai puțin către interior.

Ana Magdin: Cum gestionează sufletul tău, perioada aceasta de pandemie, și, ce simți să ne spui despre aceste vremuri?

Alina Ioniță: Această perioadă pentru mine a avut multe părți pozitive. Am avut timp mai mult ca niciodată să petrec clipe fericite alături de soțul meu și de fetița mea. Ne-am apropiat într-un fel special, iar împreună suntem mai puternici în aceste timpuri incerte și pline de nesiguranță. Apoi, simt că am primit ocazia să fac curățenie în viața mea, să despart lucrurile esențiale de cele mai materiale și să descopăr că pot trăi și fără multe dintre acele care înainte erau foarte importante pentru mine. Perioada asta mă pune mai mult în contact cu partea aceea din mine care e mai naturală, mai autentică, mai dezvelită de un ambalaj frumos.

Desigur, sunt și multe lucruri care îmi sunt tare dragi, care îmi aduc bucurie și împlinire și pe care nu am putut să le mai fac în această perioadă, cum ar fi să călătoresc, să merg la cursuri de dans, să mă văd cu prietenii mai des, să particip la tot felul de evenimente: culturale, sociale, de business.

Însă, aleg în fiecare zi să văd partea bună, nu o fac cu efort, ci pur și simplu vreau să mă păstrez cu un tonus bun, cred că aici e cheia prin care putem să trecem prin această perioadă.

Ana Magdin: Ce îți dorești să faci pe viitor ca viața ta să fie liniștită?

Alina Ioniță: Îmi doresc să găsesc echilibrul și armonia între toate aspectele vieții mele. Să pot să dăruiesc, să contribui, să fac ceea ce îmi place, cu entuziasm și bucurie.

Ana Magdin: Pe cine iubești cel mai mult pe lumea aceasta?

Alina Ioniță: Familia pentru mine a fost mereu sacră. Și când vorbesc despre familie, mă refer la fetița și soțul meu (alături de care trăiesc cei mai fericiți ani ai vieții mele), părinții mei, (pe care i-am considerat mereu îngerii mei în această viață), la fratele meu (și soția și băiețelul lui), la rudele mele. Și îmi mai iubesc și bunicii și toate sufletele care au fost și încă mai sunt cu mine. Pentru că eu, cred că, chiar dacă nu mai sunt fizic cu mine în această lume, spiritul lor nu m-a părăsit niciodată.

Ana Magdin: Vrei să trăiești în România până la sfârșitul lumii?

Alina Ioniță: Da! Pe parcursul facultății, dar și a carierei mele, am avut numeroase oportunități de a pleca în Italia, Franța, dar și în țările Nordice. Însă, de fiecare dată, nu am putut să fac pasul. Aici îmi sunt rădăcinile, familia, prietenii, iubesc ceea ce înseamnă România, cu bune și rele. Aici e Spiritul meu.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Alina Ioniță: Eu cred cu tărie că Educația este cea mai puternică investiție pe care putem să o facem pentru viitorul nostru. Și mai cred în ceea ce spunea Aristotel: “Educația minții fără cea a inimii nu este educație deloc”.

Tinerii de astăzi cresc într-o perioadă de schimbări fără precedent și provocări în creștere. Este necesară, așadar, o „Educație a inimii”, prin care ei să se echipeze cel mai bine cu valorile, abilitățile și atitudinile necesare pentru a naviga într-o lume din ce în ce mai complexă și interconectată. Este nevoie de însușirea abilităților social-emoționale, cum ar fi empatia și asumarea perspectivei, și valorile universale, cum ar fi generozitatea, compasiunea, iertarea, toleranța și pacea. „Educația inimii” înseamnă ca tinerii să se implice etic în lume, să se vadă ca fiind încorporați într-un context interdependent și să cultive acțiuni și comportamente care contribuie la binele colectiv.

Încurajez, așadar, copiii, tinerii și părinții care, oriunde ar fi, să facă cea mai bună alegere pentru viitorul lor și anume să investească în educația lor, și mai ales în cea a Inimii.

De asemenea, vreau să invit cititorii tăi la Evenimentul de Lansare al cărții despre care povesteam mai sus, “365 Afirmații de Putere pentru Super-Eroi”, volumul I, BUCURIA, în data de 4 decembrie, ora 12.00, pe pagina de Facebook a evenimentului. Evenimentul va fi unul online și se adresează tuturor celor care vor să aducă Bucurie în viața copiilor, dar și a lor înșiși. Îi aștept pe toți cu mare Bucurie!

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10226576803345867&id=1220014299

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Alina Ioniță, autoare a cărții  “365 Afirmații de Putere pentru Super-Eroi”, invitată la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

„În ziua de azi, sinceritatea între oameni, nu mai prea există, din păcate.

 Foarte rar, mai întâlnim oameni sinceri, şi-n foarte multe cazuri, sunt oameni falşi, sunt nesinceri, doar pe interese…, şi-o spun pentru că am cunoscut situații şi situații, am experimentat pe propria mea piele.

Atunci când eşti undeva în culmi, indiferent de profesie, toți îți sunt alături, balta are peşte, iar când pici puțin mai jos, mulți îți întorc spatele, balta a secat şi rămân doar cei cu coloană vertebrală dezvoltată alături, cei care te respectă cu adevărat!”

Prefer oamenii sinceri, loiali şi buni în jurul meu, cei pe care îi am şi îi respect enorm de mult,  atât aici în Germania, cât şi-n România.

Primii oameni din viața mea pe care-i iubesc enorm,  sunt cei din familie!

După atâtea lucruri ciudate, mai ales întâmplările din ultima vreme care ne afectează pe noi, oamenii, din întreaga lume, ar trebui să fim mai buni unii cu alții!

Ana Magdin: Ovidiu, când ai plecat din România, și, de ce?

Ovidiu Zereș: Salutare, tuturor!

Plecarea mea din România a fost exact pe data de 14 Februarie 2015, de ziua îndrăgostiților, dar, nu a fost planificată acea dată să plec deşi eram îndrăgostit în acea vreme, ci, pur şi simplu aşa s-a nimerit…, era într-o vineri, dis de dimineață…, îmi amintesc perfect.

Motivul principal, a fost să plec, deoarece, am cunoscut o frumoasă domniță de naționalitate germană (săsoaică), în vara anului 2014, la stațiunea balneară Bazna Băi, nu departe de Mediaş, ea locuind pe vremea comunismului în acea localitate, dar, şi pentru faptul motiv că mai am un frate şi o soră care locuiesc în nordul Germaniei, nu foarte departe de Hamburg, oraşul unde-mi petrec  veacul.

Ana Magdin: Cum au fost primele tale zile, săptămâni, luni, ai lucrat, unde ai locuit, ce ai făcut când ai ajuns în Germania?

Ovidiu Zereș: Pot cu certitudine să vă spun că pentru mine nu a fost greu absolut deloc venirea mea în Germania, deoarece eu am mai vizitat-o de prin anii 2001 încoace, prin anumite ocazii chiar am şi cântat la câteva evenimente…, în acea vreme, mi s-a părut că trăiesc pe-o altă planetă, bineînțeles, spun asta deoarece primul oraş pe care-l vizitasem era München, un oraş mega frumos, plin de evenimente culturale şi nu numai.

În primele două luni de şedere în Hamburg, nu am muncit, doar am vizitat locuri pe care nu le-am visat vreodată să le văd real, după care am început un job la un Bäckerei, tot în Hamburg, oraşul meu de suflet unde-mi petrec timpul.

Cam asta  este povestea mea în prima perioadă de locuit în Germania.

Ana Magdin: Când ai început să iubești muzica?

Ovidiu Zereș: Despre muzică sunt chiar foarte multe de povestit!

Iubesc această artă de foarte mic copil…! Țin foarte bine minte când mergeam cu toți ai mei din familie la nunți, la noi în localitate şi veneau în acele vremuri bune, trupe live care îşi prestau serviciile cu brio, după care, eu, copil de câțiva ani, nu stăteam la masă cu ai mei, stăteam la masa muzicanților şi aveam un scaun lângă mine, tot timpul lângă tobarul bandului şi mă uitam tot timpul la el cum mânuia bețele pe tobe şi eu îl imitam mereu.

Țin foarte bine minte când era câte o pauză sau mai ales când era cinstea (darul) nunții, îi spuneam tobarului să mă lase şi pe mine să stau măcar pe scaunul din spatele tobelor şi să le privesc…, le savuram de pe acea vreme!

La un moment dat, întrebau membri band-urilor din acea vreme, că, unde-i copilul, nu vine la ospăț în seara asta?

De câte ori mergeam eram prezent la datorie, nu pot uita acele vremuri…

Pe la vârsta când eu aveam 7-8 ani şi bunicii mei locuiau chiar lângă biserica orthodoxă în localitatea noastră, în acea vreme, domnul ce trăgea clopotele şi bătea toaca bisericii, avea nevoie de cineva în turnul bisericii să bată toaca şi la un moment, bunicul meu a zis dacă vreau să merg eu să-l ajut, am mers şi am bătut toaca mai bine ca ceilalți, şi din acel moment, mulți ani am făcut asta, era undeva prin 82′, în joia Paştelui. De atunci, mi-am dat  seama că am ritm în mine.

Pe la vârsta de 13-14 ani, am început să merg la seri de dans(baluri), după care, tobarii mă lăsau să bat şi eu la tobe, a fost o perioadă foarte frumoasă.

Mulți prieteni şi cunoscuți erau încântați de ceea ce puteam să fac şi eram felicitat de ei, iar eu, eram foarte bucuros şi încântat…!

Aş putea înşira mai multe, chiar foarte multe!

Ana Magdin: Ai avut idoli în muzica rock?

Ovidiu Zereș: Despre idolii din muzica rock, pot spune că am, sunt mulți de enumerat.

Sunt un fan înrăit nr.1 Whitesnake, îmi place genul lor, mai ales David Coverdale, vocalul trupei pe care-l ştim cu toții, că a mai prestat şi în Deep Purple, iubesc acest om!

Am avut prilejul să-i văd live de 4 ori, de două ori, la Bucureşti, odată la Romexpo, cu cei de la Def Leppard, şi-o dată, tot la Bucureşti, în piața Constituției, cu cei de la Judas Priest.

Am spus asta despre Whitesnake pentru că şi eu am activat doi ani la rând într-un band rock la Bucureşti, un band tribute Whitesnake, pe nume, Forevermore, o trupă de succes cu membri foarte talentați şi profi.

În acea perioadă, am avut experiența de a cânta la evenimente deosebite, atât în țară, cât şi afară, plus că am cunoscut oameni celebri din muzica rock românească.

Mai sunt mulți alții: Ronnie James Dio, Rob Halford (Judas Priest), Steve Lee (Gotthard), Ozzy Osbourne, Ian Gillan(DeepbPurple), Glenn Hughes(The Dead Daisies)…, sunt foarte mulți de enumerat.

Ana Magdin: Ce faci, acum, unde lucrezi, trăiești din muzică sau ai și un loc de muncă?

Ovidiu Zereș: Bună întrebare, ce fac acum…

Momentan, lucrez într-o firmă împreună cu sora şi fratele meu, de care sunt destul de mulțumit de-acest job…banii să iasă, ăsta-i cel mai important.

Eu, deocamdată, nu trăiesc doar din muzică, din banii care îi fac cu bandul, dar, sunt şi ei destul de buni și de importanți, asta depinde şi de contractul evenimentului, evenimentelor.

Investim foarte mult din banii care-i producem de la concerte, pentru imprimările cd-urilor, pentru imprimările tricourilor, brelocurilor şi multe altele, deoarece, noi avem tot timpul la orice eveniment, un stand, unde se vând fanilor trupei, tot ce am enumerat mai sus, după aceea, vine şi rezultatul financiar.

Doar din muzică să trăieşti în Germania, trebuie să te lovească şi-un noroc mare, aici să cânți la un nivel foarte înalt, asta nu înseamnă că noi nu suntem, dar, este important și managementul oricărei trupe.

Neamțul spune mereu, prima dată ai noştri, după aceea restul…, la mine în band, nu-i cazul de aşa ceva, sunt foarte apreciat şi respectat de către membri trupei, ei îmi cunosc destul de bine valoarea, atât ca persoană, cât şi ca prestație, şi,  din acest motiv, sunt foarte mândru de ei.

Ana Magdin: Cum te-a afectat pandemia anul trecut, dar, și anul acesta?

Ovidiu Zereș: Despre pandemie, ce pot spune, că ne-a afectat destul de mult, şi, încă ne va mai afecta mult timp.

Lipsa concertelor, nu ne face decât să fim mai nervoşi pe situație, dar, totuşi, suntem încrezători că vor veni vremuri mai bune…, eu sper şi cred în asta.

Oricum, indiferent cum stă situația în momentul de față, noi ne pregătim cu maximă seriozitate.

Ana Magdin: Ai concerte cu trupa ta în Germania?

Ovidiu Zereș: Da, despre concerte pot spune că am avut câteva în Germania, în această vreme a pandemiei, şi, trebuia să concertăm şi în Franța, la Strasbourg, şi la Marmoutier, dar, din păcate, nu am putut ajunge acolo anul acesta din anumite motive personale, dar, cu siguranță, la anul, le călcăm pragul…, de fapt, o să mergem în fiecare an în Franța, deoarece, noi, din Black  Hawk, suntem înfrățiți cu un Band de-acolo, şi, o dată pe an sau de două ori, vin ei la Hamburg şi noi mergem la ei, aşa-i consemnul între trupe, de fapt, de mulți ani, între cele două trupe, se-ntâmplă asta.

Acum, în luna noiembrie, în data de 27, avem un concert la Hamburg, televizat, şi, am înțeles, că o să fie şi transmis online pe internet, pe Facebook, şi va  participa o trupă invitată în deschidere, din Berlin.

Mai este unul în decembrie şi după aceea, avem party de sfârşit de an tot în Hamburg, la un restaurant al unui prieten foarte bun de-al nostru, unde îi calcă mulți artişti mari  pragul, ca de exemplu, cei din trupa Halloween, Gammaray şi mulți alții…

Ana Magdin: Cum sunt oamenii din viața ta?

Ovidiu Zereș: Oamenii din viața mea…, grea întrebare!

În ziua de azi, sinceritatea între oameni, nu mai prea există, din păcate.

Foarte rar, mai întâlnim oameni sinceri, și în foarte multe cazuri, sunt oameni falşi, sunt nesinceri, şi-o spun pentru că am cunoscut situații şi situații, am experimentat pe propria mea piele.

Atunci când eşti undeva în culmi, indiferent de profesie, toți îți sunt alături, balta are peşte, iar când pici puțin mai jos, mulți îți întorc spatele, balta a secat şi rămân doar cei cu coloană vertebrală dezvoltată alături cei care te respectă cu adevărat.

Prefer oamenii sinceri, loiali şi buni în jurul meu, cei pe care îi am şi îi respect enorm de mult,  atât aici în Germania, cât şi-n România.

Primii oameni din viața mea pe care-i iubesc enorm,  sunt cei din familia!

După atâtea lucruri ciudate, mai ales întâmplările din ultima vreme care ne afectează pe noi, oamenii, din întreaga lume, ar trebui să fim mai buni unii cu alții!

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Ovidiu Zereș: Doresc din tot sufletul meu să transmit tuturor românilor, atât din țară, cât şi de pretutindeni, multă sănătate, multă fericire, multă prosperitare  şi multă lumină în suflete!

Să fim mai buni!

Rock on!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Românul Ovidiu Zereș, toboșarul trupei Black Hawk, vine din Hamburg, la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

La o cafea, cu actorul Rareș Dragomir,

„Pentru mine, este o permanentă provocare și plăcere să mă transpun în diverse roluri, dar, și o ambiție de a o face cât mai bine!” 

Ana Magdin: Dragă Rareș, iată, ne reîntâlnim la RomâniaVipPress, după ceva vreme…, ce ai făcut nou și interesant de la ultimul nostru interviu?

Rareș Dragomir: Te salut cu drag, Ana, și îți mulțumesc pentru faptul că mi-ai dat din nou prilejul de a mă întâlni cu dragii mei români din țară și din diaspora, prin intermediul RomâniaVipPress.

Mă bucur că mă întrebi ce am mai făcut nou și mai ales, interesant.

„Toate-s vechi și noi sunt toate”, iar când spun acest lucru mă refer la activitatea artistică.

Așa cum într-o relație de iubire frumoasă, de câte ori spui/auzi „Te iubesc”, parcă e pentru prima oară, la fel simt în activitatea muzicală sau actoricească. Mereu e altfel, nou și inedit.

Este tot ce iubesc eu să fac și mă definește din toate punctele de vedere.

Deși sunt în sfera muzicii și a televiziunii aproape zilnic, de fiecare dată pentru mine e nou și interesant.

De la ultimul interviu am mai lansat o piesă muzicală și am mai filmat pentru multe episoade din serialul în care joc.

Iar „hot”, este faptul că în foarte scurt timp voi lansa o nouă melodie.

Am terminat de curând filmările la videoclip și mă bucur pentru faptul că am o colaborare productivă cu Domnul G, prietenul meu (împreună realizăm proiecte pentru fiecare dintre noi, dar și pentru alți artiști), implicit cu CGR Studio.

Nu dezvălui mai mult despre piesă și videoclip, vă las să fiți curioși până apare.

O să vedeți în clip alături de mine, o tânără actriță talentată, Cristina Dumitru, căreia îi mulțumesc pentru această colaborare.

Ana Magdin: Rareș, îmi place cum spui, o iubire eternă… pianul, cât de mult iubești acest intrument și ce planuri frumoase ai cu el?

Rareș Dragomir:  Daaa, muzica….. pianul….. o iubire eternă!!!

Muzica îmi dă sens și îmi „colorează” viața, visele și speranțele, iar pianul este cheia secretă către interiorul ființei mele, cu ajutorul lui „pictez” sunete pe „șevaletul” inimii!!!

Pianul este instrumentul perfect și legătura dintre gândurile mele și piesele pe care le compun.

Încerc să le transmit și elevilor mei de la pian această legătură frumoasă.

Ana Magdin: Cum este viața ta la Kanal D?

Rareș Dragomir: Cred că viața e frumoasă acolo unde faci bine și cu pasiune ceea ce faci.

În acest sens, nu pot să fiu decât încântat pentru faptul că prin intermediul acestui post TV,  „intrăm în casele oamenilor, În căutarea adevărului„!

Ana Magdin: Unde au loc filmările și care sunt scenele tale preferate?

Rareș Dragomir: Filmările pentru serial se desfășoară în București, iar locațiile sunt adaptate perfect subiectelor.

Pentru mine, este o permanentă provocare și plăcere să mă transpun în diverse roluri, dar, și o ambiție de a o face cât mai bine.

Este o combinație între a intra în pielea personajului pe care îl joci și stilul propriu de a juca.

Ana Magdin: Ce noutăți ai în domeniul muzical, cel în care ai fost educat atât de frumos de tatăl tău, maestrul Marcel Dragomir?

Rareș Dragomir:  Din punct de vedere muzical am apucat deja să vă spun că urmează premiera unei melodii noi cu un videoclip pe măsură.

Altfel, mai sunt câteva piese aproape gata, dar și alte proiecte începute care așteaptă un strop de inspirație divina pentru a putea fi terminate.

Sincer, a fost o perioadă plină, am avut inspirație și spor, iar acest lucru sper să se încununeze cu succese în viitorul apropiat.

Ana Magdin: Cum sunt duminicile în familia ta frumoasă?

Rareș Dragomir: La noi, aproape toate zilele săptămânii sunt aglomerate și încărcate, uneori mai obositoare, alteori mai ușoare.

Duminica ne prinde destul de des cu activități legate de job, însă, alteori, e momentul perfect pentru timp de calitate petrecut în familie.

Ana Magdin: Iubești diminețile, apusurile…, care dintre acestea două îți aduc pace și iubire?

Rareș Dragomir: Eu nu am un moment preferat al zilei și asta pentru că îmi place să găsesc în orice clipă a zilei, frumosul, ineditul, spectaculosul!

Se pot întâmpla lucruri superbe la răsărit, la apus, seara, noaptea sau în orice moment.

Atunci când ești o fire sensibilă, romantică, cauți să vezi partea frumoasă și constructivă a fiecărui moment din zi.

Ana Magdin: Ce te liniștește pe tine cel mai mult, dragă Rareș?

Rareș Dragomir:  Am multe pasiuni și activități care mi-aduc bucurie și liniște interioară.

Îmi place să conduc pe distanțe lungi, să ascult muzică, să mă pierd în peisaje din natură, îmi place să fac sport, îmi plac locurile exotice.

Ana Magdin:  Cum este viața artiștilor în aceste vremuri?

Rareș Dragomir: Viața de artist este una frumoasă, boemă și specială. Pentru mine cel puțin, așa este.

Uneori sunt greu de înțeles, sau greu de suportat… dar… SUNT EU!

De-a lungul timpului, viața artiștilor a fost când așa… când așa, iar acum… în vremurile pe care le trăim, „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”!

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Rareș Dragomir: În final, vreau să vă reamintesc că în scurt timp lansez o melodie, așadar, vă rog, pe această cale, să dați „like” și „share”, evident, dacă vă place!

Vă doresc sănătate și prosperitate, fericire și bucurii, dar mai ales să fiți iubiți!!!

Gânduri bune pentru tine Ana Moroșanu Magdin și pentru RomâniaVipPress!!!

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Artistul Rareș Dragomir, fiul marelui compozitor, Marcel Dragomir, invitat la RomâniaVipPress, vorbim despre viața lui de actor, dar, și despre muzică! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

Nelly Năstase, lucrează cu firma Ascendent Group, și, l-a susținut pe Congressman în inițiativa de a redeschide Arizona, care, fusese lovită foarte tare de covid.

A colaborat alături de multe oficialități,  primarul Billie Orr, Șeful Poliției Kavasu Dan Doyle, primarul orașului Lake Kavasu Cal Sheey!

Să nu uităm, că Nelly Năstase, a fost cea care a susținut public la Onu,  în fața a 130 de reprezentanți internaționali, cazul Cameliei Smicală, și a vorbit deschis despre problemele din Finlanda!

În mare, cam aceasta este românca noastră, Nelly Năstase, cu care, ne mândrim, este frumoasă, deșteaptă, și își duce mereu toate luptele până la capăt, reușind de fiecare dată!

Aici, scrisoarea lui Nelly Năstase, către RomâniaVipPress…!

Vaccinati –  nevaccinați, suntem cu toții oameni, frați, surori, vecini, părinți, iubiți, care, la rândul nostru, avem părinți, bunici și copii, de ce vrajba asta, de ce se dau mandate, de ce să le impui oamenilor să facă ceva împotriva voinței lor, cu corpul lor?

De ce să muți răspunderea pe ei, pentru situația dezastroasă din țară, când vinovați sunt cei care NU au achiziționat tratamentele medicale și toate medicamentele existente pentru tratarea acestui virus.

Se îmbolnăvesc și vaccinații?  DA, și pe ei cu ce îi tratați?

Aveți bunici, aveți părinți, unii dintre ei nu au voie să facă acest vaccin, cum îi salvați?

Unde sunt tratamentele, câte tratamente există în spitalele din România, de ce nu se face public inventarul lor?

Îl aveți, sau l-ați achiziționat vredată?

Cred că cel mai important lucru, acum, este achiziționarea tratamentelor, vaccinul îți asigură o protecție procentuală, dar nu în totalitate, deci, vaccinați, sau nu, e musai să ai tratamentul potrivit, în spitale și în farmacii.

Nu mi place vrajba asta, nu îmi place se se întâmplă cu lumea acum!

Se bagă vrajba între români, ca să se acopere faptul că “Ei” ( cei în slujba poporului, plătiți din banii poporului), nu au coordonat responsabil această situație.

Hai să-i pedepsim pe cei nevaccinați, să nu le dăm voie să intre nici în instituții, acolo unde oamenii au nevoie să își plătească dările, sau să își facă abonamente pentru internet sau telefon, adică, îi forțezi.

Nu ar fi mai elegant să le oferi asistență telefonică, sau un ghiseu la care să primești ce ai nevoie, din mașină?

Variante există, numai bunăvoință, nu!

Nelly Năstase

Distribuie

Articolul Scrisoare de la New York, către RomâniaVipPress, de la fostul model internațional, Nelly Năstase, care este fost Special Advisor to the UN Ambassador în Statele Unite ale Americii! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.

„M-am atașat de așa zisa muzică ușoară și am căutat să-i ajut pe cântăreții tineri să se afirme. Mulți interpreți celebri și formații, din zilele noastre, au colaborat cu mine în mai multe emisiuni, în ciuda restricțiilor impuse de sistemul comunist, pe care le-am făcut de-a lungul anilor.

 După revoluție, m-am bucurat de libertate, am putut face emisiuni în direct fără restricții și am avut inițiative care s-au bucurat de succes!”

Ana Magdin: Sunteți în istoria radioului, ca una dintre cele mai frumoase prezentatoare, dar, și o voce caldă, pe care, românii o așteptau cu bucurie în casele lor! Vă amintiți, cum a fost prima dvs zi în acea instituție în care nu avea  acces oricine?

Lucica Moraru: Mai mulți salariați cu funcții, redactori din radio și televiziune, umblau prin Conservatorul de muzică și discutau cu studenții din ani terminali, dacă doresc să lucreze în radio. Am întrebat dacă sunt locuri la muzică clasică. O doamnă foarte drăguță, mi-a spus că sunt mai multe locuri la muzică ușoară, operă și folclor. Până la urmă am intrat la muzică de divertisment  și jazz. Împreună cu mine, au intrat în radio, foarte mulți colegi din Conservator .

Ana Magdin: Ați lucrat 41 de ani la Radio România, ați prins și perioada de dinainte de Revoluția din 1989, dar, ați continuat și în vremurile de după `89. A fost vreo schimbare, ați simțit vreo diferență, când v-ați simțit mai liberă?

Lucica Moraru: M-am atașat de așa zisa muzică ușoară și am căutat să-i ajut pe cântăreții tineri să se afirme. Mulți interpreți celebri și formații, din zilele noastre, au colaborat cu mine în mai multe emisiuni, în ciuda restricțiilor impuse de sistemul comunist, pe care le-am făcut de-a lungul anilor.

După revoluție, m-am bucurat de libertate, am putut face emisiuni în direct fără restricții și am avut inițiative care s-au bucurat de succes.

Ana Magdin: Dvs și Dl Marin Moraru, faceți parte din categoria românilor valoroși, cu care ne mândrim. Cum a fost prima Dvs întâlnire, cu maestrul Marin Moraru, și ce amintiri aveți de atunci?

Lucica Moraru: Pe soțul meu, Marin Moraru, l-am cunoscut într-o tabără de iarnă a studenților la Timișul de Sus, deoarece stăteam în același hotel, cei de la muzică și cei de la teatru. Ne-am distrat toți foarte bine. S-au legat multe prietenii, multe s-au concretizat în căsătorii.

Ana Magdin: Cum era viața dvs cu maestrul Marin Moraru?

Lucica Moraru: Eu și Marin ne-am înțeles foarte bine, el a fost la emisiunile de zi sau de noapte la radio iar eu mergeam la repetițiile de la teatru și îmi cerea părerea despre cum a fost jocul actorilor (mai ales al lui) și ne întâlneam de multe ori la noi acasă să discutăm cum mi s-a părut piesa.

Ana Magdin: Mă doare sufletul să vă pun o astfel de întrebare, dar, oamenii vă iubesc și își doresc să știe amănunte din viața personalităților…., cum este lumea dvs fără Dl Marin Moraru?

Lucica Moraru: După plecarea lui din această viață, este greu să te lupți cu singurătatea.  Eu iubesc enorm animalele, am avut tot timpul câini și pisici dar și mulți prieteni. Mă bucur în continuare de compania

prietenilor, cei care sunt încă în viață și a nepoților.

Ana Magdin: Sunteți în continuare o femeie frumoasă, cum vă îngrijiți?

Lucica Moraru: Am făcut mult sport, cu toate că muzica își cerea timpul său.  Și acum fac multă mișcare, plimb animalele mele, fac cumpărături, merg mult pe jos.

Ana Magdin: Cum evaluați situația acestei pandemii la nivel mondial?

Lucica Moraru: Vreau să vă spun că nu mă influențează niciun fel de zvonuri, m-am vaccinat fără probleme de la început.

Ana Magdin: Ce vă bucură sufletul și viața, Dna Lucica Moraru?

Lucica Moraru: Îmi place să ajut oamenii, animalele și pe toți cei din jurul meu care au nevoie de ajutor.

Ana Magdin: Dacă nu ați fi fost om de radio, ce altceva v-ar fi plăcut să faceți în această viață?

Lucica Moraru: Îmi pare rău că nu mai pot călători așa de mult,  din mai multe motive – totul este scump, peste tot sunt restricții medicale, toată omenirea trece printr-o perioadă grea. Trebuie să fim tari și să fim alături unii de ceilalții decât să ne dezbinăm prin ură.

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

Lucica Moraru: Aș vrea ca măcar câțiva ani din viitorul apropiat să fim mai uniți și mai fericiți.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie

Articolul Lucica Moraru, una dintre cele mai calde voci pe care le-a avut Radio Difuziunea Română, soția marelui actor, Marin Moraru, invitată la RomâniaVipPress! apare prima dată în ROMÂNIAVIPPRESS.