La o cafea, cu Ovidiu Zereș,
„În ziua de azi, sinceritatea între oameni, nu mai prea există, din păcate.
Foarte rar, mai întâlnim oameni sinceri, şi-n foarte multe cazuri, sunt oameni falşi, sunt nesinceri, doar pe interese…, şi-o spun pentru că am cunoscut situații şi situații, am experimentat pe propria mea piele.
Atunci când eşti undeva în culmi, indiferent de profesie, toți îți sunt alături, balta are peşte, iar când pici puțin mai jos, mulți îți întorc spatele, balta a secat şi rămân doar cei cu coloană vertebrală dezvoltată alături, cei care te respectă cu adevărat!”
Prefer oamenii sinceri, loiali şi buni în jurul meu, cei pe care îi am şi îi respect enorm de mult, atât aici în Germania, cât şi-n România.
Primii oameni din viața mea pe care-i iubesc enorm, sunt cei din familie!
După atâtea lucruri ciudate, mai ales întâmplările din ultima vreme care ne afectează pe noi, oamenii, din întreaga lume, ar trebui să fim mai buni unii cu alții!
Ana Magdin: Ovidiu, când ai plecat din România, și, de ce?
Ovidiu Zereș: Salutare, tuturor!
Plecarea mea din România a fost exact pe data de 14 Februarie 2015, de ziua îndrăgostiților, dar, nu a fost planificată acea dată să plec deşi eram îndrăgostit în acea vreme, ci, pur şi simplu aşa s-a nimerit…, era într-o vineri, dis de dimineață…, îmi amintesc perfect.
Motivul principal, a fost să plec, deoarece, am cunoscut o frumoasă domniță de naționalitate germană (săsoaică), în vara anului 2014, la stațiunea balneară Bazna Băi, nu departe de Mediaş, ea locuind pe vremea comunismului în acea localitate, dar, şi pentru faptul motiv că mai am un frate şi o soră care locuiesc în nordul Germaniei, nu foarte departe de Hamburg, oraşul unde-mi petrec veacul.
Ana Magdin: Cum au fost primele tale zile, săptămâni, luni, ai lucrat, unde ai locuit, ce ai făcut când ai ajuns în Germania?
Ovidiu Zereș: Pot cu certitudine să vă spun că pentru mine nu a fost greu absolut deloc venirea mea în Germania, deoarece eu am mai vizitat-o de prin anii 2001 încoace, prin anumite ocazii chiar am şi cântat la câteva evenimente…, în acea vreme, mi s-a părut că trăiesc pe-o altă planetă, bineînțeles, spun asta deoarece primul oraş pe care-l vizitasem era München, un oraş mega frumos, plin de evenimente culturale şi nu numai.
În primele două luni de şedere în Hamburg, nu am muncit, doar am vizitat locuri pe care nu le-am visat vreodată să le văd real, după care am început un job la un Bäckerei, tot în Hamburg, oraşul meu de suflet unde-mi petrec timpul.
Cam asta este povestea mea în prima perioadă de locuit în Germania.
Ana Magdin: Când ai început să iubești muzica?
Ovidiu Zereș: Despre muzică sunt chiar foarte multe de povestit!
Iubesc această artă de foarte mic copil…! Țin foarte bine minte când mergeam cu toți ai mei din familie la nunți, la noi în localitate şi veneau în acele vremuri bune, trupe live care îşi prestau serviciile cu brio, după care, eu, copil de câțiva ani, nu stăteam la masă cu ai mei, stăteam la masa muzicanților şi aveam un scaun lângă mine, tot timpul lângă tobarul bandului şi mă uitam tot timpul la el cum mânuia bețele pe tobe şi eu îl imitam mereu.
Țin foarte bine minte când era câte o pauză sau mai ales când era cinstea (darul) nunții, îi spuneam tobarului să mă lase şi pe mine să stau măcar pe scaunul din spatele tobelor şi să le privesc…, le savuram de pe acea vreme!
La un moment dat, întrebau membri band-urilor din acea vreme, că, unde-i copilul, nu vine la ospăț în seara asta?
De câte ori mergeam eram prezent la datorie, nu pot uita acele vremuri…
Pe la vârsta când eu aveam 7-8 ani şi bunicii mei locuiau chiar lângă biserica orthodoxă în localitatea noastră, în acea vreme, domnul ce trăgea clopotele şi bătea toaca bisericii, avea nevoie de cineva în turnul bisericii să bată toaca şi la un moment, bunicul meu a zis dacă vreau să merg eu să-l ajut, am mers şi am bătut toaca mai bine ca ceilalți, şi din acel moment, mulți ani am făcut asta, era undeva prin 82′, în joia Paştelui. De atunci, mi-am dat seama că am ritm în mine.
Pe la vârsta de 13-14 ani, am început să merg la seri de dans(baluri), după care, tobarii mă lăsau să bat şi eu la tobe, a fost o perioadă foarte frumoasă.
Mulți prieteni şi cunoscuți erau încântați de ceea ce puteam să fac şi eram felicitat de ei, iar eu, eram foarte bucuros şi încântat…!
Aş putea înşira mai multe, chiar foarte multe!
Ana Magdin: Ai avut idoli în muzica rock?
Ovidiu Zereș: Despre idolii din muzica rock, pot spune că am, sunt mulți de enumerat.
Sunt un fan înrăit nr.1 Whitesnake, îmi place genul lor, mai ales David Coverdale, vocalul trupei pe care-l ştim cu toții, că a mai prestat şi în Deep Purple, iubesc acest om!
Am avut prilejul să-i văd live de 4 ori, de două ori, la Bucureşti, odată la Romexpo, cu cei de la Def Leppard, şi-o dată, tot la Bucureşti, în piața Constituției, cu cei de la Judas Priest.
Am spus asta despre Whitesnake pentru că şi eu am activat doi ani la rând într-un band rock la Bucureşti, un band tribute Whitesnake, pe nume, Forevermore, o trupă de succes cu membri foarte talentați şi profi.
În acea perioadă, am avut experiența de a cânta la evenimente deosebite, atât în țară, cât şi afară, plus că am cunoscut oameni celebri din muzica rock românească.
Mai sunt mulți alții: Ronnie James Dio, Rob Halford (Judas Priest), Steve Lee (Gotthard), Ozzy Osbourne, Ian Gillan(DeepbPurple), Glenn Hughes(The Dead Daisies)…, sunt foarte mulți de enumerat.
Ana Magdin: Ce faci, acum, unde lucrezi, trăiești din muzică sau ai și un loc de muncă?
Ovidiu Zereș: Bună întrebare, ce fac acum…
Momentan, lucrez într-o firmă împreună cu sora şi fratele meu, de care sunt destul de mulțumit de-acest job…banii să iasă, ăsta-i cel mai important.
Eu, deocamdată, nu trăiesc doar din muzică, din banii care îi fac cu bandul, dar, sunt şi ei destul de buni și de importanți, asta depinde şi de contractul evenimentului, evenimentelor.
Investim foarte mult din banii care-i producem de la concerte, pentru imprimările cd-urilor, pentru imprimările tricourilor, brelocurilor şi multe altele, deoarece, noi avem tot timpul la orice eveniment, un stand, unde se vând fanilor trupei, tot ce am enumerat mai sus, după aceea, vine şi rezultatul financiar.
Doar din muzică să trăieşti în Germania, trebuie să te lovească şi-un noroc mare, aici să cânți la un nivel foarte înalt, asta nu înseamnă că noi nu suntem, dar, este important și managementul oricărei trupe.
Neamțul spune mereu, prima dată ai noştri, după aceea restul…, la mine în band, nu-i cazul de aşa ceva, sunt foarte apreciat şi respectat de către membri trupei, ei îmi cunosc destul de bine valoarea, atât ca persoană, cât şi ca prestație, şi, din acest motiv, sunt foarte mândru de ei.
Ana Magdin: Cum te-a afectat pandemia anul trecut, dar, și anul acesta?
Ovidiu Zereș: Despre pandemie, ce pot spune, că ne-a afectat destul de mult, şi, încă ne va mai afecta mult timp.
Lipsa concertelor, nu ne face decât să fim mai nervoşi pe situație, dar, totuşi, suntem încrezători că vor veni vremuri mai bune…, eu sper şi cred în asta.
Oricum, indiferent cum stă situația în momentul de față, noi ne pregătim cu maximă seriozitate.
Ana Magdin: Ai concerte cu trupa ta în Germania?
Ovidiu Zereș: Da, despre concerte pot spune că am avut câteva în Germania, în această vreme a pandemiei, şi, trebuia să concertăm şi în Franța, la Strasbourg, şi la Marmoutier, dar, din păcate, nu am putut ajunge acolo anul acesta din anumite motive personale, dar, cu siguranță, la anul, le călcăm pragul…, de fapt, o să mergem în fiecare an în Franța, deoarece, noi, din Black Hawk, suntem înfrățiți cu un Band de-acolo, şi, o dată pe an sau de două ori, vin ei la Hamburg şi noi mergem la ei, aşa-i consemnul între trupe, de fapt, de mulți ani, între cele două trupe, se-ntâmplă asta.
Acum, în luna noiembrie, în data de 27, avem un concert la Hamburg, televizat, şi, am înțeles, că o să fie şi transmis online pe internet, pe Facebook, şi va participa o trupă invitată în deschidere, din Berlin.
Mai este unul în decembrie şi după aceea, avem party de sfârşit de an tot în Hamburg, la un restaurant al unui prieten foarte bun de-al nostru, unde îi calcă mulți artişti mari pragul, ca de exemplu, cei din trupa Halloween, Gammaray şi mulți alții…
Ana Magdin: Cum sunt oamenii din viața ta?
Ovidiu Zereș: Oamenii din viața mea…, grea întrebare!
În ziua de azi, sinceritatea între oameni, nu mai prea există, din păcate.
Foarte rar, mai întâlnim oameni sinceri, și în foarte multe cazuri, sunt oameni falşi, sunt nesinceri, şi-o spun pentru că am cunoscut situații şi situații, am experimentat pe propria mea piele.
Atunci când eşti undeva în culmi, indiferent de profesie, toți îți sunt alături, balta are peşte, iar când pici puțin mai jos, mulți îți întorc spatele, balta a secat şi rămân doar cei cu coloană vertebrală dezvoltată alături cei care te respectă cu adevărat.
Prefer oamenii sinceri, loiali şi buni în jurul meu, cei pe care îi am şi îi respect enorm de mult, atât aici în Germania, cât şi-n România.
Primii oameni din viața mea pe care-i iubesc enorm, sunt cei din familia!
După atâtea lucruri ciudate, mai ales întâmplările din ultima vreme care ne afectează pe noi, oamenii, din întreaga lume, ar trebui să fim mai buni unii cu alții!
Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!
Ovidiu Zereș: Doresc din tot sufletul meu să transmit tuturor românilor, atât din țară, cât şi de pretutindeni, multă sănătate, multă fericire, multă prosperitare şi multă lumină în suflete!
Să fim mai buni!
Rock on!
Ana Moroșanu Magdin
