Primăriile din Germania achiziționează direct de la artiști, lucrări de artă pentru propria colecție!

De vorbă cu Bogdan Piperiu, pictorul român din Reșița, stabilit în Germania,

„Acum doi ani, am vândut 17 lucrări unui singur client. Toate odată, unei instituții. Se poate spune așadar că acel client deține o colecție „Piperiu”.

O ultimă lucrare foarte bine vândută, chiar înaintea începerii vernisajului propriu-zis, a fost achiziționată de către Primăria Tuttlingen, a orașului unde locuim. Face de-acum parte dintr-o amplă colecție de artă modernă și contemporană a primăriei Tuttlingen!”

 

 

 

A.M.M.-  Bogdan Piperiu, cum mai este viața ta în Germania?

B.P. – Plină. Plină cu muncă. Zi de zi. Muncă de creație. Mă refer aici la cea de atelier. E o “normă” cu care-i ești dator propriei persoane. O răspundere pe care o porți ca artist plastic.

Oscilez în continuare între cele două “lumi”. Între Germania și România. Oscilez sentimental, evident. Generalizând, sunt bine “înfipt” în rutina asta. Îmi priește ca artist. Există momentan o stabilitate, un mediu excelent pentru a crea. De fapt am ajuns să mă îndepărtez tot mai mult de ceea ce înseamnă “graniță culturală” și să nu mai țin cont de absolut nimic. Știu, este o mare diferență față de precedentul nostru interviu!

Mă îndepărtez tot mai mult de ceea ce înseamnă frontieră fizică, teritoriu sau alte forme de delimitări teritoriale. Arta e UNA! Și în România și în Germania și oriunde pe planeta asta!

Așadar, mă simt liber. Bine. Fericit! Când realizezi că nu mai faci parte, ca artist, dintr-o anumită țară, regim, istorie, e minunat! Îți găsești adevărata libertate!

A.M.M.- Ce noutăți ai de la ultimul nostru interviu?

B.P.- Ultima noastră discuție cred ca a fost în urmă cu doi sau trei ani. S-au întâmplat câteva lucruri de atunci. Unul foarte important este că am devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția pictură. Sunt deasemenea și membru al Kunstkreis, aici în Germania.

 

A.M.M.- Povestește-mi, te rog, ce expoziții ai mai avut în Germania?

B.P.- De la ultimul nostru interviu nu am mai avut expoziții personale în Germania. Asta nu înseamnă că am “adormit”. Particip la  expozițiile colective de aici. La “regionalele de artă”. La saloane. O chestiune pe care vreau să o menționez, pe scurt, este că am fost acceptat să predau două cursuri la școala de artă din Donaueschingen, minunatul oraș de unde izvorăște Dunărea. Ca român sunt extrem de mândru. Mă simt, așadar, la izvoare!:) Este vorba de curs de pictură digitală pentru copii și un alt curs de pictură în ulei și tehnici experimentale pentru adulți. Momentan sunt “Dozent Passiv”, adică așteptăm încă înscrierea cursanților. Nu am început efectiv. Revenind la activitatea artistică din Germania, am avut norocul să fiu acceptat anual la salonul artiștilor plastici din regiune. (Jahresausstellung).

Expoziții ample într-o superbă galerie, desfășurate pe trei etaje.

Ca proiect de expoziție personal, evident că am “ceva” în plan, în viitorul apropiat.

În acest an, 2018, am lucrat foarte mult. Cred că a fost cel mai productiv an al meu din prisma creației. Am lucrări multe, noi, neexpuse, pe care le voi organiza într-o personală cât mai curând. Sunt lucrări de care sunt foarte mândru. Eu zic că sunt cele mai bune de până acum. De-o fi să mă înșel..om vedea cu toții. Îmi asum.:)

 

A.M.M.- În România ai vreo colaborare? Ai mai avut vreo expoziție de pictură?

B.P.-  Sigur. Am avut câteva expoziții personale și participări la saloanele de artă a membrilor U.A.P. ultima de acest fel fiind participarea la Salonul de Toamnă al Artiștilor Plastici Profesioniști din România, organizat de filiala din Reșița, a U.A.P.

Expoziția aceasta a avut loc în spațiul Muzeului Banatului Montan Reșița, un spațiu modern și perfect pentru asemenea evenimente. A fost dedicată Marii Uniri. Din păcate, nu am putut fi prezent fizic la vernisaj.

Colaborările în materie de vizual sunt multe cu România. Atât cu persoane fizice cât mai ales cu instituții de cultură. Aș evidenția aici colaborarea cu Teatrul de Vest Reșița, în acest domeniu. Mai exact tot ceea ce înseamnă imaginea instituției.

În primăvară am câștigat concursul pentru crearea unui nou logo al teatrului. Acest pas a făcut parte dintr-un proces de rebranding al instituției. Ulterior, toate afișele spectacolelor, banner-ele, mesh-urile, pliantele, invitațiile, ba chiar biletele la spectacole îmi poartă ”semnătura”. Am recreat și website-ul teatrului. Sigur că sunt mândru de aceste lucruri. Încerc astfel să îmi aduc aportul propriu artistic în tot ceea ce înseamnă cultură și mișcare culturală, acasă. Aria se extinde și la grafica copertelor de cărți, afișe pentru evenimente, festivaluri, chiar social media design și multe altele ce implică termenul de “vizual” pentru  instituții, organizații, case de cultură, biblioteci, centre și alte forme. Toată munca asta a mea se poate vedea la următorul link:

www.piperiuarte.eu

 

A.M.M.- Care sunt cele mai vândute lucrări ale tale și unde?

B.P.- Răspunsul e simplu. Cele mai vândute, sau mai bine zis, cele mai bine vândute lucrări sunt aici, în Germania.

Acum doi ani, cred, am vândut (deși nu-mi place termenul) 17 lucrări unui singur client. Toate odată. Unei instituții. Se poate spune așadar că acel client deține o colecție Piperiu.

O ultimă lucrare foarte bine vândută, chiar înaintea începerii vernisajului propriuzis, a fost achiziționată de către Primăria Tuttlingen, a orașului unde locuim. Face de-acum parte dintr-o amplă colecție de artă modernă și contemporană a primăriei Tuttlingen. Da! Primăriile achiziționează direct de la artiști, lucrări de artă pentru propria colecție. Desigur, prin galerie, adică se ia în calcul și comisionul de vânzare al acesteia.

Sigur că sunt tare mândru când intru în primăria respectivă și “mă văd” pe perete, chiar la intrare!

 

A.M.M.- Ce simte artistul Bogdan Piperiu atunci când oamenii îi caută lucrările, când i le cumpără?

B.P.- Sincer, nimic! Să detaliez acum:

Când văd că sunt achiziționate, că sunt cu bulina roșie pe ramă (asta însemnând că lucrarea respectivă este deja rezervată de către un client, o galerie, un colecționar, etc), nu simt nimic! Eu simt ce simt atunci când le fac. Din momentul în care sunt expuse în galerie, e cam tardiv pentru sentimente. Ești deja acolo. Tot ce ai construit este acolo. Urmează doar feedback-ul. El e deja transmit pe anumite frecvențe. Tu ai lansat deja semnalul. Nu-l mai poți întoarce. Ele vibrează deja și cu siguranță sunt recepționate. Oarecum, nu îți mai aparțin.

Pragmatic vorbind, bineînțeles că nu “pică” rău vânzarea respectivă. Mai ales când prețul lucrărilor tale crește de la an, la an. Greul pentru mine însă, înseamnă tot acest parcurs al lucrării de la stadiul de concept până la panotare. Știm cu toții că nu destinația este scopul de multe ori, ci drumul!

 

A.M.M.- Unde te pot găsi cei care sunt interesați de această minunată artă?

B.P.- Ca orice artist modern, am un website de portofoliu unde se pot vedea absolut toate lucrările mele, evenimentele unde am luat parte, expoziții, lucrările de graphic design despre care povesteam mai devreme. Absolut totul!

Adresa website-ului este:

www.piperiuarte.eu

Website-ul este structurat, cred eu, bine, pe categorii.

Și pe pagina mea de facebook, atât pe cea personală, la adresa:

https://www.facebook.com/bogdan.piperiu

cât și pe pagina de facebook :

https://www.facebook.com/PiperiuArte/

Eu vă mulțumesc pentru interesul arătat pentru arta mea. Pentru artă, în general. Este admirabil să văd că încă mai sunt publicații și jurnaliști, oameni iubitori de frumos, care promovează această „aripă”…, una, tot mai ascunsă într-un con de umbră.

Sunt onorat!

Ana Moroșanu Magdin