La o cafea cu europarlamentarul Maria Grapini,
„Am ales sa renunt la afaceri si sa predau totul baiatului meu, eu, angajandu-ma sa lupt politic pentru corectarea lucrurilor pe care de ani de zile le criticam, le reclamam guvernelor, clasei politice. Am realizat ca ”fuga de politica a celor care au experienta in profesia lor, care au independenta financiara si care si-au facut cariera corect, nu este solutia castigatoare. Acest lucru face loc celor nepotriviti pentru politici publice”!
Ana Magdin: Doamna Maria Grapini, va mai amintiti prima zi in care ati decis ca este necesar sa intrati in politica… si de ce?
Maria Grapini: Da, imi aduc aminte. De multi ani mi se propunea sa intru in politica, mai ales dupa 1994, cand deja eram o persoana vizibila in mediul de afaceri, eram liderul mai multor organizatii neguvernamentale, patronale… Am refuzat, spunand ca nu doresc sa intru in politica, doream sa-mi consolidez afacerea proprie fara sa fiu in politica. Decizia am luat-o in 2005, dupa ce am primit un nou premiu pentru ca am fost cel mai mare exportator in domeniul in care lucram. Trofeul, in fiecare an, il inmana Presedintele Romaniei. In 2005, dupa primirea trofeului, Presedintele Romaniei ne-a ignorat pe majoritatea, dar in prezenta noastra impartea energie ieftina unor mari companii! Acest lucru a fost picatura care a umplut paharul! Eram presedinta de patronat la nivel national pentru industria usoara si solicitasem in nenumarate randuri o politica de salvare a industriei primare pentru a nu ramane fara materii prime si am cerut trecerea la tarife de tensiune medie de la tensiune joasa ca sa nu mai platim tarife triple, si, din pacate, nu am fost ascultata, rezultatul a fost moartea tesatoriilor, filaturilor, spalatoriilor de la topitoriile de in si canepa, etc!
Atunci am decis sa ma implic in politica pentru a incerca sa ma lupt din interiorul clasei politice. Am ales sa intru intr-un partid mic, partidul umanist pentru a avea ca obiective sustinerea IMM-urilor, a capitalului autohton, respectarea scarii valorilor, conservarea traditiilor si valorilor. Am ramas umanista, din 27 Decembrie 2005, fac politica umanista, pentru oameni, pentru susținerea capitalului autohton.
Ana Magdin: De ce ati ales politica si nu ati ramas in continuare in afaceri…, chiar daca fiul dvs le duce mai departe cu pricepere si succes?
Maria Grapini: Am ales sa renunt la afaceri si sa predau totul baiatului meu, eu, angajandu-ma sa lupt politic pentru corectarea lucrurilor pe care de ani de zile le criticam, le reclamam guvernelor, clasei politice. Am realizat ca ”fuga de politica a celor care au experienta in profesia lor, care au independenta financiara si care si-au facut cariera corect, nu este solutia castigatoare. Acest lucru face loc celor nepotriviti pentru politici publice. Este pur si simplu un calcul matematic! In democratie, alegerile pentru institutiile publice se fac dintre persoanele afiliate politic. Asa este in toate tarile democratice. Si daca cei mai buni stau pe margine, nu intra in teren, evident, si nu vor putea fi alesi. Nu se poate sa criticam mereu dar sa nu ne implicam si sa nu ne asumam! Pana la urma, este o responsabilitate civica!
Ana Magdin: Va luptati foarte mult pentru crezul dvs…, ce detestati cel mai mult in aceasta calatorie a vietii?
Maria Grapini: Este o calatorie dificila in viata politica dar… nu regret! Mi-am asumat totul, inclusiv criticile neacoperite de argumente si realitate! E greu sa suporti jigniri de la oameni care nu stiu nimic despre munca ta!
Detest impostura, minciuna si tradarea! Din pacate le gasim pe toate intr-o cantitate prea mare.
Ana Magdin: Stiu ca sunteti un om foarte sensibil, va iubiti si va respectati amintirile. Ce credeti ca v-ar spune acum, mama dvs, tatal dvs…, in aceste vremuri in care se duc lupte murdare impotriva binelui, vazand cu cate “mori de vant” va luptati?
Maria Grapini: Mama si tata aveau simtul dreptatii si al respectarii valorilor foarte dezvoltate. Cred ca ar fi bucurosi, mandri sa ma vada ca lupt pentru dreptate. In acelasi timp, ar suferi atunci cand ar vedea acuzații si jigniri nefondate la adresa mea! Ei, parintii, stiu cel mai bine cat am muncit de mic copil ca sa-mi fac o cariera profesionala curată, bazata pe foarte multa munca. Am plecat in lume la 17 ani, singura, fara alte ajutoare sau influente, am facut o facultate, apoi o cariera, o familie.
Ana Magdin: Facand o usoara analiza a povestii dvs de viata, putem spune ca ati reusit…, desi sunteti destul de tanara pentru atatea realizari, familie cu un sot minunat, cu copii, nepoti, afaceri, politica, europarlamentar cu implicare 100%, implicare in problemele sociale cu sprijin din buget propriu pentru persoanele defavorizate, baluri caritabile si multe alte lucruri pe care le faceti doar pentru binele romanilor dar si a celor din jurul dvs! Cum ati reusit, cum reusiti sa faceti toate aceste lucruri, pastrandu-va si familia alaturi dar, pastrandu-va si acum primul barbat al vietii dvs, ceea ce, prea putine femei reusesc acest lucru…!
Maria Grapini: Ca sa reusesti in viata, pe plan profesional si familial, trebuie in primul rand sa-ti alegi profesia potrivita aptitudinilor tale (sa-ti placa) si apoi multa munca cu sustinerea familiei.
Trebuie sa muncesti mult, mult mai mult decat a-i face-o intr-o tara in care se respecta scara valorilor corect construita, in care se respecta principiul ”omul potrivit la locul potrivit” si unde legile se aplica uniform, egal, indiferent de numele pe care il ai sau funcția pe care o ai.
Ana Magdin: Aveti foarte multe implicari in viata politica, in Parlamentul European, stiu ca aveti foarte multe realizari, dar, care sunt cele mai importante pentru sufletul dvs?
Maria Grapini: Da, eu sunt un om, care, prin structura mea, prin caracterul meu, ma implic in proiectele pe care mi le asum, fara a cantari consumul de timp si energie. Proiectele pe care le-am facut in cei patru ani in Parlamentul European, sunt multe, pe toate le-am facut din inima dar le-am facut din ratiunea de a-mi face datoria fata de Patrie.
In primul rand, ma bucur mult ca am putut sa promovez Romania prin zecile de actiuni pe care le-am facut in Parlamentul European; apoi, sunt bucuroasa ca cele peste 4200 de amendamente pe care le-am facut au influentat legislatia europeana (sunt pe primul loc intre cei 32 de eurodeputati romani) si nu in ultimul rand, ma bucura faptul ca am putut ajuta romanii din tara si din strainatate in diverse feluri, am reusit sa repatriez copii la bunicii lor, sa apar drepturile romanilor in raport cu autoritatile din alte state, sa determin autoritatile romane sa aplice corect unele legi sau sa preia propuneri legislative noi!
Ana Magdin: Va rog sa imi spuneti 3 lucruri dupa care va ghidati viata, 3 amintiri din copilarie care va amuza si acum, 3 evenimente care v-au marcat sufletul si 3 lucruri pe care le detestati in Romania!
Maria Grapini: Eu am un decalog pe care l-am aplicat toata viata indiferent de pozitia sociala sau functia ocupata. Aleg trei dintre cele zece: dreptate, onoare, credinta!
Copilaria mea a fost una cu multa munca fizica. Am crescut la tara si am participat la munca din gospodarie si la camp. Cu toate acestea, am amintiri care acum ma amuza. De exemplu, la scoala, intr-o zi, profesorul de istorie mi-a spus ca, atunci cand voi fi mare si voi veni in satul natal cu o masina rosie, decapotabila, cu parul in vant, sa nu-l uit! Eu am inchis ochii, am vazut imaginea descrisa si imi era teama sa deschid ochii sa nu pierd frumusetea visului! Atunci mi-am propus sa reusesc in aceasta viata!
O alta amintire care acum ma amuza, este o patanie cu sania chiar inainte de serbarea de sfarsit de an! M-am dus sa ma dau cu sania si ne-am urcat trei colege pe sanie si am pornit pe derdelus. Numai ca nu am mai putut stapani sania si am sarit de pe un pod in raul care traversa satul.Toate trei am fost ude din cap pana in picioare iar eu m-am lovit la spate. Ca sa nu ma certe mama, nu am spus nimic si am mers la serbare cu o durere de spate de nu am putut sa ma aplec sa iau pachetul de carti primite ca premiu! Lumea m-a considerat mandra ca am luat premiul I, nestiind ca nu puteam sa ma aplec pentru ca ma durea spatele.
Si un alt lucru amuzant, era seara de Craciun. Noi nu aveam bani ca sa cumparam un brad de Craciun, dar parintii ne pregateau cadouri si dupa ce adormeam, le puneau sub perne. In fiecare an vorbeam cu sora si cu fratele meu sa veghem pe rand, sa ne prefacem ca dormim, ca sa vedem cine ne pune pachetele! Nu am reusit niciodata sa ne punem planul in aplicare! Acum ma amuz cand ma gandesc ca era simplu pentru parinti sa vada cand dorm copiii!
Detest multe lucruri care se intampla inca in Romania dar, cred eu, trei le generează pe celelalte: minciuna, nedreptatea si hotia.
Ana Magdin: Ce credeti ca trebuie facut acum in Romania pentru a nu mai fi aceasta ura si dezbinare intre oameni, intre romanii din tara si cei de pretutindeni?
Maria Grapini: Pentru a fi uniti, pentru a iubi Romania, pentru a avea o situatie mai buna in Romania, trebuie sa avem un sistem educational care sa puna baza pe intelegerea principiilor sanatoase ale responsabilitatii civice, pe abilitati vocationale si pe istoria Romaniei.Trebuie sa intelegem cat mai multi ca ura nu rezolva problemele, dezbinarea nu aduce solutii si anarhia nu aduce eficienta.
Ana Magdin: Cate carti ati scris pana acum, de ce, si care este mesajul lor?
Maria Grapini: Am scris patru carti dintre care una ca si coautor. Toate cartile le-am scris la indemnul unor persoane care apreciaza activitatea mea profesionala, implicarea in proiecte sociale, culturale, educationale si, mai nou, activitatea politica.Toate cartile au un mesaj optimist: „Se poate”!
Prin cartile mele (pe care le-am daruit celor care mi le-au cerut) am dorit sa impartasesc un model de viata trait de o femeie de afaceri care a reusit sa realizeze un balans cu viata de familie. Am dorit sa-i incurajez pe cei care nu indraznesc sa incerce sa-si realizeze visul.
Am un mesaj si pentru formatorii de opinii – sa nu creeze false valori pentru ca fac un mare rau societatii. Pentru toti romanii, mesajul meu este simplu: sa respecte principiile de viata etica, indiferent de postul sau functia pe care o ocupa.
Ana Magdin: Ce evenimente si ce proiecte aveti anul acesta?
Maria Grapini: In acest an, anul Centenarului, am avut deja multe actiuni dedicate traditiilor si portului popular, am fost initiatoarea legii portului traditional din Romania; am organizat Conferinte in Parlamentul European: ”Balcanii de Vest si ortodoxismul, in anul Centenarului”,” Femei de succes din Romania, in Europa, in Anul Centenarului”,”Economia durabila in Europa, Economia Romaniei in anul Centenarului”, lansari de carti etc.
Pe data de 19 Septembrie voi organiza in Timisoara un spectacol inchinat Centenarului, cu Maestrul Dan Puric.
Ana Magdin: Ce inseamna pentru sufletul dvs Marea Unire, si, iata ca, traim acest moment istoric in care Romania implineste 100 de ani…?
Maria Grapini: Eu sunt un om crescut in credinta si iubire de tara. Mama ne povestea cum a fost cu invazia rusilor, cum au fost scosi din casa iar la intoarcere, au gasit totul devastat. Parintii ne-au invatat sa ne iubim tara si sa nu plecam niciodata din Romania. De aceea, pentru mine, fiecare sarbatoare o traiesc intens. Unirea-100 de ani de la Marea Unire, pentru mine este cea mai mare sarbatoare istorica. Nu mi-e rusine sa spun ca imi iubesc tara! Astept „1 Decembrie” cu sufletul deschis, cu recunostinta pentru inaintasii si eroii nationali.
Ana Magdin: Ce simtiti sa spuneti familiei dvs din ceea ce ati fi vrut sa le spuneti dar nu le-ati spus niciodata?
Maria Grapini: Grea intrebare! Nu i-am intrebat niciodata daca sunt sinceri cand spun ca m-au inteles in modul in care mi-am organizat viata profesionala in raport cu viata familiala; daca nu au in sufletele lor un repros pentru ca stau asa de putin acasa.
Ana Magdin: Cum credeti ca vrea Dumnezeu sa fie romanii si Romania?
Maria Grapini: Asta este o intrebare si mai grea! Este greu, este imposibil sa raspund in numele lui Dumnezeu! Dar daca as putea, as face primul trafic de influenta din viata mea: sa faca o minune si sa inlocuiasca ura cu iubire, invidia cu ambitia, dezbinarea cu solidaritatea.
Cred ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii de pe Pamant sa traiasca in pace si intelegere, sa se respecte intre ei, sa se ajute si sa munceasca corect si bine. Asta cred ca vrea si de la romani si asta vrea si pentru Romania!
Ana Magdin: Ce amintiri aveti de cand traiati in casa parinteasca?
Maria Grapini: Eu am trait in casa parinteasca pana la varsta de 17 ani, cand am plecat sa-mi fac studiile. Am fost la facultate la Iasi iar de 40 de ani traiesc in Timisoara. Amintirile din casa parinteasca imi revin in memorie tot mai des, cu cat ma indepartez de anul plecarii.Totul este foarte viu in memorie!
Cum ne motiva mama sa muncim, sa invatam, cum ma trezeam cu mirosul de paine calda facuta la cuptorul din casa. Cum petreceam sarbatorile de iarna – pofta de petrecere a tatalui meu, bucuria de a darui, mirosul cozonacului copt in cuptorul din curte, cum ne spunea mama povesti cand lucram iarna la razboiul de tesut, cum organiza mama ”claca“ cu vecinele pentru torsul lanii, etc!
Ana Magdin: Ce mancaruri facute de mama dvs va placeau cel mai mult si ce retete ati pastrat gatind acum pentru familie si pentru prieteni?
Ana Magdin: Mama gatea excelent totul!
Borsul moldovenesc cu taietei de casa, pui cu mujdei de usturoi si mamaliguta, sarmalutele, tocanita cu carne pe porc, racituri (piftie) placinta cu branza de vaci. Apoi, cozonacii, cornuletele cu nuca sau mucenicii, toate aceste retete le-am pastrat si le fac acum pentru familia mea si pentru prieteni.
Ana Magdin: Va rog sa ne dati o reteta de placinta pe care o faceti cand sunteti acasa cu familia iar prietenii de pe facebook lesina de pofta!
Maria Grapini: Reteta de placinta este simpla. Este important sa fie respectate detaliile. De exemplu, framantatul aluatului pentru foile de placinta.
Se pregateste aluatul din faina, apa si sare! Nimic altceva. Bine framantat, pentru a se intinde foaia foarte bine, se lasa cca 15 minute ca sa se „odihneasca”.
Se pregateste umplutura: doua kg de branza proaspata de vaci, opt oua, patru pliculete de vanilie, coaja rasa de la o lamaie, o lingurita de sare si 250 g stafide (optional). Se amesteca foarte bine ingredientele. Se ia din aluat o cantitate mica de aluat, in functie de marimea tavii, se intinde foaia pana devine subtire de se poate citi ziarul prin ea (vorba mamei mele), ca sa se intinda mai usor se arunca repetat pe pumnii inchisi.
Se stropeste foaia cu ulei care se intinde cu o paleta pe foaie. Se pune umplutura pe toata foaia si se presara trei linguri de zahar peste umplutura, dupa care se rulează foaia cu umplutura si se aseaza in tava unsa cu unt ( zaharul se pune pe umplutura dupa ce am asezat-o pe foaie si nu in umplutura pentru a nu se inmuia si sa nu curga umplutura).
Se fac următoarele foi si se completeaza tava cu trei, patru foi rulate cu umplutura (depinde te marimea tavii). Din cantitatea de umplutura facuta vor iesi doua tavi de placinta.
Tava se pune la copt, la 180 grade, cca 50 min. Se scoate din cuptor, se acopera pentru 15 min cu un prosop. Apoi se pudreaza cu zahar si se taie felii.
Pofta buna!
Ana Magdin: Un gand pentru romanii de pretutindeni si pentru Romania, acum, in an Centenar!
Maria Grapini: Pentru toti romanii, oriunde traiesc le doresc in acest an important pentru Romania, in anul Centenarului, sa aiba parte de sanatate, bucurii dar sa poarte in suflet Romania, sa o apere, sa pledeze pentru unitate si solidaritate.
Ana Morosanu Magdin
