La o cafea, cu pictorițele gemene, Nora și Nada Stîngu,

„Din copilărie, bunica maternă, o cehoaică foarte evlavioasă, ne-a vorbit de speranța în Dumnezeu, fără a reuși să ne transmită pentru maturitate și preocuparea de a participa la Sfintele Liturghii. Astfel, cu o credință adaptată comodității noastre am traversat primii ani de adult.

Și a fost în anul 2014, abia împlinisem 30 de ani, când, o privire aruncată spre bibliotecă, cu intenția de a citi ceva, a trezit în mine, văzând Sfintele Evanghelii, rușinea că nu citisem niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Ce fel de creștină sunt, mi-am zis?!

„

Nora și Nada Stîngu (n.1984) sunt artiste vizuale cu o activitate complexă pe scena artei contemporane. Simultan cu demersul artistic laic, din anul 2017 au început să colaboreze cu Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți din Ciofliceni (Snagov) unde au finalizat trei proiecte murale: Capela din Turnul Clopotniței, Plafonul Sacristiei și Exteriorul Absidei Sanctuarului Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel.

 

 

 

Ana Magdin: Nada și Nora, știu, că, de curând, ați finalizat 3 proiecte murale, la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți, vă rog, povestiți-le amândouă, cititorilor  RomâniaVipPress și AmbasadorVipPress,  calea și istoria către un lucru atât de minunat!

 

Nora și Nada: Vă mulțumim, dragă Ana Moroșanu Magdin, pentru interesul acordat demersului nostru artistic. Din 2017, de la primul nostru interviu, ați fost pentru noi un sprijin și o bucurie!

 

Nada

 

 

Peste câteva luni împlinim 40 de ani de existență, iar retrospectiva ultimei decade o privim cu multă recunoștință, întrucât la rădăcina acestor proiecte din zona artei sacre, despre care vom relata în rândurile de mai jos, stă o chemare, un drum spre Liturghie, spre Dumnezeu.

În familia noastră au coexistat două religii, partea maternă este romano-catolică, iar cea paternă-ortodoxă.

Noi am fost botezate catolice.

Din copilărie, bunica maternă, o cehoaică foarte evlavioasă, ne-a vorbit de speranța în Dumnezeu, fără a reuși să ne transmită pentru maturitate și preocuparea de a participa la Sfintele Liturghii. Astfel, cu o credință adaptată comodității noastre am traversat primii ani de adult.

Și a fost în anul 2014, abia împlinisem 30 de ani, când, o privire aruncată spre bibliotecă, cu intenția de a citi ceva, a trezit în mine, văzând Sfintele Evanghelii, rușinea că nu citisem niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Ce fel de creștină sunt, mi-am zis?!

Din acea clipă am început să descopăr nevoia reînnoită a credinței, nemaigăsind mulțumire în ignoranța religioasă trăită pană la acea dată.

Apărea conștientizarea unei mobilizări interioare pe care Dumnezeu o voia de la mine. Și după un parcurs interogativ, ajutat de lecturi mai aprofundate, în anul 2015, mi-am făcut curaj și m-am prezentat pentru întâia oară în fața unui preot pentru Sacramentul Spovezii.

Bucuria cu care m-a primit părintele, a însemnat manifestarea concretă a paternității și îmbrățișării lui Dumnezeu.

 

Nora

 

Eu o urmăream discret pe sora mea, ajungând treptat la concluzia că o credință fără aprofundare, fără practică nu merge.

 

Nada

 

Revenind în zona Snagov după un itinerar expozițional în spațiul bănățean, curatoriat de doamna dr ist. Dana Antoaneta Bălănescu, căutam mai aproape de locuința-atelier o biserică catolică pentru a participa în continuare la Sfânta Liturghie.

Pașii ne-au purtat la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți, întâlnindu-ne cu expresia vie, inteligentă și ospitalieră a fraților carmelitani.

Primul frate care a venit la noi cu o privire caldă și prietenoasă a fost părintele  Antonio Prestipino.

Entuziasmate de calitatea umană și culturală a fraților, de respectul pe care l-au acordat tradiției autohtone (dânșii fiind originari din Italia) inserând-o într-o armonioasă concepție arhitecturală, am simțit că am ajuns acasă. Adăugându-se treptat familiarității resimțite, prieteniile legate cu comunitatea formată în jurul comuniunii carmelitane.

În aprilie 2017, părintele Tarcisio Favaro,  artist înzestrat cu o inteligență pătrunzătoare, ne-a scos din perimetrul artistic familiar lansându-ne invitația de a picta capela din turnul clopotniței, spunându-ne pe un ton glumeț că vom începe cu ce este mai „ușor”: cu tavanul!

 

Nora

 

Fiind pictorițe laice, evident că invitația ne-a stârnit un amestec de sentimente, era noutatea neașteptată ce venea să înlăture bariere de genul că nu aveam nicio experiență în segmentul artei sacre.

Cu gândul la încrederea lui Dumnezeu și a părintelui în noi, în câteva luni luam parte la un act de curaj urcând pe schelă spre a  realiza primul proiect:

Isus Cristos Pantocrator și cei doisprezece Apostoli.

 

Ana Magdin: Cât a durat toată lucrarea și ce sentiment ați avut, pictând, și, știind că oameni fericiți sau cu sufletele pline de durere, se vor închina și se vor ruga Divinității, acolo, unde, voi, prin suflet, pensulă și vopsele, ați dat viață unor chipuri biblice!

 

Nada

Primul proiect l-am început în decembrie 2017, iar în octombrie 2021 am reușit să finalizăm cea mai mare provocare, fresca.

 

Sentimentul de recunoștință m-a însoțit pe tot parcursul lucrului, gândindu-mă cât de extraordinar este Dumnezeu. Două tinere ce până la 30 de ani priveau cu superficialitate tot ce era legat de zona religioasă, în doar trei ani ne aflam pe schelă pentru a zugravi chipul Mântuitorului.

Aveam impresia că întregul se leaga într-o coerență ce simplifica accesul la Milostivirea Divină. Nu mai contau îndoielile sau căderile, ce conta era mica noastră disponibilitate de a face voia Lui Dumnezeu, care susținea pictural ansamblul. Cred că Dumnezeu ne-a încredințat aceste proiecte pentru a ne bucura și a ne apropia de El. Acesta a fost sentimentul ce a însoțit toată lucrarea și pe care am dorit să-l contemple și ceilalți.

 

Nora

În ceea ce mă privește, un moment de conștientizare a importanței lucrării ce urma a prinde formă a fost cel dinaintea schițării primului chip biblic, cel al Sf ap Paul. Mă apucase neîncrederea că nu voi izbuti, simțindu-mi mâna grea. Abia după ce mi-am lăsat ezitările în grija lui Dumnezeu, cu un simplu,” Doamne, ajută-mă!”, am prins avânt. Și în toate lunile acelea de escaladat schela și ținând capul pe spate, ceasuri întregi, lucrul a decurs atât de firesc de parcă mă aflam în fața șevaletului.

 

Nada

 

Datorită îndrumării părintelui ce ne-a vorbit de frumusețea diversității în unitate, de unicitatea fiecărei persoane create și a încurajat apropierea de Dumnezeu precum o legătură filială, starea care a însuflețit lucrul era cea de bucurie.

Dincolo de impresia reluării unui model iconografic, urmăream să creăm un dialog între ce a fost asimilat de tradiția creștină și ce puteam adăuga cu avânt tineresc și autentic ținând cont atat de tradiția catolică cât și de faptul că ne aflam într-o țară predominant ortodoxă.

Pornind de la realitatea că Divinul a îmbrățișat firea omenească, încercam să punem accentul pe această Divină umanitate a lui Isus păstrând optiunea unei înfățișări mai umane, cu trimitere la perioada prerenașcentistă când încă mai era prezentă influența bizantină în arta occidentală.

 

Nora

Isus-Pantocrator, înfățișat pe tavanul capelei, ne comunică tuturor că suntem în centrul atenției Sale, pe Evanghelia deschisă am scrise cuvintele : „Eu Sunt cu Voi”.

Inspirate de tradiția apuseană, pe Sfinții Apostoli i-am redat cu diferite însemne ale martiriului sau repere reținute de istorie.

De pildă, Sf. Bartolomeu ține în mână propria-i piele jupuită.

Sf. Ap. Iacob este înveșmântat precum un pelerin, cu o scoică în mâna dreaptă ce face referire la drumul inițiatic parcurs de secole către Santiago de Compostela.

Sf. Filip poartă un coș cu pâini, amintind de propria sa credință încercată, întărită de Isus la înmulțirea pâinilor.

Pe Sf Iacob a lui Alfeu l-am înfățișat purtând spice de grâu deoarece tradiția îl denumește „sămânță dumnezeiască”.

Pe cei 4 stalpi sunt reprezentați 8 îngeri ce trimit la scara lui Iacob, ei urcă la cer cu rugăciunile oamenilor și coboară pe pământ cu harul lui Dumnezeu.

Patru scene evocă istoria ordinului carmelitan.

 

Îmi amintesc un episod amuzant. Deși gemene, ca gest plastic suntem diferite. Capela fiind prima experiență de lucru împreună. Pentru ca lucrarea să devină un întreg a fost nevoie ca amândouă să ajungem la un consens. Astfel, într-o duminică sora mea îmi tot repeta că varianta ei picturală e mai potrivită în context. A doua zi, dis-de-dimineață apare părintele și fără a ști de discuția noastră din ziua precedentă spuse: „Nada, lasă de la tine și înaintați în varianta Norei, că e mai potrivită!”.

 

Nada

 

Și mi-a luat timp să renunț la mine.

Când ceva era rupt din întreg, simțul critic al părintelui rostea cu prietenie: „nu aveți iubire!” Sau :”Nada, ce veșmânt neglijent are Isus, nu ai iubire!, Uită-te la Nora ce frumos o nuanțează pe Maica Domnului!”.

 

Una din cele mai frumoase reacții la vederea capelei a fost a unei tinere croate, ea spunea că lucrarea îi transmite un Dumnezeu iubitor și milostiv: „Cred că părintele vostru s-a rugat mult de a ieșit așa.”

 

Nora

 

În ianuarie 2019 a urmat cel de-al doilea proiect la Mănăstire. Plafonul Sacristiei

Sanctuarului cu interpretarea plastică a poemului Sfântului Ioan al Crucii, Cântarea Spirituală. O capodoperă poetică ce se apleacă asupra itinerarului creștin, a călătoriei parcurse de sufletul îndrăgostit de Mirele Cristos până la nunta spirituală cu Acesta.

 

Poemul este compus din 40 de strofe, din care noi am ales 12 spre a fi redate pictural.

Firea noastră este una rezervată în privința exprimării sentimentelor în cuvinte, iar ceea ce citeam la Sf. Ioan al Crucii era un nivel înalt de trăire și mărturisire a iubirii față de Creator.

Dacă anteriorul proiect părea intimidant ca efort fizic, acesta era de-a dreptul copleșitor în privința mesajului.

Să ne punem în pielea autorului era imposibil, nu mai rămânea decât acceptarea propriei sărăcii interioare. De  restul s-au ocupat Dumnezeu și rugăciunile părintelui.

 

Întregul poem prezintă perseverența Sufletului care nu se descurajează de aparenta absență a lui Dumnezeu, ci înaintează. Cristos se ascunde în simbolul unui cerb și se arată uneori Sufletului pentru a-l pune la încercare. După multă osteneală, Miresei îi sunt împărtășite misterele înțelepciunii lui Dumnezeu, asemuite de Sf. Ioan al Crucii cu un relief alpin, stâncos cu felurite cavități. Aici Sufletul cunoaște tainele Mirelui Cristos prin prezența Rodiului și a pâinilor, și ajunge la plinătatea bucuriei de a trăi în iubirea Divină.

 

Nada

 

Ceea ce trebuie amintit, referitor la acest poem, este contextul în care a fost creat. A fost compus în memorie când Sf. Ioan al Crucii era întemnițat și umilit de către frații carmelitani ce nu doreau reforma. Acolo, în întunericul temniței a compus această capodoperă ce vorbește de un Suflet îndrăgostit de Dumnezeu.

 

Nora

 

Pe 15 septembrie 2021, s-a dat startul la o nouă provocare, de data aceasta și tehnic vorbind. Urma să realizăm primele fresce din activitatea noastră cu tema Misterului Pascal: Pătimirea, Moartea și Învierea lui Isus.

Un proiect mare, ce ne-a entuziasmat.

De câte ori trec pe lângă acele fresce îmi amintesc că înainte de a ști că proiectul ne va fi încredințat, mă gândeam la artiștii care vor avea parte de bucuria să-l materializeze, fără sa-mi treacă nicio secundă prin minte că binecuvântarea va cădea pe noi.

 

Diferită de alte tehnici, fresca este o pictură executată pe tencuială proaspătă,

Cere rapiditate și mintea să poată lucra sub presiune, cere claritate și spirit de sinteză. Ea înclină spre decorativ, fiind lizibilă de la distanță.

Este o materie vie, ce comunică cu artistul

Am preferat schițarea compoziției liber, fără transpunerea desenului în prealabil, ceea ce mărea un pic presiunea.

Fresca ne-a învățat relația gestului cu suprafața. Cu fiecare mână știam mai bine ce aveam de făcut.

Partea faină a unei fresce este că te ține ancorat în prezent, detașat de preocupări exterioare lucrului.

Eram permanent într-un acum, nu mâine, nu peste o lună așa cum mintea evadează cu alte tehnici.

A fost o experiență deosebită.

 

Nada

 

Părintele Tarcisio și-a dorit ca noi să ajungem să stăpânim tehnica buon fresco „dacă veți reuși, toate celelalte vor fi ușor de făcut”, ne spunea. Dânsul ne-a sugerat intenții, dar ne-a lăsat și libertatea artistică. Voia să vadă cum e gândirea și structura noastră.

Ca opțiune stilistică ochii noștri au coborât tot până la Prerenaștere fructificând aspecte pe care le puteam reda într-o continuitate.

 

Când lucrul devenea intens pe Nora nu o mai deranja nimic din jur, așa era de concentrată. Părintele glumea spunând că nici dacă ar veni Papa, Nora nu s-ar da jos de pe schelă. Eu, în schimb, coboram frecvent, observam, sau mai răspundeam întrebărilor privitorilor.

 

Cele 5 fresce, conțin 2 scene ce nu se regăsesc în tradiția iconografică, meditate profund de pr Tarcisio

„Euharistia și Sf. Petru”și „Noaptea Întunecată a lui Isus”.

Când îi spuneam părintelui că nu toată lumea va rezona cu frescele, răspunsul dânsului a fost să avem răbdare că arta merge înaintea oamenilor, iar oamenii treptat o urmează.

 

Ana Magdin: Unde se află această sfântă Mănăstire și cine slujește la ea?

 

Mănăstirea este localizată în județul Ilfov, sat Ciofliceni (comuna Snagov)

Slujesc 4 preoți-călugări, trei italieni și un frate român

Pr Damiano este actualul superior al comunității, pr Mihai, pr Marco și pr Tarcisio

 

Părinții carmelitani desculți aparțin de Provincia italiană din regiunea Veneto. În anul 2000, când s-au stabilit în România, au locuit într-un apartament în București, iar în 2003 au început proiectul de construire al ansamblului mănăstiresc. Lucrările de construcție au fost finalizate în anul 2015, când Biserica Mănăstirii a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel și declarată Sanctuar Marian.

 

Istoria carmelitană are la bază un grup de pelerini latini care s-au retras, la început de secol XIII, pe Muntele Carmel pentru a trăi un ideal contemplativ închinat Sf Fecioare Maria și nuanțat de amintirea Profetului Ilie. Ideal pe care Patriarhul Ierusalimului, Sf. Albert, l-a concretizat într-o normă de viață.

Mai târziu, în prima jumătate a secolului XVI, Ordinul Carmelitan este reformat de Sf. Tereza de Avila în colaborare cu Sf. Ioan al Crucii.

 

Ana Magdin: În ce alte proiecte vă implicați anul acesta?

 

Nada

 

În ultimele luni ne-am pregătit cu seriozitate pentru Expoziția-Eveniment programată să aibă loc în primăvara anului 2025.

Proiectul este cel mai important din demersul nostru, întrucât vom expune alături de o exemplară personalitate artistică, domnul Christian Paraschiv, care ne-a lansat invitația.

 

Arta domnului Christian se bucură de recunoaștere largă atât în peisajul autohton, cât și internațional, convingând de-a lungul timpului prin inteligență, complexitate, inovație, curaj și credință.

Expoziția va îngloba tema Feminin/Masculin dezvoltată de domnul Christian Paraschiv în anii ‚80, în România și interzisă de autoritățile comuniste.

Noi vom prezenta un număr de lucrari selectate deja de domnul Christian.

 

Nora

Imaginați-vă ce mare bucurie pe noi, când într-o dimineață oarecare, pregătite să începem lucrul de atelier, zărim mesaj de la marele artist, Christian Paraschiv! Prima persoană căreia i-am împărtășit vestea a fost părintele Tarcisio, dânsul s-a bucurat sincer.

 

Ana Magdin: Unde vă pot găsi cei care și-ar dori o lucrare marca minunatelor gemene, Nada și Nora Stîngu?

Cei care sunt interesați de lucrul nostru, ne pot găsi lucrările online pe pagina de Facebook Nora & Nada Stîngu.

 

Ana Magdin: Cum este în acest moment viața pentru voi, în România?

 

Nada

 

Pot spune că trăim o viață asumată de artist ce implică acceptarea cu maturitate a complexității drumului ales. Un drum pavat cu împliniri, încercări, nemulțumiri si speranțe.

Partea bună este că Dumnezeu ne-a dat un psihic combativ, nu suntem axate pe ce lipsește, ci pe ce ne bucură deja.

Am învățat, de-a lungul timpului, că victimizarea duce la inerție, mintea rămâne blocată pe factorii care împiedică dezvoltarea și nu e lăsată să plămădească expresia. Când rămânem fără soluții,

Știm cu certitudine că nu e voia lui Dumnezeu și atunci îi oferim Lui imposibilul. Și cum spune Nora, după lungi perioade de aparentă tăcere vin lucruri extraordinare. Iar noi suntem prompte, ne-am pregătit din timp, avem lucrările făcute!

 

Nora

 

Viața noastră gravitează în jurul artei

Este o binecuvântare că suntem două și că putem merge împreună.

Ne încurajăm, ne criticăm reciproc.

 

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

 

Nora

Speranță și curaj în toate!

 

Nada

Le-aș transmite ce mi-a spus mie odată părintele Tarcisio, vazandu-mă îngrijorată:

„Nada, zâmbește, că Dumnezeu te iubește!”

Așadar dragi români, zâmbiți cu certitudinea acestui gând!

 

Ana Moroșanu Magdin

Președinte Fondator RomâniaVipPress