„Mi se pare ca peste dreptul la libera exprimare s-a suprapus un plan al conflictului intre puteri sau reprezentanti ai acestora!”

Despre Romania, cu Claudiu Lucaci,  romanul care a studiat Management Strategic la Harvard University!

„Pe scara valorilor morale  si al dezvoltarii personale America ramane un model functional cu garantii solide…!”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ana Magdin: Domnule Claudiu Lucaci, sunteti unul dintre cei mai pregatiti tineri din Romania, cu o experienta destul de importanta in politica dar si in presa! Ce credeti ca se doreste in Romania prin aceste proteste?

Claudiu Lucaci: Caracterizarea de tanar se potriveste in masura in care gandesc si simt ca un spirit liber, neincorsetat de dogme si ranchiuni. In ceea ce priveste politica, aceasta este o profesie care presupune vocatie, deci trebuie practicata de oameni dedicati unei profesii care isi asuma rolul in baza unui mandat primit prin votul popular. Romania este departe de imaginea proiectata in democratiile consolidate in privinta figurii corecte a unui politican. Prin urmare, desi nu sunt angrenat politic, sunt obisnuit sa analizez actiunile politicienilor in cheie analitica. Recentele dezvoltari in spatiul public care s-au soldat cu proteste in strada pot fi judecate prin prisma interesului legitim al cetatenilor care simt iminenta unui prejudiciu personal prin deciziile luate de o autoritate. Cred ca intre aceasta actiune justificata si logica conflictului permanent in care se afla fortele politice exista o discrepanta majora. Mi se pare ca peste dreptul la libera exprimare s-a suprapus un plan al conflictului intre puteri sau reprezentanti ai acestora. In Romania, tema coruptiei este atat de uzitata incat pare sa fi ajuns o dogma. Desi este reala si trebuie tratata ca un flagel, riscam ca in numele acestui obiectiv sa ne transformam viata intr-o cursa a contestarii oricui pe baza de suspiciuni sau inamicitii personale. Oricine este suspect pentru ca nu ne place din punct de vedere politic. Ar fi fost foarte usor ca acest scandal national sa se inchida printr-o interventie precisa si ferma a Presedintelui. Insa noi nu am ajuns sa transam inteligent un conflict politic – de aici riscul de a-l transforma intr-unul juridic, intre puterile constitutionale. Suntem intr-o faza a contestarii publice imprevizibila in consecinte si greu de analizat cu informatiile de care dispunem public.

 

Ana Magdin: Foarte multi analisti politici din strainatate, considera ca la 27 de ani de la revolutie, Romania inca traieste in haos! Care este opinia dvs.?

Claudiu Lucaci: Ceea ce vedem in Romania este o tranzitie neterminata catre democratie si, totodata, incerta cu privire la statul de drept. Desi tara noastra si-a incheiat formal transformarea din punct de vedere al corpului legislativ si al  construirii institutiilor democratice, au ramas nefinalizate instrumentele de implementare si de schimbare a mentalitatii. Sentimentul acesta de haos este de fapt unul de incertitudine, de neclaritate (confuzie) cu privire la functionarea corecta a institutiilor si a bunei guvernari. Avem deficite mari in privinta respectarii si insusirii  de catre toti actorii politici sau institutionali a normelor statului de drept. Unii le incalca din ignoranta, altii cu buna stiinta. Insasi societatea este duplicitara: refuza declarativ hotia, dar admite ca pot fi diferente in aplicarea principiilor de legalitate. De aceea, cred ca instabilitatea morala si etica a indivizilor provoaca un bruiaj permanent care incetineste finalizarea tranzitiei. Pentru a depasi aceasta tergiversare in atingerea obiectivelor am avea nevoie de povesti de succes si realizari prin cumul care sa exceada succedarea guvernelor. In schimb, observ ca orice castig pentru societate este disputabil si reversibil in functie de interesele politice.

 

 

Ana Magdin:  Ce trebuie facut in aceasta tara si inca nu s-a facut, astfel incat oamenii sa nu mai iasa in strada sau sa nu mai fie manipulabili?

Claudiu Lucaci: Exprimarea publica nu trebuie sa fie pusa in discutie. Din contra. Este utila, pentru ca demonstreaza ca oamenii inteleg sa reactioneze la diferite teme sau riscuri care ii pot afecta. Constiinta civica este chiar de dorit intr-o tara ca Romania deseori indiferenta la teme de interes public major si mai tot timpul dezbinata. Ceea ce este important in orice actiune in strada este ca motivele  si justificarile celor nemultumiti sa fie reale, oneste si sustenabile in scop. Din pacate, asa cum exista o prejudecata ca tot ce se intampla in Romania este pus la cale de oameni dubiosi, asa si revolta publica este suspectata de interese de grup sau actiuni coordonate de forte obscure. Asa ca, pare un joc cu suma nula, mai degraba decat unul constructiv. Aceasta suspiciune generala nu poate sa dispara usor Nu ma astept sa vad prea curand o elevare a gradului de educatie si intelepciune, astfel incat sa apara o constiinta publica imuna la manipulare. Mai multa transparenta in toate segmentele societatii, o educatie solida si continua pentru cresterea ratiunii sau o constientizare a populatiei printr-un efort comun al corpurilor profesionale ar putea feri pe oricine de conspirationism sau manipulare.

 

Ana Magdin: Considerati ca prin tot ceea ce se intampla in ultimii ani, dar si de la revolutie incoace, este o bataie de joc  si un “noroi” aruncat peste memoria celor care si-au pierdut viata pentru libertate in urma cu 27 de ani, sau se continua o lupta interminabila, bazata pe interese meschine, pe orgolii nemasurate si pe o ura fara egal?

Claudiu Lucaci: N-as face astfel de aprecieri sau analogii. In toti acesti ani s-a spus mereu ca anumite gesturi sau comportamente ale unor conducatori sau organizatii politice desfiinteaza castigurile democratice de dupa 1989. Eu nu am aceasta perceptie. In schimb, noi am ratat cateva clarificari esentiale la nivelul societatii. N-am adoptat o lege a lustratiei, n-am deschis arhivele fostei Securitati, n-am condamnat excesele trecutului, n-am construit elite si n-avem un antidot la impostura. Ce vedem acum sunt efectele acestor erori de parcurs. Sistemul politic sau cel administrativ s-a dezvoltat pe aceste compromisuri, iar acum sunt puternic virusate. Ne imaginam ca Romania inainteaza in acelasi ritm cu restul statelor occidentale. Este o iluzie. De fapt, refuzam sa acceptam ca suntem in urma altora in multe privinte. Nu doar in ceea ce priveste nivelul de trai sau securitatea individului. Este greu de crezut ca o constiinta civica se intareste in lipsa unor mecanisme de functionare si control insusite de toti membrii societatii. De aceea, vedem rabufniri de ura sau neincredere.

 

Ana Magdin: Cum va doriti sa arate Romania, cum o vedeti prin ochii dvs de tanar cu vise si sperante in aceasta viata?

Claudiu Lucaci: Exista un construct ideatic si unul rational. Cel ideatic este suma dorintelor personale si a valorilor pe care le am. De aceea ma feresc sa spun in ce fel de Romanie as vrea sa traiesc. Prefer sa-mi imaginez cat poate sa fie de apropiata aceasta tara de o societate atragatoare pentru orice cetatean. Modelul meu preferat este SUA. Nu sunt naiv sa cred ca acolo este tot ce ti-ai dori pentru a fi fericit. Dar pe scara valorilor morale  si al dezvoltarii personale America ramane un model functional cu garantii solide. In schimb, pana cand Romania nu se desparte de trecutul sau malign, sperantele unei refaceri morale si etice sunt limitate. Trebuie sa ajungem la un compromis intre indivizii societatii. Sa valorizam performanta si initiativa pozitiva. Sa renuntam la ipocrizie si comportamente indoielnice. Sa respectam legea si legea sa fie in beneficiul tuturor. Sa construim o societate corecta si capabila sa ne apere de orice tentatii imorale.  Nu sunt de acord cu personificarea institutiilor si nici cu zeificarea unor indivizi care devin pseudo modele pentru cetateni. Romanii nu cred in zei, dar se roaga la “icoanele” corectitudinii politice. Pana cand nu vom cere socoteala in mod egal celor care au instrumentele sa conduca tara, nu vom iesi din aceasta stare de amagire.

 

Ana Magdin: Ce va doriti pentru sufletul dvs, cum doriti sa fie viata dvs in Romania?

Claudiu Lucaci: Starile personale sunt intr-o permanenta lupta cu ratiunea mea. Este o disputa des intalnita in cazul persoanelor complexe si cu un grad ridicat de moralitate. Mi-as dori sa am mai mult timp pentru citit carti sau privit filme. In plus, m-ar bucura sa pot dezvolta proiecte personale, insa imi ocup mare parte din viata cotidiana cu activitati obisnuite care nu-mi provoaca mintea la introspectie. Am sentimentul ca atunci cand Romania se va schimba va fi prea tarziu pentru mine sa mai asimilez placerea de a trai impacat cu efervescenta ideilor mele.

 

Ana Magdin: Pe pagina dvs de socializare, ati postat… “Ne cam jucam cu focul prin Romania. Tot mai putini oameni rationali sunt prin jur”! Puteti va rog, sa dezvoltati putin aceasta afirmatie?

Claudiu Lucaci: Structural nu sunt un om conflictual. Ma adaptez mai greu la discursul urii sau la stari de razboi personal. Imi provoaca repulsie orice manifestare irationala si ma feresc cat pot sa fac judecati de valoare. Observ insa in societate o placere in etichetarea oricui ne displace, in executii publice sumare si o ciondaneala pe mize minore. Din acest motiv, sunt predispus la acest sentiment de dezamagire fata de ceilalti. Sunt prea multi conationali care nu pot evolua de la stadiul de ratiune primara sau instinctuala. Inteleg ca le este mai usor sa se exprime cu brutalitate, fara sa acorde spatiu mental unei minime reflectii. Dar ceea ce observ este ca odata cu trecerea anilor, formele de abrutizare sociala se amplifica si devin tot mai greu de izolat. Ratiunea este folosita in mod negativ si in scopuri inselatoare. Rareori vad discutii bazate pe argumente si dialog civilizat. Parca am fi intr-o stare permanenta de razboi. Iar mediul online este locul de intalnire cel mai vizibil pentru creierele incinse. Si din pacate, acesta ii radicalizeaza cu fiecare zi care trece.

 

Ana Magdin: Aveti una dintre cele mai interesante emisiuni din TVR! Cum merg lucrurile la Televiziunea Nationala?

 

 

Claudiu Lucaci: Emisiunea pe care o realizez – Ultima editie – este o mostenire TVR din vremurile cu succes la public. Inca mai rezista ca brand, de peste 10 ani. Mi-am dorit mereu sa fiu un creator de branduri si nu un prestator de servicii jurnalistice. Din acest motiv, ma preocupa foarte mult felul in care ofer telespectatorilor informatia. Caut mereu retete inedite de dialog cu invitatii si ma raportez la formatele americane de dezbateri. Deocamdata asta este tot ce fac in TVR. Raman cu memoria realizarilor si neimplinirilor din perioada in care am condus departamentul de Stiri. Sunt satisfacut ca am pus bazele unei organizatii de stiri solida si capabila sa tina pasul cu provocarile din piata audiovizuala. Dar despre aceste aspecte ar fi nevoie de un alt interviu.

 

Ana Magdin: De curand, am observat ca promovati o carte, “Programarea binelui”! Va rog sa povestiti care este povestea acestei carti, cand a fost publicata si ce contine ea?

Claudiu Lucaci: Cartea este publicata de cativa ani, dar am decis sa revin cu promovarea ei dupa ce am realizat cat de actuale sunt evenimentele de atunci. Paradoxal, societatea romaneasca se comporta ca un mecanism repetitiv.  Un scandal de acum cativa ani se repeta cu alti actori in zilele noastre. Pare ca suntem un popor cu memorie scurta si selectiva. E suficient sa citesti relatarile vremii si vei vedea ca drama, socurile si emotiile sunt similare cu cele petrecute candva in trecutul apropiat. M-am intrebat mereu de ce romanii isi consuma energiile in sustinerea sau respingerea unor oameni care in viata lor au demonstrat ca sunt versatili, inconsecventi cu principiile enuntate odinioara? Nu gasesc decat o explicatie: sunt obisnuiti sa fie mintiti. De aici mi-a venit ideea, care nu este utopica, sa explorez ipoteza ca omul sa fie familiarizat de timpuriu cu gandirea pozitiva. Dar nu in sensul hedonist al rezultatului. Nu pentru starea sa de bine, ci in scopul definirii unui set comun de valori si norme morale mai presus de orice forma de influentare negativa. Cand te programezi sa atingi binele comun esti mai adaptat la razboiul pe care il duci permanent cu ceilalti, preocupati sa obtina avantaje sau castiguri personale. Pana la urma, acolo unde muncesti sau traiesti o astfel de atitudine multiplicata si in mintea altora poate duce la o transformare benefica.

 

Ana Magdin: Un gand pentru romanii de pretutindeni!

Claudiu Lucaci: Mi-as dori sa fiu implicat in cat mai multe proiecte jurnalistice sau diplomatice cu romanii din diaspora, dar se pare ca in ultima vreme nu am reusit sau nu m-am nimerit in conjunctura potrivita. Din evaluarea mea strict personala, cred ca sunt prea putine punti cu acestia. In afara unor programe  punctuale sau a unor constructii institutionale  formale n-am identificat o politica publica eficienta pentru dezvoltarea diasporei ca un corp de elita atasat Romaniei. Faceti o comparatie cu diaspora evreiasca sau cea italiana din SUA si veti intelege la ce ma refer. Ma gandesc la prietenii si cunostintele mele din strainatate si realizez ca majoritatea sufera din cauza decuplarii de tara. Si-ar dori sa faca multe lucruri utile pentru Romania, dar li se pare ca energiile lor nu sunt capacitate intr-o directie sustenabila dezvoltarii unui flux continuu de cooperare intre indivizi si institutii. Ca sa intelegi nevoile si asteptarile romanilor din Diaspora este necesara o permanenta conectare prin intermediul misiunilor noastre diplomatice cu cei dispusi sa participe la intarirea sentimentului de incredere si reusita. Probabil ca este momentul pentru o dezvoltare mult mai impetuoasa a diplomatiei romanesti spre acest tip de relatie.

Ana Morosanu Magdin