La o cafea cu Maria Nagy, cântăreață de muzică pop-rock,

“Nu-mi plac oamenii îngâmfați, aroganți care privesc lumea de sus, care afișează un aer de superioritate…! Nici oamenii care se laudă, fie cu averea lor, fie cu cunostințele și relațiile lor SUSPUSE. Mi se par penibili și sunt convinsă că suferă de un sentiment de profundă inferioritate!”

 

 

Ana Magdin:  Ce mai faci, draga mea, Maria, ce noutăți mai ai de la ultimul nostru interviu și până acum?

Maria Nagy:  Noutăți….De  când nu am mai vorbit, s-au petrecut multe în viața mea, deși am crezut că voi sta în umbră, fără să înaintez în tunelul meu vreun pas și să văd vreodată lumina ivind pe drumul VISURILOR mele, de care am mai vorbit de atâtea ori. Să încep cu familia mea apropiată: suntem sănătoși, căci asta este cel mai important, iar în al doilea rând soțul meu, fata mea, Julia, eu și Fido (cațelușul nostru ), cu toții am împlinit anul trecut o vârstă rotundă :), deoarece cu toții ne-am născut într-un an al cărui număr se termină cu cifra 7. Ceea ce sper să ne aducă noroc în 2018..:)

Am avut apariții TV în niște emisiuni minunate, mulțumită Marinei Almășan, lui Mihai Morar, Cristi Brancu, Carmen Movileanu, și emisiuni la Radio România Actualități cu Andrei Partoș, Felix Crainicu, la redacția ziarului Libertatea, precum și alte nenumărate interviuri în presa românească.

Anul trecut am făcut o vizita pe meleagurile natale, la Remetea, județul Harghita, unde ne-am întâlnit cei care ne-am născut acolo în același an. Mulți dintre noi ne-am revăzut după 40 de ani  sau chiar mai mult și am avut parte de clipe foarte emoționante si de neuitat!! Cu ocazia asta am fost redescoperită și de presa de acolo, inclusiv de postul de televiziune din Gheorgheni, de niște oameni minunați de la care am primit un sprijin cald, sincer și nemaiîntalnit, care m-a uns la suflet. Dar cei care au „pornit lavina” în presa scrisă în limba maghiară și m-au căutat chiar înainte să merg acasă, au fost dr. Bencze Mihály, care a publicat un fel de biografie mai amplă despre mine în suplimentul de București al ziarului intitulat „Brassói lapok”, și Czirják Károly din Toplița, care mi-a luat un interviu, care a apărut în serie, adică în mai multe numere ale unui ziar local. A urmat Zsigmond Attila de la Televiziunea din Gheorgheni cu un reportaj filmat, preluat si de canalul de televiziune M1 Ungaria, și ziarista Balázs Katalin, care a făcut un interviu cu mine pentru ziarul „Gyergyói hírlap”, publicat și de Liget.ro online. M-a primit domnul Laczkó Elemér, primarul comunei Remetea, cu care am discutat despre un eveniment, un proiect esențial din viața mea, despre care îți povestesc puțin mai târziu, și pentru care îi mulțumesc si pe aceasta cale! Se spune că „nimeni nu e profet în țara lui”, ceea ce – zic eu – uite că nu este adevărat! Dacă membri comunității din care provii consideră că reprezinți o valoare pentru ei, fiindcă ești sinceră și devotată față de ceea ce faci, această zicală nu mai este valabilă. Să-ți dau un exemplu: mă plimbam pe străzile străbătute de mine foarte des în copilărie și m-am întâlnit cu tineri care m-au oprit, s-au fotografiat cu mine și mi-au spus „Suntem mândri de Dumneavoastră!”, ceea ce pentru mine era ca o formulă magică datorită căreia imediat au început să curgă lacrimile pe obrazul meu. Deci într-un final: perioada care a trecut de când noi nu am mai vorbit, a fost cea mai productivă din viața mea, după „revenirea mea!”

Ana Magdin: Ai un proiect la care lucrezi?

Maria Nagy: Am chiar mai multe proiecte și voi începe cu cel mai drag sufletului meu!

Pe data de 8 aprilie 2018, în cadrul unui eveniment organizat de Primăria comunei Remetea (județul Harghita) unde m-am născut, mă voi întâlni cu rudele, prietenii și fanii mei vechi și noi dragi, cărora, răspunzând la întrebările lor, le voi povesti amănunte din viața mea, le voi cânta câteva piese, cu care – sper – îi voi și încânta!!  Va fi un moment, un CONCERT foarte special, chiar unic (!!!) din viața mea, ținând cont de faptul că exact cu 50 de ani în urmă, in 1968 am urcat pe scenă prima dată la Remetea, în cadrul unei festivități școlare, și – acompaniindu-mă la acordeonul meu micuț – am cântat câteva piese, inclusiv și unele ale Margaretei Pâslaru, pe care o adoram! Deci era primul meu „debut” ca artistă  și prima ocazie când am savurat gustul succesului!  Nici nu știu cum și de ce, dar poate întâmplarea a făcut ca de atunci niciodată n-am mai cântat la Remetea!! Poate și din cauza faptului că peste câțiva ani de zile ne-am mutat la Miercurea-Ciuc, unde m-a descoperit Adrian Păunescu, iar de acolo drumul vieții m-a purtat la București și – cu puțin timp mai târziu – în străinătate! Deci, cred că nu trebuie să-ți explic mai amănunțit, de ce mă emoționez de fiecare dată când mă gândesc la reîntoarcerea mea la Remetea, unde publicul mi-a dat primul impuls, care m-a încurajat să urmez calea pe care am ales-o în copilărie!

La insistențele fanilor mei, mă gândesc din ce in ce mai serios la proiectul de a scrie o autobiografie, dar, recunosc sincer, că încă nu m-am apucat de treabă!

Ana Magdin: Maria Nagy, iubește, este iubită, esti fericită?:)

Maria Nagy: Nu prea îmi place cuvântul FERICIT(Ă), adică să fac afirmații tranșante dacă sunt sau nu fericită. Însă pot să spun că, după părerea mea, fericirea este subiectiva! Da, cred în momente de fericire, care fac parte din viață, care este plină de urcușuri și coborâșuri. Și mai consider că dacă fericirea o concepi ca fiind un ideal înalt și îndepărtat, greu de dobândit, pe care tot îl cauți în diferite moduri, îl visezi și aștepți să se împlinească, până la urmă, când o „găsești”, în unele cazuri poate vei regreta, fiindcă „te trezește la realitate”.

Cred că sunt fericită pentru că mă multumesc cu putinul necesar pe care il am. Niciodată nu am vrut averi, niciodata nu am visat să am mai mult cât am, iar în momentul în care am avut puțin mai mult, decât era NECESAR, am împărțit cu familia, am ajutat unde am putut.

Kant considera că fericirea este ca un ideal, dar nu în sensul că ar fi de neatins. Iar noi nu suntem în măsură să judecăm ce ar trebui să facă fiecare ca să fie fericit. Fiecare dintre noi avem alte rețete. O am și eu pe a mea… în caz că le putem numi REȚETE. Pot să definesc rețeta mea PRIN momentele mele CONSTANTE de fericire care constă în tot CE AM. Fata mea, familia mea, Mama mea, surorile mele, sănătatea mea si a familiei mele. Am un acoperiș deasupra capului, am o grădină cu copaci, cu zarzavaturi, cu flori, respir un aer curat, am apă curată, am momente de extaz in ceea ce priveste cariera mea, am o stare sufletescă de o bucurie nemărginită de ex. în fața camerelor de luat vederi la televiziuni, am în jurul meu câțiva prieteni adevărați, care mă ajută, mă sprijină NECONDITIONAT!  Fanii mei …. oare mai contează altceva? Mai am nevoie de altceva..? În general putem considera că toate rețetele (dacă există) sunt la picioarele noastre ca o floare de câmp, doar trebuie să ne aplecăm ca să le culegem. Dar, fiindcă este înconjurată de multe alte flori, ne lăsăm înșelați de parfumurile, culorile celorlalte flori și riscăm să NE ÎNTINDEM MÎINILE PREA DEPARTE, iar toate astea enumerate le putem pierde oricând printr-o tragedie. Deci în spatele cortinei întunecate sunt și suferințele care ne fac viața mai grea. Am și eu suferințele mele. Dacă nu aș suferi, cred că nici nu aș putea simți momentele fericirii. Necunoscând durerea, cum am putea afirma că știm ce este bucuria…?

Deci în final: de ce nu îmi place cuvantul FERICIT(Ă)? Deoarece înseamnă și NEFERICIRE, plăcerea e și durere.

Închei cu niște gânduri minunate ale lui Aristotel: „Fericirea este singurul lucru de dorit pentru sine și nu pentru a obține altceva grație lui..”. Deci, cine NU ar vrea să fie FERICIT(Ă) ?

 

Ana Magdin: Cum arată bărbatul visurilor tale?

Maria Nagy: Nu cred că am așteptări exagerate. Pe scurt: sinceritate, încredere, fidelitate, respect. Să mă accepte și să mă iubească fiind conștient de toate calitățile și defectele mele. Și mai ales să nu fie arogant! Chiar și primul semn al aroganței mă îndepărtează de persoana respectivă! Este important și să aibă simțul umorului, care mereu mă ajută să trec cu bine peste probleme cotidiene ale vieții. Dar aș mai adăuga: să nu fie gelos!! Gelozia este ceva insuportabil pentru mine, mai ales din cauza faptului că eu sunt o fire chiar ENERVANT de fidelă!! Tocmai din cauza asta, pentru mine ar fi o pierdere de timp și de energie să-i dovedesc la fiecare pas inutilitatea geloziei lui și să mă tot cert cu el degeaba, în loc să-mi consum energia și timpul prețios cu altceva, ceea ce are și un sens anume!! De exemplu: familia și cariera mea, preocupările mele personale, .. etc.

 

Ana Magdin: Ce îți place foarte mult la un bărbat și ce urăști?

Maria Nagy: Nu-mi place la un bărbat dacă este incult, dacă nu are simțul umorului, dacă este plin de el, egoist. De propria igienă să nici nu mai vorbim, sau de LOOK-ul care lasă de dorit. Ferească Dumnezeu să mai și miroase a omletă. Detest atitudinea de Casanova, mă sperie bărbatul căruia nu-i plac animalele. Nu am pretenția să fie încântat de orice furnică și s-o venereze, dar să aibă empatie. Dacă un om (deci nu numai un bărbat) urăște animalele, nu este un semn bun…! Să aibă un râs sănătos și sincer. După râs îti dai seama dacă posedă calitățile importante atât de necesare pentru o relație. Nu-mi plac bărbații care se plâng (sunt eu destul de plângăcioasă), ceea ce îmi inspiră milă și nesiguranță. Nu-mi place dacă vorbește despre FOSTA, FOSTELE, mai ales denigrarea fostei iubite. Cum vorbește despre Ea, așa o să vorbească și despre mine. Nu-mi place dacă se laudă (vreau EU să mă laud ) ) 🙂 :)!! Nu-mi place dacă au idei preconcepute despre femei și sex! Bărbații puțin feminizați…offf..offff..mă dezgustă. Ori ești bărbat, ori ești femeie !! 🙂 Mai am multe, dar nu vreau să risc scriind mai mult, poate mă trezesc că nu-mi place nimic la un bărbat, și totuși, îmi sunt atât de dragi 🙂 🙂 !!

Si ce îmi place la bărbați? Ia să vedem…

Îmi plac bărbații care nu vorbesc urât în fața mea, care nu țin cont de ce vorbește lumea, ador bărbații de la care am de învățat, care își spun părerile sincer, chiar dacă știu că greșesc. Îmi place ca bărbatul să fie romantic, să nu-mi constrângă libertatea, să fie sincer și să mă prețuiască. Îmi plac bărbații care mai știu să fie OAMENI !

Cu trecerea timpului, cu înaintarea vârstei se schimbă și așteptările, pretențiile noastre, vă spun din experiență.

Ca un gând de încheiere: nu contează dacă e atletic, blond, bogat, brunet, înalt și mai nu știu cum. Eu apreciez un bărbat pe baza a ceea ce reprezintă ! Am văzut mulți oameni bogați cu un comportament urât, dar si bărbați simpli, dar care știau pur și simplu să fie OAMENI !

 

Cei care cred că pot avea multe femei datorită averii lor, nu se înșeală! Veți avea multe, dar în multe cazuri din astea ieftine…! Cele inteligente și deștepte îsi aleg bărbați care să le reprezinte ! PUNCT … În rest, putem filozofa până la infinit, ce fel de bărbat ne place sau nu. Dar oare acel bărbat nu o să vrea să vadă la noi aceleași calități pe care avem pretenția să le aibă el? Deci, în final: avem, ce MERITĂM, în funcție de calitățile și de defectele noastre!!  Este foarte adevărat că ORICE SAC ÎȘI ARE PETICUL!!  🙂

Ana Magdin: Ce iubești și ce detești la oameni…?

Maria Nagy: Nu-mi plac oamenii îngâmfați, aroganți care privesc lumea de sus, care afișează un aer de superioritate..! Nici oamenii care se laudă, fie cu averea lor, fie cu cunostințele și relațiile lor SUSPUSE. Mi se par penibili și sunt convinsă că suferă de un sentiment de profundă inferioritate. Am citit undeva următoarele, ceea ce mi se pare foarte adevărat: „A te lauda cu lucrurile și relațiile tale, înseamnă a recunoaște cât valorezi fără ele”. Aviz amatorilor…

Întotdeauna mă dezgustă ipocrizia și oamenii prefăcuți!!

Dar nimic în lumea asta nu detest mai mult decât oportuniștii si profitorii, care caută în orice situație și în orice relație ocazii de a-și atinge vreun scop….!!!

Dar să spun și ce îmi place la oameni. Noroc că mai sunt și oameni frumoși, adevărați și mă simt norocoasă, onorată și binecuvântată de Dumnezeu, căruia îi mulțumesc că am în viața mea cîțiva dintre acești oameni minunați, care sunt alături de mine la bine și la rău, mă iubesc, mă sprijină și mă ajută neconditionat!

Iubesc oamenii inteligenți cu simțul umorului, oamenii care mă critică constructiv, oamenii care sunt ambițiosi, care spun ceea ce gândesc dar nu mă jignesc, oamenii citiți, și mai sunt tone de calități pe care le apreciez și iubesc la oameni. Dar pentru mine cei mai valoroși sunt oamenii pe care îi pot ADMIRA, cu o condiție: să nu cerșească admirația…!

În final: nimeni nu este perfect, nici eu nu sunt și nici nu aș vrea. De fapt, calitățile și imperfecțiunile noastre ne individualizează.

Ca un gând de încheiere: îmi place ca OAMENII  să fie OAMENI !!

Ana Magdin: Ce faci pentru sufletul tău, cum îți bucuri zilele și viața?

Maria Nagy: Mă preocupă din ce în ce mai mult această problemă… SUFLETUL. De ce spun problemă? În zilele de azi, din păcate, cu toții suntem grăbiți, vrem să ajungem cu viteza luminii peste tot și nu mai ajungem nicăieri. Uneori mă gândesc dacă acordăm timp destul și sufletelor noastre? Sincer îți spun, în tinerețe nu am avut timp să mâ gandesc la hrănirea sufletului. Desigur, am avut momente, în care însă nici nu mi-am dat seama, că tocmai stăteam de vorbă cu sufletul meu în colțișorul spațiului meu, fără să las pe cineva să mă deranjeze. Astăzi, la o anumită vârstă, am mai mult timp să reflectez asupra lucrurilor sufletești, și îmi fac timp cât pot de mult, ca să recuperez timpul pierdut. Nu aștept până mă îmbolnăvesc fizic și să fiu trântită la pat de o boală, ca să-mi dau seama că sufletul trebuie regenerat. Așadar deja îmi cunosc limitele, am învățat să spun NU, nu îmi este „jenă” să mă bucur de lucrurile simple. Am înțeles că ele sunt hrana adevarată. De exemplu mă pot bucura enorm dacă urmăresc cu atenție pe terasa mea o furnicuță harnică, îi arunc câte o firimitură de pâine sau niște cristale de zahăr, și o admir cum se luptă cu bucata de 5 ori mai mare decât ea. Și în câteva momente vine o armată de furnici, deoarece a dat semnalul. 🙂 Alte mici bucurii: stau aproape de marginea orașului și spre fericirea mea, mai pot profita să văd primăvara câmpul plin de maci. Oooofff, Doamne, ce frumusețe, pur și simplu mă pierd în culorile alea vii. Mă trezesc din somnul lung si obositor al iernii monotone. Deseori mă plimb pe malul lacului Velence din orășelul meu, care e plin de lebede, de rațe sălbatice, și doar le privesc cum alunecă pe suprafața -netedă ca oglinda – a  apei. Deseori, fac turul lacului cu bicicleta și admir natura: cât de curată și perfectă poate să fie ea, în armonie cu ea însăși, până ce nu intervine OMUL, cel mai mare inamic al naturii, s-o nimicească! Ascult muzică divină, îl venerez pe Chopin ca pe un Dumnezeu, deseori ascult „Nocturnele” lui, în momentele în care mintea mea nu este preocupată de balade rock. Dar cel mai mult îmi bucură sufletul când fac gesturi spontane pline de dragoste, bucurându-i pe cei dragi..:) ! Toate astea nu costă bani, dar au o valoare inestimabilă, fiindcă hrănesc SUFLETUL, AVETI GRIJĂ DE EL !!

Ana Magdin: Am înțeles cum îți îngrijești sufletul dar cum te îngrijești fizic, ce mănânci, cum reușești să arăți așa de bine?:)

Maria Nagy: Nu știu daca arăt bine, dar știu un singur lucru: cum se spune în lumea de azi, „mă simt bine in pielea mea”. Ceea ce nu a fost întotdeauna așa, mai ales când eram tânără. Acum, la a doua mea TINEREȚE , cu greu, dar mi-am recăpătat încrederea în mine, în sfârșit m-am acceptat pe mine însămi așa cum sunt, ceea ce a fost pentru mine un punct de plecare spre o viață echilibrată!

Din nou vom ajunge să întelegem cât de importanta este bunastarea sufletului și nu numai. Orice om are un suflet, o minte si un trup. Deci nu avem doar un corp fizic, ci și unul emoțional și mental. Dacă aceste trei laturi nu sunt în armonie, atunci în cele mai multe cazuri intervine boala sau nefericirea. Deci eu am petrecut mult timp căutând calea spre armonie, ceea ce nu este ușor. Trebuie să încercăm să ne hrănim mintea, sufletul și corpul laolaltă, în egală măsură, și atunci tot întregul va fi sănătos.

 

Ca să mă țin în formă, fac din toate câte puțin si niciodată exagerat. Trebuie să ții cont și de vârstă. Când este vorba de sport, am mare grijă, până unde pot să întind coarda. Mănânc de toate, mereu exact ceea ce îmi cere organismul, dar am limitele mele și secretul constă în disciplina interioară! De aceea se spune: „Esti ceea ce mananci””.

Ana Magdin:  Ce vise nu ți-ai împlinit, ce îți dorești cel mai mult pentru sufletul tău?

Maria Nagy: Mai am vise.., dar nu prea multe. Acum încerc să traiesc în realitate, adică să mă trezesc la realitate..:).

 

Totuși, sunt încă câteva care nu mă lasă să mă trezesc. A fost, este și va fi un vis un CD BEST OF Maria Nagy…!!! Și măcar o piesă de a MEA (nu cover) cu care să am și un videoclip. În rest…. Cuvintele sunt de prisos…! Doamne Ajută !

 

Ana Magdin: Un gând pentru prietenii tăi de pretutindeni, în limba română dar și în limba maghiară!

Maria Nagy: Dragii mei Prieteni, „Trec anii, trec…”, și chiar că au trecut anii! M-am înregistrat pe Facebook în anul 2010, deci suntem împreună deja de aproape opt ani de zile, și când spun „împreună”, nu exagerez! V-am simțit aproape, alături de mine la fiecare pas, mi-au răsunat în urechi încurajările, aprecierile voastre în fiecare clipă de cumpănă, de dezamăgire. Unii dintre voi chiar ați contactat redactori din televiziuni, doar să mă ajutati să pornesc, să fac primii pași pe drumul REVENIRII mele în mijlocul vostru, pe scena muzicii din România, unde nu ați permis nimănui  să se așeze pe locul pe care mi l-ați rezervat voi! Ați urmărit cu atenție fiecare postare a mea, mi-ați trimis în acești ani mii și mii de felicitări, aprecieri și gânduri bune de ziua mea de naștre și de onomastică, de Crăciun, de Anul Nou, de Paști. În schimb eu tot mă întreb: OARE MERIT eu toată această atenție???. Nu știu, dar vă promit un singur lucru: voi face tot posibilul să nu vă dezamăgesc, voi continua drumul pe care am pornit, voi realiza acel CD BEST OF… pe care vi-l promit de atâția ani…! Multumesc că ați fost și sunteți alături de mine! Vă doresc tot binele din lume, iar anul 2018 să vă aduca bucurie, pace și liniște sufletească!! Cu drag: Maria Nagy!

 

HU: Kedves Barátaim! „Telnek az évek, telnek…”, és valóban elteltek az évek! 2010-ben regisztráltam a Facebookon, tehát már szinte nyolc éve vagyunk együtt, és amikor azt mondom, hogy „együtt”, nem túlzok! Minden lépésnél éreztem a közelségeteket, hogy mellettem álltok, minden egyes válságos, kiábrándító pillanatban visszhangzottak a fülemben bátorításaitok, értékelő szavaitok. Közületek egyesek még televíziós szerkesztőkkel is felvettétek a kapcsolatot, csak hogy segítsetek nekem elindulni, hogy megtegyem az első lépéseket az úton, amely VISSZAVEZET engem közétek, a romániai zene színpadára, ahol senkinek sem engedtétek meg, hogy elfoglalja azt a helyet, amelyet számomra tartottatok fenn! Figyelemmel követtétek minden megosztásomat, és ezen évek alatt többezer képeslapot, értékelő gondolatot, jókívánságot küldtetek nekem születésnapra, névnapra, Karácsonyra, Húsvétra, Újévre. Én azonban azon gondolkodom: VAJON MEGÉRDEMLEM-E ezt a sok figyelmet??? Nem tudom, de egyetlen dolgot megígérek: minden tőlem telhetőt megteszek annak érdekében, hogy ne okozzak csalódást nektek, folytatni fogom az utat, melyen elindultam, ki fogom adni azt a Best of… CD-t, amit annyi éve ígérek nektek..! Köszönöm, hogy mellettem voltatok és vagytok! A világ minden jókívánságát küldöm nektek, 2018 pedig hozzon számotoka örömöt, békét és lelki nyugalmat!! Szeretettel: Nagy Mária

Ana Morosanu Magdin