Costi Cămărășan, despre istoria unei vieți de artist, povestită din izolare,

 

„Când mă gândesc că viața mea a fost o luptă permanentă pentru absolut orice, dar, am avut tenacitatea și ambiția să depășesc toate obstacolele prin multă muncă și dăruire… Înainte de 1989, mai precis în 1978, am decis să devin chitarist profesionist de muzică rock (artist liber profesionist). Să trăiesc împreună cu familia mea doar din muzică. Am renunțat la arhitectură deși am intrat la secția de subingineri, am refuzat apartamentul oferit de stat, am vrut să mă descurc pe puterile mele. Am evitat politicul care nu m-a atras niciodată, atât înainte cât și după 1989. Multe nu s-au schimbat în ultimii 30 de ani pentru breasla noastră. Am rămas la fel de nebăgați în seamă de guvernele care s-au perindat. Nu avem nici un fel de protecție socială!”

 

Ana Magdin: Dragă Costi, ai povestit multe în această viață, dar, nu știm cum a fost copilăria ta! Unde ai făcut primii pași în viață…?

 

 

 

Costi Cămărășan: M-am născut  într-o dimineață friguroasă, întâmplător, la Sărmaș, jud. Mureș, în data de 06 noiembrie 1950, la ora 06 și 45 de minute. Părinții mei (Constantin și Ana) locuiau în Cluj dar momentul nașterii mele i-a surprins într-un autobuz , ei se deplasau spre Moldova. Desigur , nu au mai ajuns…! Copilăria a fost una modestă, atât pentru mine cât și pentru sora mea, Aurora, mai mică cu trei ani, că așa erau vremurile imediat după război. Mă bucuram de tot ce descopeream întâmplător și nu numai, de tot ce apărea în viața mea, un televizor Temp, teniși chinezești, frigider…! Hoinăream vara cu prietenii mei pe câmpurile hostejenilor din jur unde se cultivau legume de tot felul, până la gardurile Stațiunii de Cercetare Pomicolă Palaciay. Pescuiam cu undițe făcute de mine, cu inele din sârmă lipite cu leucoplast, pe o botă din bambus. Fantastic, iubeam să trăiesc în natură și să descopăr tot ce îmi oferea. Primii pași în educația mea, i-am făcut la Liceul nr.16, în cartierul unde locuiam. Am terminat inclusiv și clasa a noua de liceu,  tot acolo.

În anul următor, tatăl meu, mi-a spus într-o seară, dragul meu, meseria e brățară de aur, și m-a mutat la Liceul Grupului Școlar Tehnofrig. Astfel, am început să învăț o meserie în industria constructoare de mașini. În această perioadă, am descoperit formația The Beatles, care m-a fascinat în așa măsură încât am făcut economii să-mi cumpăr o chitară. În parcurile din cartierul Gheorgheni, am învățat primele acorduri, furate de la un acordionist, pe nume, Fery. Apoi, am găsit cu greu o metodă de chitară scrisă de Maria Boieru, metodă care m-a ajutat foarte mult. Eram așa de fascinat încât tot timpul eram ocupat cu tot ce se învârtea în jurul ei. Mi-am confecționat cu greu două chitări electrice, am bobinat dozele cu sârmă de două sutimi de milimetru etc.

 

Ana Magdin: În ce moment al vieții tale ai decis că trebuie să devii artist? Unde ai cântat pentru prima oară, și ce amintiri ai de atunci?

 

 

Costi Cămărășan: Prima gașcă, am format-o împreună cu viitorul actor de teatru și film, Pop Romeo și Vezentan Cornel. Am început să repetăm zilnic și am participat la un concurs ce avea loc la Casa Municipală de Cultură.  Am înființat formația Jaguar cu care am câștigat locul al doilea în martie 1969, în cadrul Cântării României. Eram preocupat de dotarea  formației cu amplificatoare, și am studiat tot ce se putea în acest sens. Ulterior, am aflat că viitorul meu coleg, Marius Luca, asculta de pe stradă cum eu cântam cu chitara electrică în curtea mea. Culmea, aveam și un amplificator cu tuburi pe vremea aceea. Întâlnirea cu marele chitarist Sorin Tudoran, mentorul meu, a declanșat procesul ireversibil al destinului care m-a călăuzit tot restul vieții. El mi-a făcut cadou un gât original de chitară, confecționat special, la Reghin. Imediat, l-am montat pe chitara făcută de mine și a fost fantastic. Sorin cânta în acel moment cu formația  studențească Cromatic. El era un autodidact, la fel cum eram și eu în ale electronicii și am colaborat foarte bine. Prietenia aceasta a fost pe parcursul a câțiva zeci de ani, perioadă cât Sorin a fost student la Conservatorul din Cluj, cât și după.

În anul 1972, l-am cunoscut în parcurile din cartierul  Gheorgheni, pe Teo Peter, care, se mutase aici de ceva vreme. Ne-am împrietenit și el era vrajit de curentul beat și rock, nu a durat mult și am făcut formația The Breack Group, cu care am cântat la Clubul Victoria, trei ani. Pe lângă noi, îl aveam la tobe pe Moca Ioan, un baterist foarte bun, la voce, Costi Sălăgean. Inginerul nostru de sunet era Liviu Sekely și la lumini, Pop Valer. În Cluj, erau foarte multe cluburi și restaurante unde activau formații care mai de care.

Tot în această perioadă, am cunoscut-o pe Iulia, dragostea mea de mai bine de 50 de ani. Aveam nevoie urgentă de două tuburi EL34 pentru un amplificator la care lucram și am vizitat un magazin de piese electronice. O tânără absolventă a Liceului Comercial m-a ajutat să intru în posesia celor două tuburi. Am invitat-o  la concertele noastre și așa am devenit prieteni, apoi, jumătăți pereche.

Iulia, a fost permanent lângă mine, m-a susținut în tot ce am făcut. Nu cred că m-aș fi descurcat fără ea. Am făcut armata în Odorheiul Secuiesc, la radio locație, stații radar. Erau numai ingineri electroniști în jurul meu. Stațiile radar erau fantastice, vedeam tot ce mișcă în spațiul aerian, începând cu Germania Federală și până la turci. Aici am profitat din plin de specialiștii din unitate și am construit câteva amplificatoare pe tuburi. După stagiul militar, în toamna lui 1976,  împreună cu Teo Peter, care, la rândul lui, a fost în armată, cu Marius Luca zis Bubu, cu Cornel Moldovan și Balasz Laci, am înființat celebra formație Compact.

 

Ana Magdin: Care este povestea trupei Compact, cum s-a născut această frumoasă istorie?

 

Costi Cămărășan: Am avut șansa să fim formația Clubului Universității Babeș-Bolyai, am primit o sală pentru repetiții pe care am păstrat-o până în 2004. Aici, a fost cuibul unde s-a întâmplat chimia Compact. Primul nostru solist vocal a fost un negru, Pascal Goelot din Congo, student la sport, în Cluj. Era fantastic, ca o trestie de bambus, foarte frumos și cânta bine în română și engleză. Compactul avea o structură formată după modelul formației Eagles. Cornel Moldovan- voce, chitară solo și muzicuță, eu, voce & chitară solo, Marius  Luca – voce & doule six, Teo Peter -Bass& voce, Balasz Laslo – baterie și Pascal Goelot- solist vocal. Fiind formație studențească, am participat la concursuri și concerte în toate orașele universitare din România. Astfel, formația obține în 1976,  Premiul trei în cadrul Festivalului Primăvara Studențească, ediția a-13-a. Facem primele înregistrări ale formației în studioul de Radio Cluj, astfel, apar primele compoziți: Rock And Roll, Visul unui slujbaș, Basm și Spațiu.

În 1977, la Galele Săptămâna, care s-au ținut la Polivalenta din București, Compactul beneficiază de o reacție foarte bună a criticii de specialitate, care apreciază elogios interpretarea artistică afirmând că ,,Spațiile Compactului,, au pus stăpânire pe Galele Săptămâna. În perioada imediat următoare, Cornel se mută în Arad, fiind repartizat după terminarea facultății de design, la post, oferit obligatoriu de stat.

Marius Luca, merge în armată, iar Pascal Goelot se mută la București.

Laci, bateristul nostru, se retrage, iar în locul lui, vine Radu Marpozan din Huedin, cu care am colaborat până în toamna lui 1981. Ion Jecan, fost solist vocal la Iris, revine la Cluj și îl înlocuiește foarte bine pe Pascal. Papp Geza chitară , se alătură trupei. Formula devine: Teo Peter- bass, Papp Geza- chitară , Ion Jecan-solist vocal, Radu Marpozan-tobe și Costi Cămărășan-chitară&voce. Reușim să imprimăm în T12-București, piese noi, ca: Veniți cu Noi, Eră Nouă, Ar trebui, Păsări cu ochi de foc. În perioada estivală 1978-1981, Compactul concertează la Scoica din Jupiter(1978) și 3 ani la Cătunul din Cap Aurora (1979-1981 inclusiv). Compactul colaborează cu ARIA România, începând cu 1979, precum și cu filialele ARIA din țară, astfel, aveam obligația să susținem două turnee naționale, unul în primăvară și al doilea în toamnă. Am colaborat în aceste turnee cu soliști renumiți, de la Naarghita, la Gil Dobrică sau Maria Nagy  și Păunița Ionescu, la Dida Drăgan.

În 1980, Compact obține ,,Marele Premiu,, la Festivalul Perpetuum Vox Transilvaniae-Mediaș-Sighișoara. Findcă Compactul avea un repertoriu și un sound original, Electrecord, invită formația pentru înregistrarea unei jumătăți de LP, în toamna lui 1981.

 

Ana Magdin: Cum era viața ta de artist înainte de Revoluție, și, cum a fost după 1989?

 

 

Costi Cămărășan: De la începutul Compactului, din 1976 și până în 1990, am fost cel care s-a  ocupat de trupă în calitate de leader necontestat, precum și de dotarea cu echipament de sunet și lumini, conceput, proiectat, executat și finanțat de mine. Compactul a avut norocul de prieteni foarte buni, ca Petru Rusu (artist plastic) care s-a ocupat de ținuta vestimentară a trupei, astfel, imaginea pe scenă era profesionistă, completată de efecte de lumini speciale care se îndreptau spre regia de teatru.

Formula se sparge în finalul lui septembrie 1981, și, sunt primiți în trupă Paul Csucsi și Aurel Vasilescu, care, au părăsit formația Telegraf și au venit la Compact.

Se repetă intens la Cluj, în vederea intrării în Electrecord, pentru LP-ulRock6, care, apare în 1982. Continuăm turneele cu ARIA, Case de cultură, Filarmonici, iar în sezonul estival, ne mutăm sediul pe cea mai mare scenă rock din țară, Terasa Tineretului din Costinești, unde, concertăm 4 ani consecutiv, până în toamna lui 1985.

Treaba merge foarte bine, palmaresul de premii este fabulos:

-1981-Premiul 1 la ,,Festivalul Rock&folk- Craiova”

-1982- Marele premiu pentru interpretare –Costinești

-1982- Premiul de popularitate- Costinești

-1985-Marele premiu la Serbările Mării –Costinești

ARIA, desemnează formația Compact să reprezinte România la ,,Festivalul Șlagărelor ,,-Dresda 1985

1986- Turneu ARIA timp de o lună în URSS, numai în capitale de republici sovietice, invitată în turneu, Dida Drăgan.

1987- turneu în Bulgaria.

În 1984 apare LP-ul ,,Fata din vis,,

În 1988 apare LP-ul ,,Cântec Pentru Prieteni,,

Popularitatea formației ajunge la cote fantastice.

Apar probleme de tot felul, tensiuni foarte mari, și, se reușeșe imposibilul.

Compactul se scindează, astfel, Paul Csucsi și Costi Cămărășan, la Cluj, împreună cu Iogi Lenard bass, Alex Varga tobe și Totuș Rareș, clape și  Teo Peter, Aurel Vasilescu, Vladi Cnejevici și Adrian Ordean, la București.

Apar Compact B și Compact C. Paul Csucsi, pleacă în America în oct.1990 și se întoarce în țară în noiembrie 1990. A stat doar 27 de zile în America. Lucrăm la un nou material discografic ,,Profetul,,1991, pe care nu îl mai imprimăm deși era programat la Electrecord, deoarece, Paul, părăsește trupa brusc, fără avertisment și pleacă la Sfinx .

Compact C, scoate trei albume de studio:

1992- ,,Vin vremuri noi,,

(componența: Iogi Lenard, Gabi Ghita, Mircea Rusu, Alex Varga, Costi Cămărășan)

1995- ,,Transilvania ,, (componența de atunci:Ciprian Mateian, Gabi Ghiță, Mircea Rusu, Robert Banto, Robert Cosma)

1999-De la Compact, la un alt început, (lansat simfonic, cu orchestra Filarmonicii din Cluj) cu ocazia evenimentului ,,RadioCD Cluj- 5ani,,

(Componența de atunci: Covacs Laslo, Paul Baciu, Lucian Cioargă, Ion Lădaru, Costi Cămărășan, Claudiu Pop)

În 2004, când sala de repetiții de la Clubul Universității din Cluj este luată, se ia o pauză în activitate deoarece nu mai aveam unde să repetăm.

În 2012, deschid Rock Academy by Costi Cămărășan, o școală de muzică rock și reluăm activitatea sub noua denumire de CC Band (Costi Cămărășan Band)!

 

Formula era : Richie Bordea, Dudu Isabel, Călin Cămărășan, Liviu Sorescu, Beny Vaida)

În 2017, împreună cu Adrian Ordean, Aurel Vasilescu, Leo Iorga , Monel Puia și Adrian Tincă, am reactivat formația Compact B.

La concertul de la Berăria H, din București (2017) au fost 3500 de spectatori. Au urmat foarte multe concerte, iar prezentul este plin de o activitate de creație pentru un album nou pe care îl vom prezenta publicului în toamna acestui an. Acum, toți lucrăm de acasă pentru moment, din cauza restricțiilor. Credem în viitor, în mai bine, în normalitate.Viitorul sună bine!

 

Ana Magdin: Care sunt cele mai frumoase lucruri pentru sufletul tău în această viață?

 

Costi Cămărășan: Când mă gândesc că viața mea a fost o luptă permanentă pentru absolut orice, dar, am avut tenacitatea și ambiția să depășesc toate obstacolele prin multă muncă și dăruire… Înainte de 1989, mai precis în 1978, am decis să devin chitarist profesionist de muzică rock (artist liber profesionist). Să trăiesc împreună cu familia mea doar din muzică. Am renunțat la arhitectură deși am intrat la secția de subingineri, am refuzat apartamentul oferit de stat, am vrut să mă descurc pe puterile mele. Am evitat politicul care nu m-a atras niciodată, atât înainte cât și după 1989. Multe nu s-au schimbat în ultimii 30 de ani pentru breasla noastră. Am rămas la fel de nebăgați în seamă de guvernele care s-au perindat. Nu avem nici un fel de protecție socială.Toată activitatea, marcată  de notorietate, de creație, de talent, de voință, nu are curcubeu în fața celor care se dădeau de ceasul morții în fața noastră la concerte.

Viața merge înainte, o trăiesc așa cum mi-am dorit, cum am visat.

Prietenia de o viață pe care o simt permanent de la colegii mei de acum și din totdeauna , este secretul celor din Compact. După familie, trupa a fost lucrul cel mai frumos care mi s-a putut întâmpla. Am să rămân activ cât timp energia nu mă va părăsi.

Demersul meu nu a fost în van, Călin, fiul meu, a dus viziunea mea la alt nivel, coordonează o firmă de producție muzicală la care eu doar am putut visa. Nepotul meu, Darius, a terminat Liceul de Muzică la secția chitară clasică și a fost admis la  o facultate de producție muzicală la Londra, începe cursurile în septembrie. Alina, fiica mea, m-a ajutat mult, când am avut timp de 7 ani, Academia de Rock.

 

Ana Magdin: Unde ești cel mai fericit?

 

 

Costi Cămărășan: Există dilema…, oare, unde sunt mai fericit, acasă cu familia, sau cu trupa?

Sunt două realități care m-au marcat profund în timp. Sincer să fiu, cred că echilibrul a fost dat de amândouă, atât de familie cât și de trupă. Cred că acesta este secretul meu.

 

Ana Magdin: Ce ți-ai mai fi dorit să faci în această viață și nu ai reușit?

 

Costi Cămărășan: Când mă gândesc că în tinerețe voiam să ajung pilot în aviația de vânatoare…, pentru că îmi  place adrenalina, cerul, infinitul. A fost un vis! Poate, într-o altă viață!

 

Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!

 

Costi Cămărășan: În încheiere, pentru toți românii de pretutindeni, pentru frații noștri, le doresc să nu uite locurile unde s-au născut, să nu uite limba românească, să nu uite tradițiile, că va fi nevoie de tot, ceva mai târziu, când va veni și vremea noastră! Cu tricolorul sfânt înainte!!!

La bună vedere!

 

Ana Moroșanu Magdin