„Avem o istorie de care trebuie să ne mândrim, și, ori de câte ori am ocazia, atât în emisiuni tv și radio, vorbesc cu drag despre minunata istorie a țării mele. Cu pioșenie, pentru că trebuie să respectăm eroii țării, să nu îi uităm, și, totodată, să învățăm din trecut, pentru a fi mai buni în prezent și în viitor. Ca români, avem această datorie!”
Ana Magdin: O revedere plăcută, Dle Emanuel Iacob, fost jurnalist, politician și istoric. De unde această mare pasiune pentru istoria neamului, care, pe mine, mă bucură enorm…!
Emanuel Iacob: Bun găsit, Dna Ana Moroșanu Magdin, o reală plăcere să vorbesc astăzi cu unul din cei mai buni jurnaliști din țară, pentru românii de pretutindeni, de care mă leagă o veche prietenie. Pasiunea mea pentru istorie, se regăsește încă din copilărie, mai exact din școala generală. De atunci a rămas, nu numai ca o pasiune, dar mai ales ca o iubire permanentă, pentru tot ceea ce înseamnă trecutul țării, readucerea lui în conștiința națională. A fi patriot înseamnă a-ți asuma trecutul țării, pe care TREBUIE să îl cunoști, și să îți aduci aportul prin muncă, demnitate și cinste, în calitate de cetățean la tot ceea ce înseamnă Țara Ta. O deosebită contribuție în formarea mea ca istoric, și țin să le mulțumesc pe această cale, au fost profesorii mei pe care i-am adorat. Mă refer la Acad. Dinu C.Giurescu, Rodica Ursu-Naniu,Ioan Scurtu, Alessandru Duțu, Mioara Anton, Adrian Cioroianu, dascăli de mare valoare.
Ana Magdin: Știu că faceți și politică….!
Emanuel Iacob: Într-adevăr, sunt un om de stânga, așa sunt de peste 22 de ani, și așa am să rămân. Nu pot fi altfel. Fac tot ceea ce îmi stă în putere să ajut oamenii. Asta trebuie să facă orice politician.
Ana Magdin: Cum era clasa politică acum un secol, asta din perspectiva istoricului Emanuel Iacob?
Emanuel Iacob: O întrebare foarte bună. Era o clasă politică responsabilă, respectabilă și oarecum onestă. Au fost și cazuri în care întreaga clasă politică s-a unit pentru interesul major al țării, uitând pe moment de rivalități și orgolii. Indiferent că vorbim de 1866, 1877, 1916, 1944, asta, ca să dăm mici exemple.
Firește, au fost și greșeli catastrofale, dacă ne referim la guvernul liberal Sturdza din 1907, a înnăbușit în sânge revolta țăranilor care vroiau pământ. Au împușcat mii de țărani flămânzi, armata a folosit tunurile împotriva satelor răsculate din Moldova și Oltenia. Au fost și astfel de lucruri triste.
Ana Magdin: Știu că sunteți republican, dar vreau să știu ce părere aveți despre monarhie, despre Reginele României?
Emanuel Iacob: Strict constituțional, regatul României a avut două regine: Elisabeta și Maria. Una poetă, cealaltă „regină soldat”, așa cum i se spunea în epocă. Ambele, deși de neam străin, au arătat dragoste și devotament față de țara respectivă, în cele mai grele momente ale ei. Regina Elisabeta (pseudonim literar, Carmen Sylva- cântecul pădurii), era o poetă talentată, un remarcabil om de litere cu peste o mie de poezii publicate, teatru, nuvele, proză… în general. A fost o susținătoare permanentă pentru Eminescu, Alecsandri, George Enescu. La 10 mai 1881, a fost încoronată ca regină a României, alături de regele Carol I. Despre regina Maria…, sunt multe de spus. Nepoată a reginei Victoria, a fost de la început o antantofilă convinsă, susținând cu ardoare intrarea României în război (1916) de partea Antantei. A mers pe front, chiar în prima linie, a îngrijit în spitale soldații români răniți, a ridicat moralul tuturor, de la Rege, generali, până la ultimul soldat, când lucrurile mergeau rău. A fost partizană a României Mari, pledând cu succes cauza țării sale la Conferința de pace de la, Paris din 1918, când, fie vorba între noi, bravii noștri politicieni nu prea…. reușiseră mare lucru. Un simbol al demnității, curajuĺui și dragostei de țară.
Ana Magdin: Cum priviți diaspora azi, atât din perspectiva unui istoric dar și din perspectiva omului politic?
Emanuel Iacob: Din nefericire, în ultimii ani, țara noastră a traversat momente grele. Sunt decepționat de faptul că românii au plecat în țări străine pentru un trai mai bun. Aici e vina întregii clase politice din ultimii ani, care trebuia să asigure un trai decent pentru cetățenii țării. Nu îi învinovățesc pe cei care au plecat. Ar fi absurd, și sunt convins de faptul că le e greu printre străini, și am toată convingerea că nu și-au uitat neamul. E dureros, însă eu cred că va răsări soarele și pentru românii de pretutindeni, iar cândva, foarte curând, vor reveni în țara lor, cea mai frumoasă țară din lume!
Ana Magdin: Cum vă simțiți cel mai mult, istoric sau politician…?
Emanuel Iacob: Român care își iubește țara. Avem o istorie de care trebuie să ne mândrim, și, ori de câte ori am ocazia, atât în emisiuni tv și radio, vorbesc cu drag despre minunata istorie a țării mele. Cu pioșenie, pentru că trebuie să respectăm eroii țării, să nu îi uităm, și, totodată, să învățăm din trecut, pentru a fi mai buni în prezent și în viitor. Ca români, avem această datorie. Regret că uneori, politicieni iresponsabili folosesc necazurile acestor frați ai noștri, în scop pur electoral, fără ca ei să fi făcut ceva pentru ei. E păcat!
Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!
Emanuel Iacob: Un citat al lui Grigore Vieru ar fi potrivit, cu siguranță: „Dacă nu aș fi fost român, aș trăi în România”.
Cu drag și dor pentru toți românii mei dragi.
Ana Moroșanu Magdin
