Ana Magdin: Cine este si ce face Nicholas Buda in acest Univers?
Nicholas Buda: Iata o intrebare care ma pune pe ganduri. Desi pare, la prima vedere, extrem de simpla din punct de vedere lexical, aceasta intrebare este foarte complexa si ascunde profunde semnificatii ontologice. Ma refer indeosebi la ontologia abisului care ne absoarbe pe toti in incomensurabilitatea universului. Raportat la acest univers pe care il evocati in intrebare, eu sunt o persoana extrem de simpla nascuta sub zodia balantei in Campenii lui Avram Iancu din Tara Motilor. Am crescut printre moti pe albia frematoare a Ariesului, bucurandu-ma de universul copilariei colorat incandescent de verdele brazilor seculari, de albastrul crepuscular al cerului, de galbenul fânului uscat de pe coastele domoale ale Apusenilor si de rosul trandafirilor salbatici. In acea lume a culorilor am invatat iubirea de glia stramoseasca, de natura si de frumos, calitati pe care le pastrez cu sfintenie in camara sufletului. Acolo au incoltit primele idealuri menite sa transforme copilul din mine in barbatul de mai tarziu. Inocenta si bucuria nedisimulata a copilariei au constituit de fapt poarta catre timpurile trecute prin care am intrat ori de cate ori am simtit nevoia de liniste, reculegere si inspiratie. Da, inspiratie, pentru ca asa dupa cum probabil v-ati imaginat, scriu. Iar raspunsul la intrebarea initiala vine acum de la sine: Nicholas Buda scrie in acest univers, ca cei ce se tem de ceea ce spera, teama fiind aici un motiv al incertitudinii, al nesigurantei zilei de maine in spatele carora se ascunde tacit speranta. Este teama de mine insumi, de exigentele mele personale, dar si teama de abis unde cuvintele cad in nestire asemeni stelelor atrase fatal de gaura neagra. Dincolo de aceasta teama, scrisul meu face un tandem perfect cu calatoria. Nu cred ca exista un sentiment mai nobil, dupa dragoste, decat cel al libertatii. Si parafrazand versetul biblic „iar adevarul va va face liberi” (Ioan 8. 32), as puncta „calatoriti, deoarece calatoria va daruieste senzatia absoluta a libertatii”! Am calatorit mult in tara in perioada adolescentina, apoi student fiind la Cluj am calatorit in Europa, iar dupa ce am imigrat in Statele Unite in 1999, am calatorit in Asia, America Centrala si in Africa. Si, in contextul acestei intrebari, ma gandesc din nou: ce este mai frumos dacat un apus de soare peste Delta Gangelui? Ce este mai impresionant dacat un rasarit de soare peste crestele vesnic inzapezite si maiestuos de impresionante ale Himalaiei?
Ana Magdin: Ce inseamna Tibetul pentru sufletul dumneavoastra?
Nicholas Buda: Pentru a afla ce a insemnat si inseamna Tibetul pentru sufletul meu recomand citirea cartii mele „Intre Hristos si Buddha, pe muntii de care se sprijina cerul” (Cluj-Napoca, 2009). Incerc totusi sa va raspund, binestiind ca de fiecare data cand sunt intrebat acest lucru, raspunsul este diferit, in sensul ca, de fiecare data, descopar noi si noi detalii despre ceea ce Tibetul, ca locatie geografica pe de-o parte, inseamna pentru mine, dar si despre cum Tibetul, ca motiv filosofico-religios pe de alta parte, cumuleaza noi valente menite sa transforme banalitatea geografica intr-o veritabila ibi patria. Am ajuns in extrema sudica a Tibetului in tomna anului 1999 printr-un ricoseu determinant al destinului. Initial aveam alte ganduri, eram intr-adevar preocupat de cultura si filosofia mitologica a Indiei si de aceea am pornit dintr-un imbold pur interior, pe urmele lui Mircea Eliade la Calcutta. Studiasem cu pasiune cartile sale despre India, carti pe care le-am privit prin prisma realismului dincolo de cliseele standardizante ale exotismului. Volume precum „Caietele maharajului”, „India”, sau „Alchimia asiatica”, etc. au fost ancorele unor perspective directe, nealterate, asupra conceptului de viata dimensionata si plurisociala a Indiei, precum si asupra adevarurilor ascunse in bogata ei mitologie religioasa. Tangential drumului meu spre Himalaia, am ajuns si la Spitalul Maicii Teresa din Calcutta, unde am facut voluntariat social. Ma atrageau insa muntii, o chemare inexplicabila, pe care trebuia cu orice pret sa o ating. De aceea, odata ajuns in India, calatorind de la Londra via New Delhi la Calcutta si de aici la Darjeeling – un orasel minuscul adapostit de vaile adanci dintre dealurile care premerg muntilor din Principatul Sikkim cunoscut mai ales datorita faimosului ceai cultivat cu grija pe culmile terasate ale dealurilor – am batut de fapt la poarta Tibetului. Intrarea aveam sa o fac insa mai tarziu, aproape de masivul Kanchenjunga (8.586 m), cel de al treilea munte ca marime din lume, in vraja manastirii budiste Rumtek. Aproape zece ani mai tarziu, cand scriam volumul meu de calatorie, am numit Darjeelingul drept „prima mea dragoste din munti”, iar Principatul Sikkim drept „Micul Tibet”.
Ana Magdin: Care este cea mai apropiata religie de Dumnezeu, din punctul dumneavoastra de vedere si de ce?
Nicholas Buda: Este o intrebare derutanta, ca sa nu spun capcana. In acceptul general al expresiei, toate religiile au menirea de a-l apropia pe om de Creatorul sau, de Dumnezeu. De aceea este indeobste cunoscut ca religia, indiferent de nuantele dogmatice si filosofice pe care le poarta, indiferent de locul si modul sacertodal sub care se practica, are rolul de a reconecta fiintial creatia de Creator. De aceea stau acum si ma gandesc, intrebandu-va retoric, care biserici, temple, sau case de rugaciune si altare sunt mai aproape de Divinitate: cele de pe varfurile muntilor sau cele rasfirate pe imensitatea campiilor? Se ridica omul catre Dumnezeu sau se pogoara Dumnezeu catre om? In ultima instanta raportul de apropiere dintre uman si divin este determinat nu de altitudine sau de latitudine, ci de atitudinea umanului vis-a-vis de realitatea divina. Iar daca mergem pe firul istoriei religioase a omului, dincolo de originea Religiilor Avraamice, gasim la un moment dat un punct de convergenta care ne sugereaza ca toate religiile au avut initial acelasi izvor al revelatiei. Toti suntem fii ai lui Dumnezeu si indiferent de modul cum definim Dumnezeirea, indiferent de locul unde traim si ne practicam credinta, suntem partasi ai unui plan divin aplicabil fiecarei realitati religioase in parte. Religia trebuie sa ofere omului fereastra catre absolut, catre devenire, catre iubire, si nu o inrobire dogmatica greu de inteles sau un fanatism care impinge fiinta umana dincolo de limitele extreme. In esenta toate religiile majore ale omenirii au o multime de lucruri care-l apropie pe om de Dumnezeu. In acelasi timp insa, pe langa acestea mai au si o anumita norma procustiana aplicabila procesului credintei, care obstructioneaza – in opinia mea – apropierea de Divin.
Ana Magdin: Cum credeti ca trebuie sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa ne auda?
Nicholas Buda: La aceasta intrebare cu un subtil substrat religios ar trebui sa va raspunda un preot, sau un om induhovnicit, un calugar dedicat vietii de rugaciune, departe de frematul extenuant al lumii in continuua miscare. Nu cred ca am abilitatea spirituala de a da sfaturi de acest gen, cred totusi ca rugaciunea poate fi inteleasa si practicata in nenumarate forme… de la gandul bun si simpla rasuflare cum faceau isihastii din trecut in tacerea si goliciunea muntilor, la zambetul incurajator, vorba buna si iubirea celor din jurul tau inclusiv a naturii; la rugaciunea comuna din biserici si la formele cantante aflate in uzanta ritual-bisericeasca de astazi. Dumnezeu nu cauta la fata omului ci la inima sa, cu alte cuvinte daca il privim pe Dumnezeu ca pe o realitate onmiprezenta, trebuie sa intelegem ca Acesta ne aude indiferent de modul in care ne rugam sa nu. Nu agreez ideea potrivit careia Dumnezeu vrea penitenta absoluta din partea oamenilor, un lucru de altfel foarte greu de realizat, daca nu imposibil. Este indeajunsa credinta grauntelui de mustar, dupa cum spune parabola biblica. Nu multimea rugaciunilor este cuantumul decisiv ci sinceritatea cu care acestea sunt facute. Rugaciunea trebuie sa porneasca din adancul inimii, tainica, nestiuta de cei din jur, pentru ca astfel sa devina dialogul tau intim cu Dumnezeu.
Ana Magdin: Ce trebuie sa faca oamenii si nu fac, din punct de vedere spiritual?
Nicholas Buda: Aici raspunsul este stric vizat de constiinta fiecaruia, iar exemple de comportament spiritual, precum si comportament religios, gasim in toate religiile mari ale lumii. Probabil ca multi se intreaba de ce spiritual si nu religios sau invers? Exista o deosebire intre spiritualitate si religiozitate? Intr-un accept general, spiritualitatea defineste un ansamblu de idei si de sentimente care caracterizeaza o fiinta umana, sau o colectivitate umana, in ultima instanta un popor, din punctul de vedere al vietii spirituale si culturale. Cu alte cuvinte, spiritualitarea nu este un cod de legi, nici doctrina religioasa. Nu este un ritual si nici credinta. Este atasamentul fata de tot ceea ce se refera la viata sufletului unui individ. Comparativ, religiozitatea este atasamentul la tot ceea ce tine de universul credintei unui individ, unei societati sau unui popor. Pornind de la aceste premize, oamenii ar trebui sa fie constienti de faptul ca fiecare individ are un suflet prin intermediul caruia accede la transcendetul spiritual. Din pacate insa, asistam azi la conflicte etnico-religioase violente si razboaie interminabile duse in numele unui crez religios, dezavuat pana la paroxism. Crestini marginalizati sociali si maltratati in Egipt, ascensiunea gruparii religioase fanatice Statul Islamic din Irak si Siria care a declansat jihadul impotriva lumii civilizate, confruntari armate intre budisti si hinduisti in Tailanda, Burma si Sri Lanka, conflicte intre hinduisti si musulmani in provincia Kasmir, etc. Probabil ca toate aceste framantari sociale care genereaza dimensiunea beligeranta, ar fi fost aplanate daca in prealabil actorii implicati ar fi facut apel la valorile spirituale umane.
Ana Magdin: Povestiti-ne va rog, cate ceva despre cartile dvs si unde poti fi ele comandate?
Nicholas Buda: Activitatea jurnalistica am inceput-o in anul 1994 la ziarul „Curierul Primariei Cluj-Napoca” alaturi de poetul clujean Dumitru Cerna, iar cea editoriala in anul 2009 cand mi-a fost publicata, la editura Eminescu, prima carte intitulata „Constantin Aronescu si ultima Boema a Micului Paris”. Pare oarecum distonant dupa ce am vorbit de Tibet, de mitologie si rugaciune, sa ajungem la fenomenul boemei literare romanesti. Asa a fost insa linia destinului meu literar, un destin eclectic din care au rasarit 8 volume, dintre care doua au fost re-editate: „Constantin Aronesc si ultima Boema a Micului Paris” publicat in 2 editii, „Intre Hristos si Buddha, pe muntii de care se sprijina cerul” publicat in 2 editii, „Timpul din trupul meu/Time Within my Body” poeme – editie bilingva rom-engl., „2012 A.D. Sfarsitul violentei sau timpul unui violent sfarsit?”, „Mitropolitul Antonie Plamadeala, rugul aprins al constiintei neamului”, co-autor Maica Anastasia, „Amurgul soaptelor tarzii” poeme extrase din corespondenta mea cu poetul Dumitru Cerna, „Ziarist la New York” vol. 1 si „International Relations” editie in lb engleza. Am in plan editorial viitor inca trei volume care sper sa vada lumina tiparului in anul 2015: „O istorie sentimentala a Boemei”, „Ziarist la New York” vol. 2 si „Mitropolitul Antonie Plamadeala, rugul aprins al constiintei neamului” editia 2. Cartile pot fi comandate online de la editura Casa Cartii de Stiinta din Cluj-Napoca (www.casacartii.ro) sau in caz ca editura a epuizat stocul, direct de la autor (la adresa de email nycreactive@gmail.com).
Ana Magdin: Cum este viata pentru Nicholas Buda, dupa plecarea din Tibet?
Nicholas Buda: Viata isi urmeaza cursul ei firesc… dar desi au trecut ceva ani de cand am plecat din Tibet, practic nu am parasit Tibetul niciodata. Exista in mine ceva tainic, dincolo de perceptia lutnica, o legatura cu valente mistice care ma leaga de calatoria mea in India si Tibet de la sfarsitul mileniului al doilea. Mental ma reintorc in Tibet aproape zilnic, este un drum ideatic pe care il parcurg din inertia realitatii experientelor traite acolo. Uneori gandurile mele curg inspre Tibetul cel drag mie, asa cum raurile legendarului Euripide se intorc inapoi spre izvoarele ce le-au zamislit. Ma consider un privilegiat care a avut sansa de a pasi pe strazile Calcuttei lui Mircea Eliade si de a urca povarnisul indoielilor atingand rasaritul de soare la marginea cerului.
Ana Magdin: Ce experiente aveti din Tibet?
Nicholas Buda: Sa nu va asteptati la experiente yoghine de genul celor practicate de Eliade. Mai intai de toate este experienta calatoriei in sine, pe care am impartasit-o in mare parte in paginile cartii mele „Intre Hristos si Buddha, pe muntii de care se sprijina cerul”. Calatoria peste Orientul Mijlociu, pana la New Delhi, peste faimosul Pamir, are farmecul ei aparte. Survolarea Calcuttei si Deltei Gangelui pare asemanatoare cu o aterizare in padurile amazoniene. Strazile Calcuttei si coloristica sociala extrem de variata sunt un alt capitol al experientei mele in India. Calatoria cu trenul peste Gange spre muntii Himalaia, dar mai ales modul in care am convietuit cu calugarii budisti la Manastirea Rumtek sunt experientele capitale pe care le port inca in suflet dupa acesta aventura a cunoasterii din sudul Tibetului. Calatoria mea in Tibet a fost una initiatica, unica in felul ei. Aveam senzatia ca, cu cat urcam mai sus pe muntii de care se sprijina cerul, cu atat coboram mai adanc in mine insumi, in abisul fiintial pe care toti il avem dar putin il constientizam. O experienta aparte a fost descoperirea unui templu budist vechi, aproape in ruina, in padurile salbatice din Sikkim unde spre surpinderea mea tinerii studenti budisti, de la Manastirea Rumtek, mergeau pentru a medita in izolare inainte de a se reintoarce la viata comunitara din satele lor.
Ana Magdin: Spuneti-ne ceva, orice, din ce doriti sa spuneti si nu ati spus niciodata.
Nicholas Buda: Viata uneori e plina de dificultati si suferinte. Cu toate acestea nu dispretuiti darul vietii, deoarece acesta este o ocazie unica de a invata si a creste. Bucurati-va de viata. Opriti-va din mers si uitati-va atent la o floare, studiati-i forma si culorile… Atingeti cu palmele un copac, imbratisati-l ca si cum ar fi un prieten drag. Uitati-va seara la cerul instelat si lasati-va ochii sa rataceasca printre astrii arzand tainic lumina. Iubiti, fiti darnici si buni! Traiti prezentul continuu al fiecarei zi, fara regrete, ca si cum ar fi ultima din calendarul vietii.
Ana Magdin: Cum trebuie sa fie oamenii, ce sa aleaga pentru a avea un suflet linistit si cum trebuie sa traim pe acest Pamant?
Nicholas Buda: Imi vin acum in minte cuvintele lui Elbert Hubbard, un artist, scriitor si filosof american de la inceputul sec. al XX-lea: sculptorul produce o statuie frumoasa dupa ce indeparteaza cu dalta partile de marmura care nu sunt necesare: este un proces de eliminare. Probabil ca acelasi lucru e nevoie si pentru noi, in viata de fiecare zi: sa eliminam din bagajul genetic excesiv care ne apasa asemeni bolovanului lui Sisif. Pentru a avea un suflet linistit, oamenii trebuie sa invete modul de detasare constienta de lucrurile care ii impiedica sa atinga nivelul unui vieti evoluate. In primul rand trebuie sa stopeze procesul de complicare inutila a vietii. Confucius spunea ca viata este intr-adevar foarte simpla, dar oamenii insista din diferite motive sa o faca complicata. Debarasati-va de conglomeratul gandurilor negative, ocoliti situatiile stresante si cautati oazele de liniste spirituala ca remediu imediat. Invatati sa nu mai spuneti NU AM TIMP ACUM. Un suflet generos are timp pentru toti si pentru toate… Sa nu va fie frica de ziua de maine, chiar daca va aflati intr-un noian de incertitudini. Aveti curaj si urmati-va idealurile. Nu asteptati pentru un timp potrivit cand credeti ca sunteti pregatiti de schimbari majore in viata. Nu asteptati sa vina altii sa va dea fericirea pentru ca nu este niciodata un anumit timp special dedicat obtinerii acesteia. Ganditi-va la cei din jurul vostru si fie ca faceti o vizita unui prieten la spital, sau bateti la usa unei rude inainta in varsta, dati din timpul vostru pentru ca aceasta va cimenta esenta valorilor umane in voi.
Ana Magdin: Gandul dvs pentru romanii de pretutindeni!
Nicholas Buda: Fiti uniti, pentru ca in unire sta puterea. Fiti mandri de mostenirea istorica, religioasa si culturala pe care o aveti. In oricare colt de lume ati fi, cititi-l pe Eminescu, nu va uitati limba si obiceiurile stramosesti, pastrati-va armonios identitatea culturala epurata de tendintele divergentelor etnice.
NOTA:
Nicholas BUDA alias Neculae PRUND este jurnalist și scriitor american de origine română. Debutează în presa scrisă la foaia volantă „ALO”, apărută imediat după evenimentele din decembrie `89, cu un articol despre eroii revoltei anticomuniste. Activitatea sa jurnalistică începe la „Curierul Primăriei” Cluj-Napoca (1995), fiind și unul dintre membrii fondatori, alături de poetul Dumitru Cerna. Publică primele sale poezii (Credo, Imensitate, Simplu Om) în anul 2001, sub pseudonimul Neculae Prund, în ziarul România Culturală din New York. Călătorește intens în Europa, între anii 1992-1998, ca invitat al International Ecumenical Fellowship participând la conferințe ecumenice internaționale în cadrul cărora prezintă aspecte din viața socială, culturală și religioasă din România. Este inițiatorul grupului ecumenic de la Cluj-Napoca, „IEF Regiunea România”, alături de profesorul de religie Vasile Lazăr. Face călătorii de studii istorice, culturale și religioase în Asia: Xi’an, Shanghai (China), Kuala-Lumpur (Malaysia), Bangkok, Phuket (Tailanda), Bandung-Borobudur (Java-Indonesia), Tokyo (Japonia), Taipei (Taiwan), Hong-Kong, Singapore; America Centrală: Teotihuacán, Cozumel (Mexico), Guatemala, Belize, Honduras și în Africa la Nairobi (Kenia). Jurnalist și editor al publicațiilor româno-americane „Gândacul de Colorado” (Colorado), „New York Magazin” (New York).. Volume publicate: Constantin Aronescu și ultima Boemă a Micului Paris (Ed. Mihai Eminescu, București 2009 / ediția 1), carte de debut. Între Hristos și Buddha pe munții de care se sprijină cerul, (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2009), ediție retipărită în 2010. Constantin Aronescu și ultima Boemă a Micului Paris (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2010 / ediția 2). Timpul din trupul meu / Time within my body (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2011). 2012 A. D. Sfârșitul violenței sau timpul unui violent sfârșit? (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2012). Mitropolitul Antonie al Ardealului, Rugul aprins al conștiinței neamului – co-autor Maica Anastasia (Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2012). Amurgul șoaptelor târzii, (Editura Armonii Culturale, 2014), Ziarist la New York – vol. 1 (Editura Armonii Culturale, 2014).Traduceri: Peștera din pom / The Cave Within the Tree, poeme de Dumitru Cerna (2012). Traducere din română în engleză. Premii: Diploma de Excelență – din partea Instituției Primarului orașului Câmpeni, pentru întreaga activitate de scriitor, poet, ziarist și promotor cultural desfășurată în țară și străinătate (2011). Diploma de Onoare – din partea Bibliotecii „Avram Iancu” din Câmpeni, pentru cărțile și articolele publicate (2011). Premiul II, cu distincția Jurnalist al anului 2011, acordat de Forumul Presei Române din America, desfășurat sub egida North American Romanian Press Association (NARPA), Chicago (17-18 iunie, 2011). Premiul I, Cultură – acordat de NARPA, Chicago (27 iunie, 2012). Prezent în volumul „Poeții 2” de Dumitru Cerna, (Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2010). Membru fondator al North American Romanian Press Association (NARPA – Chicago 2010), Nicholas Buda scrie și locuiește în orașele New York și Tampa, Statele Unite ale Americii.
Interviu realizat de: Ana Morosanu-Magdin
