La o cafea cu regizorul Toma Enache, vorbim despre noul său film, „Între chin și Amin”,

” În anul 2014, după ce am văzut la televizor o secvență în care fostul deținut politic Tache Rodas își întâlnea torționarul, mi-am dorit foarte mult să-l cunosc pe dl. Rodas, așa că m-am dus la Pitești să-l întâlnesc. În camera 4, spital, în care se petrecuseră torturi și violențe de neimaginat, există un Paraclis și se făcea o slujbă de pomenire a celor care au murit acolo!”

Pentru cei care nu-l cunosc, Toma Enache este un regizor de teatru și film, născut pe data 1 noiembrie 1970, la Constanța, România, într-o familie de imigranți aromâni/vlahi. Bunicii lui materni și paterni s au născut în Grecia,  tatăl său s-a născut într-o localitate de lângă Bitolia, Macedonia de Nord iar mama, în Sofia, Bulgaria. Influențele culturale ale diverselor locuri din care își trage rădăcinile, se vor reflecta, mai târziu, în munca sa artistică, în teatru și film.

După cinci ani de studii universitare devine licențiat al Academiei de Teatru și Film din București, în 1998. Ulterior, din dorința de a înțelege mai bine mecanismele jocului actoricesc, urmează cursuri de Masterat – arta actorului, în cadrul aceleiași instituții.

Montează numeroase spectacole de teatru de succes, cu sute de reprezentații în România și în străinătate.

Își face debutul în film cu NU SUNT FAIMOS DAR SUNT AROMÂN (2013), primul film artistic din istorie vorbit în limba aromână (una dintre limbile europene puțin vorbite). Cu ocazia premierei filmului NU SUNT FAIMOS DAR SUNT AROMÂN, la New York și în semn de recunoștință față de contribuția vibrantei comunități aromâne/vlahe la viața culturală și prosperitatea orașului, primarul Bill de Blasio a proclamat ziua de 5 iunie, drept Ziua Prezervării Culturii Aromâne/Vlahe la New York.

Urmează documentarul ARMÂNII, DE LA FAIMOȘII MANAKIA LA NU SUNT FAIMOS, despre Frații Manakia, aromâni de origine, considerați pionierii cinematografiei balcanice, care, în 1905 au filmat primele imagini din Balcani, cu camera 300.

Anul acesta, la începutul lunii octombrie, va lansa un nou film, ÎNTRE CHIN ȘI AMIN, primul film artistic având ca temă, Experimentul Pitești, unul dintre cele mai teribile experimente de reeducare prin tortură din istoria modernă, care a avut loc în România în perioada 1949-1952.

Ana Magdin:  Dragă Toma, după „Nu sunt faimos dar sunt aromân”, după „Armânii, de la fraţii Manakia la Nu sunt faimos…“?, urmează „Între chin și Amin”, un film inspirat din experimentul Pitești și rezistența anticomunistă. Când ai decis că vrei să faci acest film și care sunt actorii cu care ai lucrat?

Toma Enache: În anul 2014, după ce am văzut la televizor o secvență în care fostul deținut politic Tache Rodas își întâlnea torționarul, mi-am dorit foarte mult să-l cunosc pe dl. Rodas, așa că m-am dus la Pitești să-l întâlnesc. În camera 4, spital, în care se petrecuseră torturi și violențe de neimaginat, există un Paraclis și se făcea o slujbă de pomenire a celor care au murit acolo. Am fost profund mișcat de atmosfera de acolo și am simțit că trebuie să fac un film artistic despre asta. Știam că nu există niciun film artistic despre această perioadă neagră din istorie și mai ales despre oamenii excepționali care au supraviețuit acestui infern.

În privința actorilor care joacă în film, aceștia sunt Vali V. Popescu, Constantin Cotimanis, Kira Hagi, Ana Pârvu, Victoria Cociaș, Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Petrică Moraru, regretatul George Stanca, Dragoș Stoica, Csaba Ciugulitu, Ioachim Ciobanu și mulți actori tineri și talentați.

Ana Magdin: Persoana care te-a inspirat este fostul deținut politic, Dl Tache Rodas, o victimă și un supraviețuitor al Experimentului Pitești. Care este povestea acestui om și ce te-a marcat atât de profund încât să simți să faci acest film, primul film artistic inspirat din realitatea teribilă a reeducării de la Pitești?

Toma Enache: Dl. Tache Rodas este un om extraordinar, cu o poveste de viață incredibilă. A făcut 16 ani de pușcărie, fiind închis în aproape toate penitenciarele ţării. Este arestat pentru prima dată în 1942, la 17 ani, fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru activitate naţionalist-creştină. Eliberat în aprilie 1944, este rearestat după patru luni.  Evadează din lagărul de la Slobozia în 1945, dar este rearestat în 1948 și condamnat la cinci ani de închisoare corecțională. Ajuns la Pitești, intră în iadul „reeducării”.

La 95 de ani, dl. Tache Rodas mi-a povestit că salvarea lui a venit prin rugăciune către Maica Domnului, simțind un ajutor divin, eliberator, în momentele cele mai grele. Cum să nu te inspire un asemenea om?

O altă poveste uluitoare de viață care m-a inspirat a fost cea a domnului Mihai Buracu, care a fost și un poet și un scriitor foarte bun, autorul unor cărți impresionante despre ororile de la Pitești.

De asemenea, dl. George Cușa din Constanța, este, la rândul lui, un supraviețuitor al Piteștiului, care mi-a povestit despre iadul de acolo.  Nu în ultimul rând, dl. Octav Bjoza, un om excepțional, are o poveste de viață impresionantă.

Ana Magdin: Acum ai și afișul, ai stabilit și data când va fi lansat filmul, 1 octombrie! De ce această dată și unde va avea loc lansarea?

Toma Enache: Premiera va avea loc pe 1 octombrie la Cinema Pro. Apoi vom prezenta filmul în premiera de gală, în întreagă țară. Avem confirmări în orașele Constanța, Tulcea, Slobozia, Pitești, Călărași, Timișoara, Baia Mare și Reșița, și, continuăm să primim invitații din multe alte orașe, din partea celor interesați să prezinte filmul în premieră în orașul lor.

Ana Magdin: Te mai gândești la un nou film, chiar dacă abia l-ai terminat pe acesta?

Toma Enache:Tot timpul mă gândesc la un nou proiect, însă, deocamdată, mă concentrez pe lansarea acestui film. Îmi doresc să fie văzut de cât mai mulți oameni, pentru că adevărul și poveștile extraordinare de viață care s-au petrecut în infernul închisorii Pitești și al celorlalte închisori, trebuie să fie cunoscute. Mulți dintre cei închiși acolo făceau parte din elita acestei țări, oameni excepționali despre care cărțile de istorie nu menționează nimic.

Ana Magdin: Ce va face regizorul nostru, Toma Enache, vara aceasta?

Toma Enache: Vara aceasta muncesc. Încerc să programez premierele de gală din luna octombrie din întreaga țară.

Ana Magdin: Un gând pentru cititorii de pretutindeni.

Toma Enache: Îi îndemn pe toți, în special pe cei tineri, să citescă cât mai mult despre închisorile comuniste și să afle cât mai multe despre cei care au fost închiși acolo pe nedrept de comuniști. Ei sunt adevărate repere de rezistență și credință și trebuie să fim mândri că țara aceasta a avut asemenea oameni. Îi îndemn să citească poeziile care s-au scris în închisoare. Un exemplu e poezia lui Simion Lefter, Din Aiud:

Îți scriu o carte, mamă, din Aiud, 
din temnița cu lacrimi și zăbrele, 
cu ziduri reci, de unde nu s’aud 
cum mor în lanțuri visurile mele.

Trec zilele de plumb mai greu ca anii, 
se scurge viața-n silnică povară; 
în suflet mi se scutură castanii 
și plâng un vis pierdut de primăvară.

Flăcăul tău voinic, cu piept de-aramă
ce haiducea adesea pe poteci, 
azi nu mai e decât o umbră, mamă, 
în temnița cu zidurile reci.

Cu trupul răstignit pe gratii, sânger 
când luna s-a oprit în vârf de brad 
ca o făclie-aprinsă de un înger 
când moare-n temniță un camarad.

Îți scriu o carte, poate cea din urmă
când dansul Salomeei e în toi, 
căci până-n zori o viață iar se curmă, 
ca zi și noapte moartea-i printre noi.

Ana Moroșanu Magdin

Distribuie