De vorbă cu Vlad Crețu, unul dintre cei mai buni și mai sensibili artiști din România, un talent și o ambiție uriașă! Când vine vorba de chitara lui…, Vlad nu uită că tatăl său este cel care i-a insuflat această mare dragoste…!
„Singura schimbare valabilă oriunde în lume, este puterea propriului exemplu. Cred că o societate poate funcționa doar atunci când fiecare om își face treaba cât poate el de bine.
Și aș mai adăuga și recunoștință, unii față de alții și față de contribuția fiecăruia la dezvoltarea societății. Dar aici deja este o chestiune de conștientizare. Mai avem până acolo dar să sperăm că nu mult…!”
Ana Magdin: Vlad, spune-mi, te rog, la ce vârstă ai început să iubești muzica, îți amintești un moment în care ai simțit că vrei să fii artist?
Vlad Crețu: Muzica am iubit-o încă din primii ani de viață. Mama îmi povestea cum, la vârsta de 10 luni, fredonam o dată cu ea “Da Da Da Da Da”, reușind să țin bine ritmul. Dar momentul în care am simțit că vreau să fiu artist și să cânt, a fost la vârsta de 4 ani, atunci când am învățat să bat într-o tobiță și un cinel, după benzile de magnetofon cu Beatles, Creedence Clearwater Revival și Electric Light Orchestra.
Ana Magdin: Care este povestea începuturilor tale în lumea muzicală?
Vlad Crețu: Începutul a fost cu tobița și cinelul la 4 ani. Tata m-a dus un an mai târziu la Scoala Populară de Artă, să învăț să bat la tobe. Din pacate, in acele vremuri nu existau seturi de tobe în miniatură, de jucărie, pentru copii. Fiind prea mic pentru a putea învăța la setul de tobe, Tati tot încerca să îmi atragă atenția asupra chitarei, instrument cu care el cocheta încă din anii de facultate. Dar eu nu voiam să aud de nimic altceva în afară de tobe. Un an mai târziu, la vârsta de 6 ani, tati m-a dat la vioară, la Școala Populară de Artă de pe Știrbei Vodă, la clasa profesorului Viorel Mayer, vecin cu noi și în prezent. Nu am îndrăgit deloc vioara și m-am apucat să învăț la chitară ca să nu mai merg la vioară. Îmi aduc și acum aminte ziua în care am luat chitara din colțul camerei și am mers înspre bucătărie, unde tati mânca. I-am spus “Vreau să învăț să cânt la chitară!”. Tati s-a bucurat mult, s-a ridicat de la masă și m-a îmbrățișat. O amintire prețioasă pentru mine. Din acea zi am devenit una cu chitara.
Ana Magdin: Ai artiști în România pe care să îi consideri de geniu…?
Vlad Crețu: Desigur. Vali Sterian. Sunt recunoscător că am avut onoarea să îl cunosc și să cânt în deschidere la unul dintre spectacolele sale. Păstrez și acum albumul “Vino Doamne” pe care mi-a scris “Pentru Vlăduț, un puști de mare talent, cu drag, de la un admirator”. Apoi, Florian Pittiș. Revăd și acum cu emoție momentul de final al ediției a treia a Festivalului de muzică Folk “Om Bun” , în care cântam cu toții piesa “Om Bun” , iar Florian Pittiș s-a uitat numai la mine pe tot parcursul momentului muzical.
Ana Magdin: Cine te-a influențat cel mai mult în muzică și ce idol ai?
Vlad Crețu: Creedence Clearwater Revival, Beatles și Electric Light Orchestra. Ei sunt eroii mei muzicali și modelele de referință. Apoi Elvis, Ray Charles, Abba, Queen, Michael Jackson. Iar din muzica clasică, toți compozitorii mari ai tuturor timpurilor. Mereu îi studiez doar pe cei mai buni din orice domeniu.
Ana Magdin: Ai compozitori preferați în România?
Vlad Crețu: Da. Temistocle Popa, Jolt Kerestey pentru piesa “Copacul”, Marius Țeicu pentru piesa “Oameni” , Horia Moculescu pentru piesa “De-ai fi tu salcie la mal”. De asemenea îmi plac compozițiile trupelor Compact, Semnal M și unele compoziții de la Holograf și Iris.
Ana Magdin: Vlad, îți voi pune o întrebare pe care am pus-o și altor artiști în interviurile mele…, cum este viața ta în România, ce ai schimba, ce ai elimina și ce ai adăuga pentru ca lucrurile să funcționeze altfel…, să fie mai bine…?
Vlad Crețu: Singura schimbare valabilă oriunde în lume, este puterea propriului exemplu. Cred că o societate poate funcționa doar atunci când fiecare om își face treaba cât poate el de bine. În fond, cine face, lui își face, orice face, oricui face. Și aș mai adăuga și recunoștintă unii față de alții și față de contribuția fiecăruia la dezvoltarea societății. Dar aici deja este o chestiune de conștientizare. Mai avem până acolo dar să sperăm că nu mult.
Ana Magdin: Ce face Vlad Crețu în acest moment…, în aceste vremuri?
Vlad Crețu: Lucrez la cel de-al patrulea album Supermarket și pregătim un nou sezon “Drag de România Mea” pe TVR 2, emisiune prezentată de Paul Surugiu – Fuego, în care noi suntem band-ul gazdă.
Ana Magdin: Ce îți dorești să faci în general…, în viata ta și încă nu ai reușit?
Vlad Crețu: Pe plan personal, familie și copii. Iar pe plan profesional, creația muzicală proprie să fie cunoscută și recunoscută pe plan internațional.
Ana Magdin: Care sunt cele mai frumoase proiecte, dragi sufletului tău de pâna acum?
Vlad Crețu: Trupa Supermarket , studioul Notelize , muzică pentru piesele de teatru regizate de Dan Tudor, Călin Geambașu Band și colaborarea cu Sergiu Cioiu.
Ana Magdin: Ce proiecte ai anul acesta?
Vlad Crețu: Al patrulea album Supermarket, timp petrecut cu cei dragi, concerte, videoclipuri și călătorii.
Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!
Vlad Crețu: Să fim cu toții sănătoși și să rămânem ancorați în spiritul românesc, oriunde ne-am afla. Gânduri bune tuturor.
Ana Moroșanu Magdin
