Irinel Columbeanu va candida ca independent!

1930700_1576315169355118_3692226578576315867_n

Irinel Columbeanu va candida ca independent!

 

„Întrucît continui sã primesc mesaje care îmi aratã cã nu am reusit sã fiu destul de explicit în legãturã cu evolutia formei candidaturii mele la alegerile locale, tin sã re-precizez faptul cã între timp am hotãrît sã mã bizui numai si nemijlocit pe sustinerea Dvs directã, si ca atare CANDIDATURA MEA SA FIE CA INDEPENDENT, deoarece, pînã la urmã si pînã la urnã, tot Dvs, si nu un partid sau altul, veti hotãrî cine va fi Primar General al Bucurestiului”!

CANDIDEZ CA INDEPENDENT (si nu accept sã îmi plec capul)

Nu-mi vine să cred prin cîte cazne sunt nevoiți unii să treacă, în efortul ridicol de a arunca în derizoriu propunerile mele de a nu mai fi furați, de a ajuta pe cît mai multe căi și cu cît de mult (sau puțin) se poate pe cei nevoiași și cu scopul final de a ne schimba, tuturor bucureștenilor, viața drastic în bine, printr-un simplu VOT, pe care însă sper să nu-l acordați niciunuia din candidații (atât de jenant „apãrati” de amenintarea unui outsider anti-sistem), candidati ce „emană” din acelasi vesnic sistem pseudo-bi (dar de fapt mono)-politic, care de 26 de ani ne tot subjugă (nu numai Capitala), cînd sub o formă, cînd sub cealaltă, de fapt 2 fețe ale aceleiași măști, pe dedesubt hidoase, ce ne-a nenorocit tara.

Sunt, de asemenea sigur, că veți ști a mirosi și lupii îmbrăcați în piei noi de oaie, ce se profileazã la orizont…

Cîtă frică le e că începeți să intuiți cine si cum mînuiește prompterele, ce „bucătari” îi învață să prepare ghiveciuri de idei poate năstrușnice ale unora dintre candidați amestecate cu propunerile mele, argumentate si acum in 2016, si in 2012, si care mă onorează să constat cît de mult le stau unora în gât!

Rugãmintea mea este sa vizionati captura video pînã la capãt, si dupã minutul 05:00, si dupã 07:45 (pãcat cã de-abia acum mi-am dat seama ca partide ca cele la care ma refeream la acel minut în realitate nu exista in România), si chiar si dupã minutul 08:25 si pînã la sfirsit.( https://youtu.be/b_BNkAYdkC8)

În urma declaratiilor mele „prea inflexibile”, a faptului cã nu am ascuns niciodatã, ba chiar am declarat public recent pãrerea mea asupra „disciplinei de partid”, a viitoarei eliminãri a cuvîntului DREPTATE din viitorul nume (ce urmeazã a fi redenumit) al viitorului fost Partid al Dreptatii Sociale, ca si din cauza unor schimbãri mult mai de substantã, pe care însã consider din fair-play cã nu se cade sã le fac eu publice, dar despre care veti auzi probabil foarte curind, le veti judeca singuri si îmi veti întelege hotãrîrea luatã astãzi fãrã ezitare si comunicatã prompt partidului la ora 16:18, simtindu-ma incompatibil în forul meu lãuntric cu orice fel de compromis (chiar si ipotetic) în dauna interesului public, am hotarît sã imi continui cursa pentru postul de Primar General al Municipiului Bucuresti, însã ca INDEPENDENT, adicã fãrã „sustinerea” vreunui partid, a vreunui grup privat prezent sau viitor de interese economice sau de alt fel, ceea ce nu înseamnã însã cã îmi continui cursa singur ci, sper, cu sustinerea Dvs., singura ce are valoare pentru mine.

irinel-columbeanu1254_0_0

UNDE ȘI CUM S-AU SCURS MAJORITATEA BANILOR NOȘTRI:
Dupã cum de-abia de curînd începem sã constatãm, cel mai abitir, si in modul cel mai simplu, prin mecanismul niciodatã contracarat al retrocedãrilor și/sau uriașelor despãgubiri bãnești plãtite, fãrã sã crîcneascã, de la bugetul de stat speculanților de drepturi litigioase, care însã mai pot fi încã în mare parte ușor si ieftin evitabile si chiar recuperabile de cãtre statul român, cu conditia sã și vrea, folosind instituția „RETRACTULUI LITIGIOS”. Iatã cum:
Retractul litigios este legiferat prin art. 1402 din vechiul Cod Civil, și deci aplicabil pînã la data de 01.10.2011:
„Manifestarea unilateralã de voințã prin care debitorul unui drept litigios – transmis de catre (titular sau) creditor unei alte persoane, printr-un contract de vânzare-cumpãrare sau printr-o cesiune de creanțã cu titlu oneros – poate sã stingã litigiul și totodatã obligația sa, oferind cesionarului (cumpãrãtorul dreptului) – adicã noului sãu creditor – suma (prețul) cu care acesta a cumpãrat efectiv creanța (sau dreptul) de la cedent, împreunã cu toate cheltuielile cumpãrãrii și cu dobânzile aferente de la data plãții cesiunii. Pe de o parte, se descurajeazã cumpãrãrile speculative de drepturi litigioase. Pe de altã parte, debitorul retractant devenind astfel propriul sau creditor, întreaga creanțã litigioasã se stinge prin confuziune. În sfârșit, stingându-se dreptul litigios, se stinge și litigiul.”
Mai pe limba noastrã: retractul litigios a fost introdus în legislația românã (ca și în cea francezã și în multe altele) tocmai pentru a combate specula cu drepturi litigioase, oferind (în cazul pe care vi-l supun atenției) statului (ca și oricãrui alt debitor) posibilitatea de a se elibera de datoria de a retroceda sau despãgubi în bani pe cumpărătorul de drepturi litigioase (noul creditor) plâtindu-i acestuia aceeași sumã cu care el a achiționat drepturile litigioase invocate apoi ca pretenții (pecuniar cu mult mai mari, în general în urma unor „evaluãri”) în contra statului român, despãgubire cu mult mai micã decît cea pretinsã dar absolut logicã, echitabilã și descurajantã a speculei cu drepturi litigioase, dar din pãcate ne-exercitatã.
Retractul litigios ar fi trebuit în mod obligatoriu exercitat in instanțã (de cãtre cei ce reprezintã și sunt ținuți sã apere interesele statului) în toate procesele de retrocedãri sau de cereri de despãgubiri, împotriva tuturor cumpãrãtorilor de drepturi litigioase, plãtindu-le din banii publici doar prețurile modice (majoritatea de mii de Euro) cu care ei au cumpãrat inițial de la deținãtorii lor direcți drepturile litigioase si nu valorile cu mult mai mari (majoritatea de multe milioane de Euro) cerute de ei statului și încasate în dauna noastrã a tuturor.
S-ar fi evitat astfel plata a zeci de miliarde de Euro si retrocedarea a mii de case, palate sau pãduri cãtre speculanții imobiliari, ea rãmînînd totuși a fi fãcutã de cãtre statul de drept, însã nu speculanților, ci numai deținãtorilor direcți ai bunurilor imobiliare sau ai drepturilor succesorale aferente.
De ce nu s-a exercitat aceastã formã, perfect legala, de combatere a speculei cu drepturi litigioase, stipulatã de art. 1402 din vechiul Cod Civil (sub jurisdicția cãruia au fost oricum majoritatea încheiate si deci rãmîn încã mai toate contractele de vînzare-cumpãrare de drepturi litigioase chiar și dupã 01.10.2011 (datã la care a intrat în vigoare noul Cod Civil), în baza art. sãu 6?:
„Art. 6 noul Cod Civil
Aplicarea în timp a legii civile
(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.”
Și de ce aceastã instituție a retractului litigios, extrem de eficientã în combaterea speculei cu drepturi litigioase încã de pe vremea dreptului roman, nu a mai fost preluatã in noul Cod Civil român?
Pãi e greu de spus care lobby a fost mai eficient:
– cel reprezentînd interesele speculanților de drepturi litigioase, a cãror stupefacție le-ar fi generat cred multora atacuri de cord trezindu-se despãgubiti prin consemnare pe numele lor (fãrã a fi necesar, conform acestui articol de lege evaporat, și acordul lor) în loc de cu multele milioane de € pretinse de la stat, doar cu sumele modice de achiziționare a respectivelor drepturi litigioase?
– sau cel al bãncilor care, ca sa-și scoatã din bilanț creditele neperformante, au ales de multe ori sã-și vîndã respectivele creanțe mai pe nimic (2-3% din valoare) unor firme de recuperare de creanțe, care însã, în condițiile persistenței retractului litigios și în noul Cod Civil si riscînd astfel sã se trezeascã cu creanța rãscumpãratã de la ei de cãtre vechiul debitor (adicã Dvs) la minuscula ei valoare de cumpãrare de la banca creditoare (în loc ca ea sã le fie plãtitã de Dvs la valoarea nominalã plus eventuale dobînzi si penalitãti suplimentare intervenite pe parcurs) nu le-ar mai fi cumpãrat deloc de la bancã…
Dar nu-i nimic, nu e chiar totul pierdut, cel puțin în cazul tuturor actelor și faptelor juridice încheiate pînã la 01.10.2011 și cuprinse în cadrul proceselor aflate incã pe rolul instanțelor din toatã România:
Retractul poate fi invocat oricând în timpul unui litigiu, nefiind supus unui termen legal peremptoriu, a cãrui nerespectare sã conducã la decãderea pãrții din dreptul de a invoca retractul.
Dacã din punct de vedere al dreptului formal, retractul litigios constituie un drept procesual de dispoziție, din perspectiva dreptului substanțial, retractul litigios reprezintã un drept potestativ (secundar), o prerogativã a retractantului de a da naștere prin manifestarea sa de voințã unilateralã unui efect juridic ce afecteazã interesele cesionarului. Ca atare, preluând caracteristicile drepturilor potestative, retractul litigios este imprescriptibil extinctiv, indiferent dacã este exercitat pe cale de excepție – apãrare de fond sau pe cale de acțiune.
Ca atare, pe baza unor cereri de intervenție în interes public depuse în toate aceste multe procese mai sus mentionate si aflate încã in curs de derulare pe rolul instantelor, din partea unor vajnici reprezentanți ai Ministerului Finanțelor (cãci pe ANRP s-a vãzut cred destul cã nu te poți baza), care dupã încuvintare sã solicite instantei printr-o cerere precizatoare sã constate si sã ia act cã procesul se deruleazã pe vechiul Cod Civil si care sa exercite apoi imediat in noul cadru procesual astfel creat în numele statului retractul litigios, consemnând în beneficiul deținãtorilor (prin cumpãrare) de drepturi litigioase în contradictoriu cu statul, doar sumele modeste de cumpãrare (în general de la concetãțeni de-ai noștri mai amãrîți) a respectivelor drepturi litigioase (minuscule în raport cu pretențiile invocate apoi statului), s-ar mai putea astfel încã pãstra multe imobile în patrimoniul statului și/sau salva bugetul național de la plata, altfel în curs inexorabil de efectuare, a încã multor miliarde.
Irinel Columbeanu

Distribuie
Distribuie