„Alergam mereu cu sufletul la gura pentru ca altfel e din ce in ce mai greu sa ramanem relevanti intr-o meserie artistica!”

23172528_10155657496095977_740174639746011234_n

 

 

La o cafea cu  Tudor Petrut, marele nostru actor si regizor, stabilit in America,

„Dupa atata amar de vreme de cand sunt in Hollywood am reusit sa joc un personaj roman intr-un film britano-american! Minunea s-a intamplat in recenta productie “Sounds of Silence”!

 

23172771_10155657496085977_2062256217567063901_n

 

Ana Magdin: Draga Tudor, ce noutati au aparut in viata ta de la ultimul nostru interviu?

Tudor Petrut: Cu mandrie patriotica trebuia sa va anunt cu onor, surle si trambite, ca dupa atata amar de vreme de cand sunt in Hollywood am reusit sa joc un personaj roman intr-un film britano-american! Minunea s-a intamplat in recenta productie “Sounds of Silence”, regizata de Elizabeth Blake Thomas, in care intr-unul din rolurile principale este si prietena noastra Daniela Nane. Spre deliciul tuturor, majoritatea actorilor americani si britanici din film au trebuit sa invete si sa declame cateva replici in limba noastra stramoseasca, o premiera pentru o productie hollywoodiana.

 

Ana Magdin: Cum imbini actoria cu matematica?:)

Tudor Petrut: In timp am descoperit ca exista o interesanta corelatie intre matematica si actorie… Si nu este deloc de ras, pentru ca trebuie sa supravietuiesti creativ pe baza rezultatelor unei analize matematice foarte simple in esenta: care este proportia de roluri (deci succes) raportata la numarul de probe de filmare si multa pierdere de timp? Daca este in jur de o treime, atunci pot sa ma relaxez pentru ca e de bine. Iar cine nu este (inca) o reala vedeta de cinema si pretinde ca exista macar posibilitatea unei jumatate-jumatate, ori exagereaza, ori sta rau cu…matematica. Lasand gluma la o parte, se fac aproape douazeci de ani de cand ma impart (proportional nu stiu cat) intre liceul la care predau matematica si viata fascinanta de Hollywood. Pana la urma m-am obisnuit cu acesta inedita, si incitanta imbinare.

23376548_10155657496100977_3969461677496578256_n

Ana Magdin: Ce iti bucura sufletul si viata?

Tudor Petrut: Alergam mereu cu sufletul la gura pentru ca altfel e din ce in ce mai greu sa ramanem relevanti intr-o meserie artistica. In rest, ceea ce ne bucura este o portie de liniste. E multa liniste cand stau alaturi de sotia mea la televizor, cu cainele nostru Max intre noi, si ne uitam la filme de Oscar sau la documentare cu extraterestri. E multa liniste in fiecare primavara cand ne pierdem prin nameti, realmente ne plimbam prin zapada. Fiind din California, este un lux pentru care trebuie sa calatoresti kilometri intregi. E multa liniste (si galagie comica) cand suntem inconjurati de prieteni si nu avem nimica de facut, ci doar de pus tara la cale.

 

Ana Magdin: Care sunt cele mai frumoase proiecte din toata viata ta de pana acum? Ce iubesti cel mai mult din toata activitatea ta?

Tudor Petrut: Desi nu uit sa mentionez niciodata, lumea tot mereu uita ca eu sunt, de fapt, regizor de teatru. Si imi lipseste scandura. Cuvantul. Luminile rampei. Actorii care devin acele personaje ce populeaza o lume plina de intelesuri si curiozitati. Nu am avut nevoie sa traiesc din amintiri, spre norocul meu. Singurele memorii care continua sa ma incante insa sunt cele legate de spectacolele mele de teatru romanesti, de la Ploiesti, Arad sau Constanta. Le iubesc ca pe-atunci, pentru mine au ramas proaspete, imbietoare, dulci…

thumbnail (6)

 

Ana Magdin: Te simti foarte bine in America, te-ai mai intoarce in Romania?

Tudor Petrut: Sa ne intoarcem la matematica: sunt la varsta la care am trait cincizeci la suta din viata in Bucuresti si cincizeci la suta din viata in California. E momentul in care, cu toata dragostea si patriotismul, trebuie sa recunosc ca sunt un american cu suflet si inima de roman. E o realitate pe care trebuie sa ne-o asumam. Face parte din procesul de supravietuire. Nu m-as intoarce sa locuiesc in Romania. Ma bucur sa vin in fiecare vara sa fiu alaturi de mama mea, de familie, de prietenii vesnici. Sper sa ajungem curand la momentul in care sa vin acasa ca sa producem un film. Si mai ales imi doresc sa am timp si spatiu sa ma intorc macar o data in teatrul romanesc, cu spectacole care ma rascolesc de atata amar de vreme si pe care vreau sa le implinesc numai pe scenele de-acasa. La cat de talentati si senzationali sunt colegii mei romani, s-ar putea sa nu prea am loc…

23319411_10155657496080977_4469467480946405032_n

Ana Magdin:Ce iubesti in America…, ce iubesti in Romania…?

Tudor Petrut: America are corectitudine, pragmatism, privirea si gandul focalizate in viitor. Romania are spirit, talent artistic, instinct tragic, doine si romante. Cu tot apetitul pentru gusturi exotice din toate colturile lumii care impanzesc America, nicaieri nu se manaca mai bine ca la mama acasa, sau ca la o crasma-n Bucuresti. America, mai ales Califoria, are autostrazi…. Pentru noi, vitezomanii, paradis (cand nu e trafic)!

 

Ana Magdin:  Ce detesti in America, ce detesti in Romania?

Tudor Petrut: Nu detest, ci nu-mi place in America tendinta liberalismului american de a impinge societatea moderna catre un socialism cu fata umana. O ideologie perdanta, asa cum stiu supravietuitorii comunismului, si o intreaga generatie de europeni care s-a pacalit cu social-democratia franco-germana. Nu-mi place la romani ca, din pacate, pe multi dintre ei nu te poti baza nici pentru un pahar cu apa. Sa nu mai vorbim de proiecte serioase. Sau de a milita pentru imaginea Romaniei in lume. Nu intereseaza pe mai nimeni.

thumbnail (2)

Ana Magdin: Cum alegi oamenii din viata ta?

Tudor Petrut: Am avut noroc cu prieteni de-o viata, care-mi sunt ca o familie. In rest, eu respect pe toata lumea (daca nu ma calca pe picior, in acest domeniu am ramas foarte roman). Incercam sa ne inconjuram cu persoane care din instinct gandesc pozitiv. Nu-mi mai plac plangaretii. Le ascult doleantele, dar sincer, nu pot sa-i consolez. Am bratele deschise pentru artisti, si pentru coechipierii mei fotbalisti cu care batem mingea in fiecare Duminica. Acolo, la fotbal, ma bucur ca la varsta mea inca ma mai aleg ei pe mine si nu ma trimit in poarta…

 

Ana Magdin: Din tot ce ai trait in aceasta viata, ce te-a impresionat cel mai mult?

Tudor Petrut: Totul, pentru ca sunt un tip extrem de sensibil si usor de impresionat… Nimica, pentru ca sunt dur si rece ca si piatra iute ca sageata, tare-n suflet ca salata (ca nu am gasit alta rima). Ma impresioneaza si acuma ca am avut sansa sa trec prin atatea intamplari si aventuri pe doua continente. Un norocos!

 

 

Ana Magdin: Tudor Petrut iubeste, este un barbat fericit, iubit?

Tudor Petrut: De la o anumita varsta in sus intrebarea este: ce e aia?!?!?!

thumbnail (4)

Ana Magdin: Un gand pentru romanii de pretutindeni!

Tudor Petrut: Parafrazandu-l pe marele poet, cu scuze pentru licenta poetica:

“Oriunde sunt, oriunde sunt pe lume

Si fara zei de tinichea

Aproape fara neam si fara nume

Mi-e dor ireductibil de Romania mea!”

 

Ana Morosanu Magdin

23231405_10155657496090977_2314614971855489618_n

Distribuie
Distribuie